MarYan – Vremuri Tulburi : 2C. Puţin (mai multă) (proto)istorie a Tărâmului dintre Nistru-Dunăre şi Volga-Urali în ConTextul Planetar (Partea 2C : Vechea Khazaria şi Noul „I.2.0“ ?) – 16 mai 2022.

MarYan

Vremuri Tulburi

2C. Puţin (mai multă)

(proto)istorie

a Tărâmului

dintre

Nistru-Dunăre şi Volga-Urali

în

ConTextul Planetar

 

Partea 2C :

Vechea Khazaria şi Noul „I.2.0“ ?

 

– 16 mai 2022 –

 

 

(continuare din Partea 2B)

Iar acum a sosit momentul – în fine, aproape de finalul acestui subiect-serial – ca să „legăm“ elementele aparent separate pe care le-am tot descris şi modelat în expunerea noastră, pentru a cre(ion)a imaginea de ansamblu pe care am avut-o în gând încă de la început (dar care, ca de obicei, nu ştiam exact cum va ajunge să fie prezentată altfel decât a vedea şi noi, odată cu voi, cum se „aşează“ materialul)...

Aşadar, în esenţă avem zone din Nordul Scandinaviei şi a Rusiei care au fost locul de obârşie a populaţiilor-triburi („hiperboreenii“ pleiadieni) ce au stat la baza constituirii slavilor, ceea ce ne permitem să afirmăm, acum, cu încredere, că slavii sunt triburi descendente ale pleiadienilor ce au în sânge ADN dominant pleiadian (cu toate caracteristicile  deja amintite).

Pe de altă parte, marea majoritate a triburilor populaţiilor nomade „migratoare“ expuse mai sus (printre care am putea numi SCIŢII, ROXOLANII, SARMAŢII, MAGHIARII, PROTO-BULGARII, AVARII, PECENEGII, CUMANII şi, evident, KHAZARII) provin, după cum ne transmite şi ştiinţa istoriei, din categoria „Popoarelor Turcice“, adică a vorbitoarelor de „limbi turcice“, ceea ce ne conduce direct la zona de obârşie a Orientului Mijlociu-Apropiat – aspect recunoscut şi istoriografic sau doar intuitiv în numeroase ipoteze ale istoriografilor...

...Ceea ce ne con-duce la aceeaşi imagine expusă mai sus : populaţiile cu obârşie din zona Orientului Mijlociu-Apropiat înseamnă origini orionian-siriusiene, adică, în esenţă, mai puţină blândeţe şi focusare pe Inimă şi mai multă centrare pe Minte şi Voinţă personală, cu predispoziţie dominantă către competiţie şi luptă (prin metode directe, de confruntare frontală specific orioniene sau prin invăluiri „şmechere“, [„confruntare laterală“] specific siriusiene, în special cele de tip reptilian – la modul general vorbind, fără a absolutiza).

În acelaşi timp, zona Orientului Îndepărtat al Asiei Centrale şi Nord-Estice reprezintă obârşia pentru cel puţin două dintre popoarele amintite mai sus, respectiv triburile HUNILOR (cele care au constituit Confederaţia tribală Xionghu în Nordul Chinei, Mongolia şi Sudul Siberiei în Mileniul I Î.Ch., ulterior aceştia migrând către Asia Centrală apoi spre zona discutată în acest articol, dintre Nistru şi Volga, unde au construit Imperiul HUN), precum şi Triburile MONGOLE şi TĂTARE care au construit ceea ce a fost cunoscut ca şi Imperiul MONGOL care a pârjolit aproape întreaga Asie şi o bună parte din Europa anilor 1240-1400 (iar ulterior Tătarii, cu HANAT-ele, ce au înlocuit zonele vestice ale Imperiului Mongol)...

