“NOSSO LAR” (2010) –
(“Căminul Nostru”)
şi
Oraşele de Christal
După ce într-un articol anterior am postat primul film dintr-o serie aparţinând mediumului brazilian CHICO XAVIER, care prezintă în mod artistic viaţa cu adevărat neobişnuită a acestuia, astăzi continuăm cu primul film realizat după „creaţiile” acestuia, respectiv o ecranizare a primei sale cărţi (din cele 450 de cărţi tran-scrise mediumnic !), editată în anul 1944 : „Nosso Lar” („Căminul Nostru”).
Înainte de a da cuvântul, ca şi în articolul
anterior, lui Răzvan PETRE de pe „spiritus.ro”
(unul dintre site-urile ce a prezentat acest film), consider că sunt cel puţin utile
câteva precizări.
În primul rând, după cum sublinia şi Răzvan Petre,
acest film, ca şi celelalte ale lui Chico Xavier, prezintă într-un mod simbolic şi alegoric aspecte ale realităţii
multi-dimensionale.
Aşa cum o „Divina Comedie” a lui Dante se străduieşte să ofere o imagine
a „Infernului” sau Jonathan Swift,
în „Călătoriile
lui Gulliver”, încearcă să familiarizeze cititorii cu lumea spiritelor elementale (piticii), privind din punctul de vedere
(la propriu) al acestora – ei bine, în acest film, Chico se străduieşte să
contureze o primă imagine a „Lumii de dincolo” în care ajung „sufletele” după
momentul „morţii”.
De abia în ultimii ani, odată cu masiva infuzie de
informaţie metafizică şi ezoterică, corelată cu descoperirile fizicii cuantice
şi a multi-dimensionalităţii, această Realitate fundamentală a Vieţii
Universale a Sufletului începe să prindă contur şi în explicaţii din ce în ce
mai concrete şi „ştiinţifice”, nu doar ezoteric-religioase.
De aceea, probabil că realizaţi dificultatea
realizării unei asemenea sarcini în cursul anilor
1940, atunci când a fost scrisă cartea ce a inspirat acest film...
Din această primă precizare cred că realizaţi mai
uşor următorul aspect : această Zonă a Planetei – „Umbral”, după cum o
denumeşte Chico – ar reprezenta chiar zona „Astralului inferior”, a proiecţiilor mentale ale tuturor entităţilor
umane, care ajung să fie înconjurate cu totul de aceste proiecţii şi
forme-gând, având ca rezultat re-crearea (de-formată) a propriei lor „realităţi”
(una a „visării”, de-conectată de Realitatea Universală)...
...Ei bine, această zonă – care abia în ultimii ani
(şi, mai ales, în ultimul an) a fost intens curăţată de către „Forţele Luminii” (după cum bine preciza
şi Cobra, în mesajele sale), iar
entităţile „locatare” eliberate din acea „plasă” ce părea fără ieşire (iată un
alt „Matrix” !) – vă imaginaţi cam cum arăta şi cu ce fel de entităţi era
populată această Zonă (repet : „Astralul
inferior”, echivalentul „Purgatoriului”
catolic) prin anii 1940, atunci când a fost redată acţiunea din film şi din
carte (prin „spiritul” Andre Luiz), în condiţiile în care exact pe atunci, draga noastră Fiinţă Planetară era la limita
supravieţuirii sale fizice (era pe punctul de a exploda !, datorită
uriaşei acumulări de negativitate în aura sa planetară, ca urmare a
formelor-gând negative, de-formate, emise de către umanii încarnaţi pe Planetă
în acele momente...).
De aceea, acele imagini din „Umbral” pot fi văzute
acum ca fiind mai mult ca imagini-document,
căci tot mai puţini sunt prezenţi în acele locuri de cruntă suferinţă psihică.
Dacă zona întunecată sau „Umbral”-ul din film, este asimilată „Iadului”, „infernului”,
„purgatoriului” sau „Astralului inferior”, se pare că locul de frumuseţe şi
odihnă, Oraşul sau „Casa Noastră” este „Raiul” din simplele
imagini religioase, sau Nirvana din
descrierile orientale şi chiar „Oraşul
Nirvana” din povestea lui Matei
(cu mama sa, Suzanne Ward – dar care,
din nefericire, pare a prezenta, în general, într-un mod foarte deformat
realitatea multi-dimensională, prin informaţii cu un slab nivel de Adevăr
Divin).
Însă, cel mai interesant aspect apare în corespondenţa
dintre acest oraş, prezentat în film, şi numitele „Oraşe de Christal”, situate în zonele superioare ale atmosferei
Pământului – care se pare că reprezintă Oraşe
de LUMINĂ CHRISTALINĂ de dimensiunea
a 5-a, cea eterică – adică exact
zona superioară astralului (ca şi frecvenţe de vibraţie) ce corespunde dimensiunii a 4-a.
(Repetăm : a nu se confunda Dimensiunea sau Tărâmul-Planul de existenţă, cu Densitatea
sau Nivelul de Conştiinţă.)
Din această perspectivă şi co-relaţie, credem că
putem răspunde „provocării” oferite de prietenii de la „Ieşirea din Matrix”,
atunci când au postat următorul fagment al unui episod din celebrul film SF, „Star Trek – The Next Generation”,
prin care transmiteau următoarea „dilemă” :
Aşadar, din acest fragment rezultă că nu prea ştim
ce ni se poate întâmpla în procesul „morţii” şi unde am putea ajunge...
Acum, dacă punem „cap la cap” cât mai multe
informaţii disponibile, putem preciza faptul că, acel „TUNEL DE LUMINĂ” care este văzut de către cvasi-totalitatea celor
„întorşi din moarte” (prin experienţe de tip NDE – „near death experiences”, adică „experienţe din preajma morţii”,
cercetate îndelung de oameni de ştiinţă precum celebra dr. Elisabeth Kubler-Ross), ei bine, acesta pare a fi, pur şi
simplu, un... PORTAL ARCTURIAN !
Din informaţiile transmise de către arcturieni (şi
verificate, din punctul nostru de vedere), se pare că unele dintre acele locuri
în care ajung temporar „defuncţii”
de pe Terra, pline de Lumină şi Iubire, sunt zone de pe Arcturus, unde ajung
unele entităţi după procesul morţii (cam jumătate dintre aceştia), pentru odihnă şi regenerare, în Lumina şi Iubirea arcturienilor...
La fel ca acestea, Oraşele de Lumină Christalină de deasupra Planetei noastre sunt
situate cel puţin în dimensiunea a 5-a, cea a Reţelei Christaline de Lumină,
acolo unde IUBIREA reală şi din ce
în ce mai ne-condiţionată este, deja, elementul predominant.
De aceea, din această perspectivă, putem spune că
ceea ce face diferenţa – între un Portal
de Lumină Christalină, către unul din Oraşele
de Christal (supra)terestre sau Zonele
Arcturiene, şi între un „Portal
archonic” – este însăşi INIMA :
aceasta va transmite întotdeauna, fără greş şi foarte clar, dacă ne situăm în
dimensiunea a 5-a, cea eterică, a Luminii Christaline, sau suntem într-o Zonă de Lumină Falsă, archonică (moment
în care inima va trimite semnale corespunzătoare, cu solicitarea atenţiei
totale).
Ca de obicei, ar fi mult mai multe de spus despre
toate acestea, însă nu cred că este cazul ca să mai insistăm cu acest aspect,
mai ales că filmul propus acum oferă multe alte subiecte de meditaţie, centrate
pe ideea de „karmă” : de modul în care funcţionezi în viaţa fizică va depinde
„fructele” ulterioare, pe care le vei culege, până la viaţa următoare, chiar şi
în aceste Zone de tranzit dintre vieţi, situate fie în zonele „inferioare” (Umbral), fie în cele „superioare” (Oraşe de Christal) – căci, apropos, nu este vorba doar de UN ORAŞ, ci de mai
multe astfel de locuri („Cămine”) în care trăiesc, poate, alte miliarde de suflete
(precum Reţeaua AGARTHA,
sub-pământeană, alcătuită nu doar dintr-un oraş, ci din mai multe mari oraşe subterane).
Aşadar, acest film, deşi pare a fi „învechit”, credem
că este unul de referinţă în cadrul acestei Categorii, oferind unele dintre cele mai precise imagini „artistice”
a ceea ce înseamnă „Viaţa de dincolo” – chiar dacă este prezentat la un nivel „de
şcolari”... sau poate tocmai de aceea, oferind accesibilitate în înţelegerea acestor realităţi de către cât mai
mulţi umani.
Iată, înainte de a viziona filmul, prezentarea
acestuia şi din perspectiva celor de la „spiritus.ro”
:
„Francisco Cândido
(Chico) XAVIER
a fost cel mai respectat medium din Brazilia, o poziţie de mare
autoritate morală într-o ţară unde circa 32 de milioane de persoane au convingeri
spiritiste.
A publicat
450 de cărţi,
al căror autor nu s-a recunoscut niciodată a fi, spunând că el doar a reprodus
ceea ce îi dictau spiritele. Şi-a cedat
toate drepturile de autor, începând cu prima sa carte.
În anul 1944
a apărut romanul „Nosso Lar”
(„Casa
Noastră”), cel mai vândut volum
al său.
Este primul dintr-o lungă serie, concepută de spiritul
Andre LUIZ.
Romanul relatează despre primii ani trăiţi de spiritul dezîncarnat al medicului Andre Luiz
într-o „colonie spirituală”, un fel de oraş unde se strâng spiritele între
încarnările succesive, cu scopul de a-şi continua lecţiile despre viaţă.
Autorul se prezintă ca un cercetător al lumii spirituale, traducând percepţiile sale
într-o formă didactică, mai uşor de înţeles de oameni. Descrie în detaliu minunata colonie de ajutor spiritual „Nosso Lar” („Căminul Nostru”), creată după concepţiile Spiritelor
Superioare, în vederea acordării unei
asistenţe permanente oamenilor şi spiritelor dezîncarnate.
Poate mai puţin înţeleasă în film este Zona
inferioară numită „UMBRAL”,
pe care o vom explica prin cuvintele din carte :
„Umbral este o zonă destinată pentru epuizarea energiei reziduurilor mentale. Sunt multe suflete ezitante şi ignorante, nu
destul de pervertite pentru a fi trimise în colonii de corecţie mai
cumplite, dar nici destul de nobile ca să fie conduse către planurile
elevate.”
Umbral poate fi înţeles şi ca starea psihică
în care spiritele nu reuşesc să se debaraseze de propriile proiecţii
mentale nefaste sau idei fixe.
„Nosso Lar” este un film ce ne
prezintă într-un mod accesibil şi
simbolic o realitate supra-fizică, pe care, posibil, o vom întâlni după moarte.
Este una dintre puţinele pelicule ce descriu
întâmplările unui suflet plecat în lumea de apoi, strădaniile sale de a se purifica de „gunoiul” minţii, acumulat
în viaţa de om, precum şi munca sa continuă de a deveni folositor
Universului.
Filmul ne prezintă, simplu şi clar, fundamentele mesajului spiritist şi ne
aduce în inimi un mesaj de optimism şi speranţă.
Merită a fi re-văzut
de
mai multe ori !” :
Postări
Mulțumesc !
RăspundețiȘtergere