marți, 5 iulie 2016

MarYan : “NOSSO LAR” (2010) – (“Căminul Nostru”) şi Oraşele de Christal.



“NOSSO LAR” (2010) –
(“Căminul Nostru”)
şi
Oraşele de Christal





După ce într-un articol anterior am postat primul film dintr-o serie aparţinând mediumului brazilian CHICO XAVIER, care prezintă în mod artistic viaţa cu adevărat neobişnuită a acestuia, astăzi continuăm cu primul film realizat după „creaţiile” acestuia, respectiv o ecranizare a primei sale cărţi (din cele 450 de cărţi tran-scrise mediumnic !), editată în anul 1944 : „Nosso Lar” („Căminul Nostru”).

Înainte de a da cuvântul, ca şi în articolul anterior, lui Răzvan PETRE de pe „spiritus.ro” (unul dintre site-urile ce a prezentat acest film), consider că sunt cel puţin utile câteva precizări.


În primul rând, după cum sublinia şi Răzvan Petre, acest film, ca şi celelalte ale lui Chico Xavier, prezintă într-un mod simbolic şi alegoric aspecte ale realităţii multi-dimensionale.

Aşa cum o „Divina Comedie” a lui Dante se străduieşte să ofere o imagine a „Infernului” sau Jonathan Swift, în „Călătoriile lui Gulliver”, încearcă să familiarizeze cititorii cu lumea spiritelor elementale (piticii), privind din punctul de vedere (la propriu) al acestora – ei bine, în acest film, Chico se străduieşte să contureze o primă imagine a „Lumii de dincolo” în care ajung „sufletele” după momentul „morţii”.




De abia în ultimii ani, odată cu masiva infuzie de informaţie metafizică şi ezoterică, corelată cu descoperirile fizicii cuantice şi a multi-dimensionalităţii, această Realitate fundamentală a Vieţii Universale a Sufletului începe să prindă contur şi în explicaţii din ce în ce mai concrete şi „ştiinţifice”, nu doar ezoteric-religioase.

De aceea, probabil că realizaţi dificultatea realizării unei asemenea sarcini în cursul anilor 1940, atunci când a fost scrisă cartea ce a inspirat acest film...

Din această primă precizare cred că realizaţi mai uşor următorul aspect : această Zonă a Planetei – „Umbral”, după cum o denumeşte Chico – ar reprezenta chiar zona „Astralului inferior”, a proiecţiilor mentale ale tuturor entităţilor umane, care ajung să fie înconjurate cu totul de aceste proiecţii şi forme-gând, având ca rezultat re-crearea (de-formată) a propriei lor „realităţi” (una a „visării”, de-conectată de Realitatea Universală)...

...Ei bine, această zonă – care abia în ultimii ani (şi, mai ales, în ultimul an) a fost intens curăţată de către „Forţele Luminii” (după cum bine preciza şi Cobra, în mesajele sale), iar entităţile „locatare” eliberate din acea „plasă” ce părea fără ieşire (iată un alt „Matrix” !) – vă imaginaţi cam cum arăta şi cu ce fel de entităţi era populată această Zonă (repet : „Astralul inferior”, echivalentul „Purgatoriului” catolic) prin anii 1940, atunci când a fost redată acţiunea din film şi din carte (prin „spiritul” Andre Luiz), în condiţiile în care exact pe atunci, draga noastră Fiinţă Planetară era la limita supravieţuirii sale fizice (era pe punctul de a exploda !, datorită uriaşei acumulări de negativitate în aura sa planetară, ca urmare a formelor-gând negative, de-formate, emise de către umanii încarnaţi pe Planetă în acele momente...).

De aceea, acele imagini din „Umbral” pot fi văzute acum ca fiind mai mult ca imagini-document, căci tot mai puţini sunt prezenţi în acele locuri de cruntă suferinţă psihică.




Dacă zona întunecată sau „Umbral”-ul din film, este asimilată „Iadului”, „infernului”, „purgatoriului” sau „Astralului inferior”, se pare că locul de frumuseţe şi odihnă, Oraşul sau „Casa Noastră” este „Raiul” din simplele imagini religioase, sau Nirvana din descrierile orientale şi chiar „Oraşul Nirvana” din povestea lui Matei (cu mama sa, Suzanne Ward – dar care, din nefericire, pare a prezenta, în general, într-un mod foarte deformat realitatea multi-dimensională, prin informaţii cu un slab nivel de Adevăr Divin).

Însă, cel mai interesant aspect apare în corespondenţa dintre acest oraş, prezentat în film, şi numitele „Oraşe de Christal”, situate în zonele superioare ale atmosferei Pământului – care se pare că reprezintă Oraşe de LUMINĂ CHRISTALINĂ de dimensiunea a 5-a, cea eterică – adică exact zona superioară astralului (ca şi frecvenţe de vibraţie) ce corespunde dimensiunii a 4-a.

(Repetăm : a nu se confunda Dimensiunea sau Tărâmul-Planul de existenţă, cu Densitatea sau Nivelul de Conştiinţă.)

Din această perspectivă şi co-relaţie, credem că putem răspunde „provocării” oferite de prietenii de la „Ieşirea din Matrix”, atunci când au postat următorul fagment al unui episod din celebrul film SF, „Star Trek – The Next Generation”, prin care transmiteau următoarea „dilemă” :





Aşadar, din acest fragment rezultă că nu prea ştim ce ni se poate întâmpla în procesul „morţii” şi unde am putea ajunge...