...Adică, în aceste cazuri, avem de-a face cu triburi ale căror populaţii ar veni din „incubatorul“ andromedan al Asiei Siberiene care, după cum am mai precizat, era mixat cu ceva Gene Pleiadiane/Siriusiene/Orioniene – de aici s-a manifestat marea variabilitate a caracteristicilor triburilor apărute în aceste areale, în funcţie de tipurile (şi cantităţile) de gene mixate cu cele Andromedane (probabil că, în aceste cazuri a fost o combinaţie uşor dominantă de gene Andromedane mixate cu cele Siriusiene, cu „urme“ Pleiadiene şi cu o predominanţă de „războinice“ gene Orioniene).

La acest moment mai avem de precizat originea Slavilor, care deja poate fi  stabilită din ceea ce am spus până acum : Triburile Slave provin din Hiperboreeni şi Nordici (dar mai ales Hiperboreeni), astfel că având de-a face cu două populaţii cu aceeaşi origine – PLEIADIANĂ – concluzia este clară şi simplă, în acelaşi timp...

Însă nu putem spune despre actualii ruşi, bela/bielo-ruşi şi ucrainieni, ca urmaşi ai triburilor slave venite din nord, că sunt pur pleiadieni, aceştia fiind hibridizaţi pe parcursul vremurilor cu diverse triburi ce au adus şi gene siriusiene şi orioniene, inclusiv ceva draconiene (mai ales cei care s-au încrucişat intensiv cu triburile amintite mai sus şi care au avut de-a face cu zona Ucrainei de azi)... însă aceste influenţe sunt minoritare, dominanţa genetică a acestora fiind pleiadiană, după cum s-a afirmat.

Ca paranteză, şi în cazul TRACILOR putem vorbi tot de o hibridizare, Fondatorii amintind de populaţii tribale (tracii) care aveau aprox. jumătate ADN Pleiadian, cam un sfert ADN siriusian şi un sfert ADN orionian – deci, iarăşi o diminanţă Pleiadiană, îndă ceva mai redusă faţă de slavi...

 

De aceea „cei mai viteji şi mai drepţi dintre Traci“, GETO-DACII, aveau, aşadar, şi aceştia o dominanţă genetică  Pleiadiană, la care, bine integrate şi controlate, genele orioniene au ajutat la obţinerea caracteristilor „vitejeşti“ ale strămoşilor românilor, ca apoi în vreme de pace să activeze specificitatea genetică Pleiadiană ce înseamnă caracter mai blând, iubitor de înţelepciune – elemente accentuate la cei ce posedau mai mult ADN pleiadian originar, respectiv Strămoşii Dacilor, printre care AGATHÂRŞII.

Aşadar, iată-ne mai aproape de finalul acestui articol despre Proto-istoria arealului în care este situată actuala Ucraina, înţelegând acum mult mai uşor caracteristicile populaţiilor de pe un anumit teritoriu, în funcţie de originile tribale ale acesteia.

În acest caz, reamintim şi sintetizăm, acum cât se poate de clar (sperăm) : pe acest teritoriu dintre Nistru şi Volga-Urali, populaţiile actuale par a fi urmaşele slavilor mixaţi cu numeroase triburi ce au trecut pe aici în ultimii 2.000 de ani şi care au lăsat o moştenire genetică dominant pleiadiană (slavii), orionian-siriusiană (triburile turcice, în frunte cu Khazarii) şi andromedană (triburile hunice şi mai ales mongole ce au lăsat urme adânci, prezente şi azi prin numeroasele populaţii mongoloide împrăştiate pe acest teritoriu [ca exemplu, tătarii] şi, prin extensie, în întreaga Siberie).

Ca remarcă generală : putem spune că, precum influenţele puternice ale genelor huno-maghiaro-khazare din genetica ungurilor ce au determinat o înclinaţie a acestora către un spirit mai combativ, competitiv, de luptători (evidenţiată inclusiv istoric în cadrul Imperiilor pe care le-au construit după apariţia lor în Câmpia Panonică) – la care putem adăuga şi „ipoteza ţigănească“ (mai ales „ţiganii gabori“) la această poVeste...

...Cam acelaşi lucru putem spune şi în cazul ucrainienilor, unde pe fondul geneticii slave s-a grefat o zestre genetică a triburilor ce au trecut pe acolo, cu o puternică amprentă khazară... aspect observat prin acelaşi caracter mai combativ şi de „aprigi luptători“ ai ucrainienilor, faţă de „blândeţea“ şi „melancolia“ (bielo)ruşilor (repetăm : cu numeroase nuanţe care ne extrag din aria generalizării) ce ar deriva din dominanţa pleiadiană „feminină“.

Când am amintit de aceste caracteristici mai „feminine“ (de tip pleiadian) ale ruşilor, ne-am referit la populaţie, în general, din punct de vedere statistic, şi NU la conducătorii („şefii“, de fapt) ai formelor statale ruseşti, începând cu Rusia Keiveană, trecând prin Marele Cnezat al Moscovei, până la Rusia Ţaristă şi Imperiul Rus, cu apogeu în Statul Sovietic comunist (URSS) – un „stat“-lagăr care, în realitate, nu prea a aparţinut Rusiei şi ruşilor, fiind condus deja, ca şi celelalte state europene (în frunte cu SUA) a „Lumii libere“ (sic!) Occidentale, de aceeaşi Mafie Khazară (Lenin şi Troţki, ca şi conducători ai „Revoluţiei“, de fapt khazari ashkenazi, au fost pregătiţi şi finanţaţi de către „germani“, adică de Rotschild-zi...) care în prezent a monopolizat, practic, conducerile majorităţii statelor lumii occidentale („cele care contează“ în Ecuaţia Politică Globală).

De aceea, dragi români, gândurile mai puţin „pioase“ legate de „ceea ce au făcut ruşii“ în România şi Basarabia, după anul 1917 – ar trebui îndreptate către „mafioţii“ khazari, şi nu către populaţia rusă care şi aceasta a suferit „umăr la umăr“ alături de populaţiile „cotropite de ruşi“ (adică, în traducere, de către khazarii „evrei“ashkenazi ce au confiscat conducerea Uniunii Sovietice), chinuri atroce şi pierderi masive de vieţi omeneşti (surse istoriografice transmit că, în perioada interbelică, a „purificării“ şi a construirii Sovietelor, ar fi fost exterminaţi multe milioane – sau chiar, după unele surse, zeci de milioane – de ruşi... enorm!).

De ce oare acestă „furie“ ?

Unul dintre motivele cele mai profunde se referă şi la faptul că aceşti Khazari, ce au preluat controlul asupra Rusiei la 1917 (bolşevicii comunişti erau în cea mai mare parte a lor „evrei“, adică aceiaşi khazari ashkenazi finanţaţi de bogaţii ashkenazi germani şi nu numai), au aşteptat cu tenacitate, dar şi cu uriaşă frustrare (căci, să nu uităm, mentalitatea de tip draco/reptilo/orionian înseamnă „nu uită şi nu iartă niciodată“), să răzbune distrugerea Imperiului Khazar realizată de Sviatoslav I al Rusiei, pe la anul 969, ulterior asimilat în Cnezatul/Principatul RUS...

Pentru o mai bună punctare a informaţiilor de bază referitoare la Momentul Imperiului Khazar din acea vreme, amintită mai sus, iată ce ne transmite istoriografia „oficială“, printre multe alte informaţii mai puţin relevante :

„Secolele IX-X reprezintă o epocă de prosperitate economică, khazarii participând activ la comerţul dintre Europa de Nord şi teritoriile de la Marea Neagră, de la Marea Caspică şi din Caucaz.

Această prosperitate se reflectă şi în construcţia cetăţii khazare Sarkel, de la cotul Donului, denumită de ruşi Belaia Veza (Cetatea Albă), ridicată în 833 de bizantinul Petronas.

Din această perioadă datează o serie de colonii khazare stabilite din diverse motive în diferite aşezări ruseşti, de-a lungul principalelor căi comerciale.

Partea de jos a oraşului KIEV era denumită în această perioadă prin etnonimul "KOZARÎ", ai cărui locuitori instruiţi i-au propus principelui kievean Vladimir I (980-1015) trecerea la iudaism.

Însuşi toponimul KIEV este probabil de origine khazară.

Numărul comunităţilor iudaice din statul kievean rus a crescut şi datorită imigrării evreilor originari din Imperiul Bizantin, în timpul împăratului Romanos I Lakapenos (920-924), din cauza persecuţiilor la care au fost supuşi.

Din veacul al X-lea până spre mijlocul secolului al XIII-lea sunt amintite comunităţi khazare în Kiev, în Tmutorokan (sau Tmutorakan, Tmutarakan), în Peninsula Taman, în teritoriile de pe Volga, stepele din Kuban, litoralul de nord al Mării Caspice în preajma Astrahanului precum şi în Caucaz.

Diverşi cercetători, în frunte cu cei din prima parte a sec. XX, ca Mihail I. Artamonov (fondatorul khazarologiei, şef al sitului arheologic dedicat excavării resturilor fortăreţei khazare Sarkel), Douglas M. Dunlop şi Abraham N. Poliak, popularizaţi de Arthur Köstler (în lucrarea sa „Al treisprezecelea trib“), consideră că o parte importantă a evreilor vest-europeni, aşa-numiţii ashkenazi (sensul nou: „nemţi“ ; sensul vechi, antic : „Sciţi“, „Saka“) – denumiţi de turcologii din Turcia „musevî türkler“, adică „turcii mozaici“ – sunt descendenţii comunităţilor khazarilor „evrei“.

În lucrarea lui Köstler se subliniază că khazarii „şi-au ales acestă religie (mozaică) în anul 740, deşi nu avuseseră nimic în comun” cu evreii.

Autorul şi autorii citaţi de el afirmă despre khazari că sunt „turcomani din stepele scitice”.

Uneori secuii ardeleni, în special cei care fac parte din neamul (clanul) Abraham, sau aşa zişii koromza (busurmani sau „kalizok“) au fost de asemenea asociaţi cu khazarii.“

 

Din acest scurt fragment al unei prezentări „oficiale“, de pe Wikipedia, se remarcă aceleaşi concluzii pe care le-am expus deja până acum, referitoare la originea khazarilor, aceea de „sciţi“, „turcomani din stepele scitice“, numiţi şi „saka“, de unde numele de „ashkenazi“ acordat acestor „evrei“ care, iată, nu prea au de-a face nicicum cu vechii evrei semiţi (cel puţin din punct de vedere genetic)...

De aici a rezultat exprimarea de „khazari ashkenazi“ acordat urmaşilor actuali ai acelor triburi, cei care pare-se că au acaparat conducerea principalelor structuri politice, economico-financiare, militare, mass-media a zonei cunoscută sub numele de „Occident“, zice-se „Lumea liberă“ (în aceste Vremuri ne-bune, aceasta este o excepţională ironie plină de umor)...

Acum, înainte de a trage concluziile acestei Părţi şi mini-serii a Vremurilor Tulburi, vă propun să cercetaţi, atât cât vă permite timpul, şi aceste câteva articole, considerate de către noi a fi cât se poate de relevante :

- „Cine sunt, de fapt, ucrainenii“, de Miron Manega,

- „Ucraina fabricată de evreii marxişti“, de Cornel-Dan Nicolae,

- „Adevărul privind Ţara de la Margine (U-craina) - interviu cu istoricul Corvin Lupu“ (Partea 1-a, Partea a 2-a şi Partea a 3-a).

Şi, de asemenea, nu putem uita să propunem reluarea unuia dintre primele articole (cât se poate de actual) din această Serie : „Bunii noştri vecini... Ucrainenii“...

Din toate aceste PoVestiri pe care le-am tot expus pe parcursul acestei mini-serii de articole, am pornit de la ucrainieni şi am ajuns la „evrei“, de fapt la khazarii ashkenazi, cei pe care acum, deja ştiţi ce reprezintă şi care este PoVestea acestora, despre care încă se cunosc prea puţine în media oficială, deşi „ne lovim“ de aceştia zi de zi, când ne uităm la vreo ştire, orice ştire din (aproape) orice ţară, în care este prezentat oricine de la conducerea acesteia cu vreo declaraţie sau orice acţiune...

Acum deja înţelegeţi că aceştia sunt sau cel puţin au legătură cu adevăraţii „şefi“ ce controlează aceste guverne şi ţări, numiţi de multă vreme „evrei ashkenazi“, dar care, de fapt, sunt „khazari ashkenazi“... în timp ce adevăraţii evrei, tot mai rari inclusiv prin Israel, sunt cei originari semitici, numiţi „evrei sefarzi“ (cu tenul închis la culoare, precum vecinii lor arabi).

Acum sperăm că lucrurile sunt suficient de clare pentru oricine a acordat cât de puţină atenţie acestor articole, ca să nu se mai arunce rapid în „judecăţi de valoare“ asupra vreunui politician în gura căruia sunt puse afirmaţii cel puţin ciudate...

...Înţelegând că pe respectivul „doar atât îl duc neuronii“ (căci, evident, la selecţia dosarelor pentru posturile de politicieni au câştig de cauză cei nu foarte dotaţi intelectual, pentru a putea îndeplini cu succes rolurile de „cârpe“ şi „păpuşele“ acordate de către adevăraţii „stăpâni“, aceşti „khazari ashkenazi“) – care, şi aceştia la rândul lor, execută ordine „mai de sus“, de fapt din zone „mai adânci“, situate în arealul Familiilor Nobilimii Negre, a Archonilor (cei ne-încarnaţi, multi-dimensionali) şi a forţelor mai puţin terestre, draco-reptilo-orioniano-siriusiano-andromedano.... şi altele...

 

Acum, prea multe nu am mai adăuga, decât poate o imagine pe care o dorim a fi cât mai sintetică : actualul (încă) teritoriu al Ucrainei are legătură directă cu Imperiul Khazar, dar şi cu multe alte triburi şi populaţii nomade şi semi-nomade, cu puternice gene războinice adânc implantate şi integrate în ADN-ul populaţiei situate în acest teritoriu (de aceea, poVestea cu „Cazacii de pe Don“ devine foarte actuală şi relevantă), astfel că ceea ce vedem acum, în afirmarea statalităţii structurii politice Ucrainene, pare să aibă legătură Directă cu simbolistica şi experienţa fostului stat Khazar (şi nu numai) !

 

La final propunem şi ceva util şi relaxant, un film ce poate ajuta la mai buna înţelegere a modului de viaţă al khazarilor şi al celorlalte populaţii nomade ce trăiau în acest areal : „Legenda lui Tomiris“ (2019) unde este poVestit (pe scurt, cinematografic) viaţa Reginei Tomiris a massa-geţilor (un fel de veri războinici ai geţilor), cea care ar fi dat chiar numele cetăţii... TOMIS, deci Constanţa de azi ! :

 

Însă nu ne despărţim din acest articol fără a face o mică „atenţionare“ : dacă voi credeaţi că aţi înţeles destul de clar poVestea actuală, cu Khazaria şi Ucraina şi situaţia khazarilor ashkenazi de prin întreaga lume... ei bine, situaţia pare a fi chiar şi mai „tare“, intensă, căci de abia de aici poate începe adevărata DezVăluire (despre care putem spune, deocamdată, doar că are legătură cu [o eventuală] Nouă Statalitate a actualilor „evrei khazari ashkenazi“)... pe care o vom aborda la momentul corespunzător al acestei serii de articole ce ţin de aceste teribile Vremuri Tulburi  !

Până atunci, haideţi, prieteni, să Medităm şi să ne focusăm energia atenţiei către Ucraina, într-un singur scop principal : de a transmite o cât de mică picătură de lumină către această zonă în care, în prezent, cu toate minciunile prefabricate ale mass-media occidentale, pare-se că are loc un veritabil război în teritoriul de sud şi est ucrainean (căci are legătură cu „Noua Statalitate“ de care aminteam mai sus)... acolo unde suferă şi chiar mor oameni, în moduri deloc naturale şi confortabile !

...Un gând de Lumină şi Iubire către umanii de pe teritoriul Ucrainei (fie aceştia cu gene dominante de khazari, slavi sau orice altceva) !

(continuare în Partea 3A-1)

 

MarYan