Adrian PANAITE – „CAPITAL” : Verdict din America : Împrumuturile FMI doar au înrăutăţit starea Greciei.

Adrian PANAITE – „CAPITAL”

Verdict din America :

Împrumuturile FMI

doar au înrăutăţit starea Greciei

- 12 iulie 2015 -

Nota MarYan :

Iată şi articolul pe care „îl aşteptam”, cu cele mai clare informaţii referitoare la „DATORIA GRECIEI”, cea atât de dis-cutată în ultimele zile, pe întregul glob...

Dacă multe dintre articolele noastre, de pe blog, ar putea fi încadrate, uşor, la categoria „aiureli” sau „teorii ale conspiraţiei”– de către cei care au opinii care nu ies din „schema generală” a informaţiei oferite de „mainstream”, a mass-media oficiale – iată că acest articol citat este unul cât se poate de OFICIAL şi „riguros”, căci vine dintr-o „revistă serioasă”, „CAPITAL”, care citează din informaţiile oferite de către un profesor de la celebra şi la fel de „oficiala” Universitate americană STANFORD, John Taylor, cel care este cunoscut pentru o regulă care-i poartă numele, legată de calcularea ratelor de politică monetară şi pe care o aplică şi... Rezerva Federală Americană !...

De aceea, eu cred că puteţi folosi aceste date oferite de acest articol şi în discuţii şi „informări” către persoane ne-familiarizate cu acest domeniu, al „ezotericului” şi al controlului global şi subtil exercitat de Cabală, ca punct de pornire în înţelegerea faptului că ÎNTREGUL SISTEM FINANCIAR MONDIAL ACTUAL este gândit ca o URIAŞĂ ÎNCHISOARE pentru toţi – de la „persoane fizice” şi „persoane juridice”, până la „state-naţiuni suverane”...

Acest exemplu cu „datoria Greciei” ne arată foarte clar cum stau lucrurile cu datoriile statelor, în general, şi cu datoriile noastre, ca persoane fizice, către bănci.

Este foarte interesant că, în acest fel, am găsit răspunsul la acele afirmaţii şi informaţii care transmiteau lucruri asemănătoare, de la Adrian Coşereanu care ne spunea în „Alternativa României” că Greciei i-a revenit practic 11% din acel uriaş împrumut din 2010, în timp ce în PoVestirile noastre zilnice, în anumite materiale am venit cu acea imagine care ne PoVesteşte că doar 8% din acea „abundenţă” împrumutată de greci în 2010, în valoare de 230 de miliarde de Euro, a ajuns şi pe la ei...

Ei bine, studiind și mai bine această prezentare defalcată a distribuţiei banilor, concluzia mea este că nici unul nu a putut oferi cifra exactă (de fapt, Adrian Coşereanu chiar a recunoscut că, dacă „ar lua la bani mărunţi” sumele alocate strict pentru Grecia, atunci procentul acesta de 11% ar fi „mult mai mic”)...

Şi atunci, care ar putea fi acesta ?

Opinia personală o veţi găsi într-o Notă Personală, la finalul articolului, pe care acum vă las ca să-l studiaţi în mod relaxat, pentru „a lua la cunoştinţă” şi a înţelege fiecare ce s-a întâmplat cu adevărat în această teribilă „Tragedie Greacă”, în care „Calul Troian” pare-se că s-a întors chiar împotriva inventatorilor ! :

Împrumutul de la instituţiile supra-statale nu a fost în folosul grecilor, ci tot pentru îndestularea creditorilor ei, iar tratamentul prescris a agravat starea economiei elene, spune John Taylor, profesor la Stanford University.

Băncile occidentale şi-au redus expunerea cu peste 125 miliarde de euro, în timp ce Grecia a continuat să se scufunde.
 

Grecia este în faţa posibilităţii de a fi exclusă din zona euro solicitată deja de Germania prin vocea ministrului său de finanţe Wolfgang Schaeuble.

Este deznodământul nefericit a unei crize traversate greşit din timp de şase ani sub îndrumarea Fondului Monetar Internaţional şi a partenerilor europeni. Calea urmată a fost una greşită, iar lecţia ce ar trebui învăţată este aceea că FMI nu va trebui niciodată să mai acorde credite noi ţărilor cu datorie nesustenabilă, spune profesorul american de economie John Taylor.

Împrumutul extern de 230 de miliarde euro doar a înrăutăţit situaţia economiei elene, subliniază el într-un material publicat în Wall Street Journal şi preluat de portalul Zero Hedge.

Creditul de atunci, de altfel, nici nu a fost pentru datornicul care era Guvernul Greciei, acesta utilizând nemijlocit mai puţin de 30 miliarde euro.

Prin contrast, aproape 50 miliarde euro au mers către băncile locale, iar peste 170 miliarde euro către plăţile creditorilor externi, ceea ce a permis reducerea expunerii băncilor europene pe creditul guvernamental elen cu peste 125 miliarde dolari.

Care bănci şi cu câţi bani au fugit

Atât timp cât instituţiile internaţionale există, băncile comerciale vor fi tentate să-şi transfere expunerea către publicul larg în momentul materializării riscului, spune TAYLOR, cunoscut pentru regula care îi poartă numele şi care este aplicată de Rezerva Federală Americană pentru calcularea ratelor de politică monetară.

Este exact ceea ce s-a întâmplat în Grecia ultimilor ani.

Asistenţa de la instituţiile internaţionale a fost utilizată de guvernul elen pentru plata creditorilor privaţi.

Cifre oferite de Barclays în baza datelor obţinute de la Banca Internaţională a Reglementelor ne spun că băncile occidentale sunt cele care au profitat de acest răstimp pentru a descărca de pe bilanţuri obligaţiuni guvernamentale greceşti ce nu ar fi putut fi onorate vreodată.

Cea mai spectaculoasă fugă cu banii au reuşit-o băncile franceze care, de la o expunere de 78,82 miliarde dolari pe datoria publică elenă în anul 2009 şi-a redus acest nivel până la numai 1,81 miliarde dolari anul trecut.

Nu acelaşi succes l-au avut băncile germane care au mai rămas încă blocate cu 13,51 miliarde dolari, după o reducere de mai bine de două treimi a stocului de active de 45 miliarde dolari consemnat ante-criză.

Băncile olandeze, de asemenea, si-au redus expunerea de zece ori, de la 12,21 miliarde dolari în anul 2009, până la numai 1,22 miliarde dolari în 2014.

În acelaşi interval, instituţiile de credit italiene au plecat cu 5,80 miliarde dolari, mai rămânând cu un plasament de doar 1,06 miliarde dolari pe segmentul suveran elen.

Unde s-au dus banii de la FMI

Aceasta a fost şi principala destinaţie a împrumutului-mamut al Troicii.

Defalcat, se vede că peste 170 miliarde din cele 230 miliarde euro accesate de guvernul elen s-au întors către plata creditorilor internaţionali.

Cea mai mare parte (32% din credit), cu o valoare însumată de 81,3 miliarde euro au mers către împrumuturile scadente, în timp ce 16% din sumă, respectiv 40,16 miliarde euro a fost direcţionată pentru achitarea dobânzilor.

Plăţile către FMI s-au ridicat la 9,1 miliarde euro, adică 3% din credit, spun calculele portalului independent de analiză MacroPolis.

Acestora li se adaugă răscumpărări de datorii în valoare de 11,3 miliarde euro (4% din credit), plăţi anticipate de cash la restructurarea parţială a datoriei de 34,6 miliarde euro (14% din credit) şi aportul de capital de 2,3 miliade euro la Mecanismul European de Stabilitate (1% din credit).

Ce bani au ajuns totuşi la greci ?

48,2 miliarde euro (19% din credit) a fost destinat capitalizării băncilor cu capital privat elene.

STATUL, datornicul care a luat pe numele său creditul, abia a reţinut 27 miliarde euro din totalul celor 230 miliarde euro accesate extern.

15,3 miliarde euro (6% din volumul total) au fost folosite pentru acoperirea deficitului bugetar, iar alţi 11,7 miliarde euro (5% din credit) au reprezentat alte nevoi guvernamentale de cash.

Taylor, profesor la Universitatea Stanford, spune că această structură arată că Grecia nu ar fi trebuit să ia împrumutul, fapt arătat şi de deznodământul din aceste zile.

SURSA : http://www.capital.ro/

Nota MarYan :

După cum promiteam la început, revin acum cu o notă de final în care expun succint propria variantă despre procentul din întreaga sumă de 230 de miliarde de Euro (sau 284 de miliarde de dolari, după acea sursă independentă) care ar fi ajuns cu adevărat la greci, „oamenii simpli”.

Fără să o mai lungesc, precizez că mai mulţi analişti au observat că „miliarde de euro” din împrumut au mers şi la acoperirea unor cheltuieli foarte „interesante”, legate de achiziţionarea (evident, INUTILĂ) de tehnică de luptă (ARMAMENT), care în cea mai mare parte a fost cumpărată de la... nemţi, adică de la principalii creditori care acum strigă că vor toţi banii înapoi !...

Şi, dacă la aceasta adăugăm şi alte tehnologii achiziţionate pe aceiaşi „bani frumoşi”, evident, tot din Germania, atunci vedem cum o bună parte din cei 6% care au reprezentat „acoperirea deficitului bugetar” s-au dus pe aceste chiar INUTILE CHELTUIELI.

Iar dacă ne gândim că o altă „bună parte” (de fapt, nu bună, ci doar „mare parte”) din ceilalţi 5% rămaşi la greci din giganticul împrumut („alte nevoi guvernamentale de cash”) merg, în buna tradiţie re-cunoscută, către servicii şi operaţiuni mai mult sau mai puţin „secrete”, deja mă întreb cât au mai rămas „PENTRU POPOR” şi „la vedere” din aceşti ultimi 5% din împrumutul de 230 de miliarde de euro ?...
 

Iată cum se „scrie” istoria, inclusiv cea financiară...