Acum, dacă punem „cap la cap” cât mai multe informaţii disponibile, putem preciza faptul că, acel „TUNEL DE LUMINĂ” care este văzut de către cvasi-totalitatea celor „întorşi din moarte” (prin experienţe de tip NDE – „near death experiences”, adică „experienţe din preajma morţii”, cercetate îndelung de oameni de ştiinţă precum celebra dr. Elisabeth Kubler-Ross), ei bine, acesta pare a fi, pur şi simplu, un... PORTAL ARCTURIAN !

Din informaţiile transmise de către arcturieni (şi verificate, din punctul nostru de vedere), se pare că unele dintre acele locuri în care ajung temporar „defuncţii” de pe Terra, pline de Lumină şi Iubire, sunt zone de pe Arcturus, unde ajung unele entităţi după procesul morţii (cam jumătate dintre aceştia), pentru odihnă şi regenerare, în Lumina şi Iubirea arcturienilor...

La fel ca acestea, Oraşele de Lumină Christalină de deasupra Planetei noastre sunt situate cel puţin în dimensiunea a 5-a, cea a Reţelei Christaline de Lumină, acolo unde IUBIREA reală şi din ce în ce mai ne-condiţionată este, deja, elementul predominant.

De aceea, din această perspectivă, putem spune că ceea ce face diferenţa – între un Portal de Lumină Christalină, către unul din Oraşele de Christal (supra)terestre sau Zonele Arcturiene, şi între un „Portal archonic” – este însăşi INIMA : aceasta va transmite întotdeauna, fără greş şi foarte clar, dacă ne situăm în dimensiunea a 5-a, cea eterică, a Luminii Christaline, sau suntem într-o Zonă de Lumină Falsă, archonică (moment în care inima va trimite semnale corespunzătoare, cu solicitarea atenţiei totale).




Ca de obicei, ar fi mult mai multe de spus despre toate acestea, însă nu cred că este cazul ca să mai insistăm cu acest aspect, mai ales că filmul propus acum oferă multe alte subiecte de meditaţie, centrate pe ideea de „karmă” : de modul în care funcţionezi în viaţa fizică va depinde „fructele” ulterioare, pe care le vei culege, până la viaţa următoare, chiar şi în aceste Zone de tranzit dintre vieţi, situate fie în zonele „inferioare” (Umbral), fie în cele „superioare” (Oraşe de Christal) – căci, apropos, nu este vorba doar de UN ORAŞ, ci de mai multe astfel de locuri („Cămine”) în care trăiesc, poate, alte miliarde de suflete (precum Reţeaua AGARTHA, sub-pământeană, alcătuită nu doar dintr-un oraş, ci din mai multe mari oraşe subterane).

Aşadar, acest film, deşi pare a fi „învechit”, credem că este unul de referinţă în cadrul acestei Categorii, oferind unele dintre cele mai precise imagini „artistice” a ceea ce înseamnă „Viaţa de dincolo” – chiar dacă este prezentat la un nivel „de şcolari”... sau poate tocmai de aceea, oferind accesibilitate în înţelegerea acestor realităţi de către cât mai mulţi umani.




Iată, înainte de a viziona filmul, prezentarea acestuia şi din perspectiva celor de la „spiritus.ro” :

Francisco Cândido (Chico) XAVIER a fost cel mai respectat medium din Brazilia, o poziţie de mare autoritate morală într-o ţară unde circa 32 de milioane de persoane au convingeri spiritiste.

A publicat 450 de cărţi, al căror autor nu s-a recunoscut niciodată a fi, spunând că el doar a reprodus ceea ce îi dictau spiritele. Şi-a cedat toate drepturile de autor, începând cu prima sa carte.

În anul 1944 a apărut romanul „Nosso Lar” („Casa Noastră”), cel mai vândut volum al său.

Este primul dintr-o lungă serie, concepută de spiritul Andre LUIZ.

Romanul relatează despre primii ani trăiţi de spiritul dezîncarnat al medicului Andre Luiz într-o „colonie spirituală”, un fel de oraş unde se strâng spiritele între încarnările succesive, cu scopul de a-şi continua lecţiile despre viaţă.

Autorul se prezintă ca un cercetător al lumii spirituale, traducând percepţiile sale într-o formă didactică, mai uşor de înţeles de oameni. Descrie în detaliu minunata colonie de ajutor spiritual „Nosso Lar” („Căminul Nostru”), creată după concepţiile Spiritelor Superioare, în vederea acordării unei asistenţe permanente oamenilor şi spiritelor dezîncarnate.

Poate mai puţin înţeleasă în film este Zona inferioară numită „UMBRAL, pe care o vom explica prin cuvintele din carte :

„Umbral este o zonă destinată pentru epuizarea energiei reziduurilor mentale. Sunt multe suflete ezitante şi ignorante, nu destul de pervertite pentru a fi trimise în colonii de corecţie mai cumplite, dar nici destul de nobile ca să fie conduse către planurile elevate.”

Umbral poate fi înţeles şi ca starea psihică în care spiritele nu reuşesc să se debaraseze de propriile proiecţii mentale nefaste sau idei fixe.

Nosso Lar” este un film ce ne prezintă într-un mod accesibil şi simbolic o realitate supra-fizică, pe care, posibil, o vom întâlni după moarte.

Este una dintre puţinele pelicule ce descriu întâmplările unui suflet plecat în lumea de apoi, strădaniile sale de a se purifica de „gunoiul” minţii, acumulat în viaţa de om, precum şi munca sa continuă de a deveni folositor Universului.

Filmul ne prezintă, simplu şi clar, fundamentele mesajului spiritist şi ne aduce în inimi un mesaj de optimism şi speranţă.

Merită a fi re-văzut de mai multe ori !” :

Un comentariu: