Precizia şi Credibilitatea "măsurătorilor radiestezice" : 1. Primele două confirmări

Precizia şi Credibilitatea "măsurătorilor radiestezice"

(1) Primele două confirmări

         (Extras din lucrarea personală pe care am lansat-o în 12 decembrie 2012 : "Înălţarea în Lumină a Pământului după anul 2012. Vol. I : Actualizarea Profeţiilor") :
 

          (continuare de la postarea (3) : "Despre Sursele de informare")

         La începuturile (re)întâlnirii noastre (cu bunul prieten radiestezist şi Maestru Reiki) am inventariat "datele personale de identitate astrală".
 

Dacă multora vă sună bizar ca, la un prim contact cu un asemenea "receptor", să auzi că ai o "vârstă astrală" de nu ştiu câte miliarde de ani tereştri (echivalentul lor), că ai venit din nu ştiu care "strat" (densitate, ca nivel de conştiinţă), că ADN-ul arată că provii din anumite zone stelare (nominalizate), că persoane apropiate sunt sau nu parte din Familia ta de Suflet, că un anumit aspect vine din nu ştiu care încarnare dintr-o anume civilizaţie antică a Pământului... şi multe asemenea - pot să spun că eu nu am fost deloc "şocat".

Fiind în acest mediu de vreo 20 de ani, mă simţeam ca "peştele în apă". Deja aveam cercetări în această privinţă, din mai multe surse, şi consideram că lucrurile îmi sunt cât se poate de limpezi.

         Şi totuşi, de la prima noastră întâlnire, el a reuşit să mă surprindă.

Deşi era un necunoscut pentru mine, remarcile sale în privinţa "Tratatului pentru Alimentaţia Naturală a OM-ului..." şi pertinenţa explicaţiilor în privinţa subiectelor spirituale discutate mi-au atras atenţia.

Unele observaţii ale sale le-am înţeles şi le-am apreciat ceva mai târziu, aflate în conexiune cu un subiect (alimentar şi terapeutic) pe care îl voi aborda puţin mai jos. Însă, de la prima întâlnire cu "măsurătorile" sale, am fost şocat de viteza cu care îi "zbura" ansa între degete.

De obicei, radiesteziştii sunt oameni "înceţi", foarte blânzi cu ansa, să perceapă fiecare vibraţie care se transmite prin aceasta, pentru a nu-i influenţa mişcarea acesteia prin propria agitaţie interioară şi în primul rând a mişcărilor mâinii sale.

Or, la el, ansa se mişca "cu viteza luminii", măsurătoarea fiecărui parametru avea loc extrem de rapid.

Iar el se mişca foarte repede. Părea un vulcan de energie.

         Mişcarea ansei era uimitor de rapidă, însă şocantă era promptitudinea cu care "încremenea" la o anumită valoare de pe raportoar.

Parcă era acul de fier care "zbura" efectiv să se lipească de bucata de magnet care era aşezat exact pe valoarea numerică găsită pe raportoar.

Nici o oscilaţie nu lăsa loc la interpretări...

         Ca să sintetizez, deja după prima întâlnire aveam complet reaşezat tot sistemul meu de valori radiestezice în privinţa parametrilor interiori ai fiinţei.

Deşi multe informaţii păreau "aiuritoare" faţă de ceea ce ştiam până atunci în privinţa anumitor aspecte interioare, am avut răbdare să ascult, apoi să compar, să analizez şi să observ ce se întâmplă, odată cu trecerea timpului.

         Şi confirmările "monumentale" au început să curgă.

Sunt foarte multe, iar dintre acestea o bună parte sunt în depozitul akashic.

Dar haideţi să vedem câteva, cât mai pe scurt.

         PRIMUL EXEMPLU care mi-a rămas adânc întipărit în memoria fizică are ca subiect unele din cărţile pe care le găsiţi la bibliografia acestei lucrări.

Aşezându-mă în casă nouă, acum câţiva ani, şi înconjurat fiind de plase cu cărţi (astea sunt "valorile" mele, aşa cum la alţii sunt "sacii de haine"), la un moment dat descopăr că-mi lipseşte o anume plasă cu cărţi pe care le consideram importante pentru studiul făcut în realizarea cărţii despre... anul 2012.

Deci, unde era sacoşa importantă pentru mine, pe care nu o mai găseam nicicum ?

         Întrebarea aceasta venită prin telefon (ca atâtea alte întebări) a fost repede dezlegată de el : "Da, cărţile sunt în casă".

Detaliile au venit pe parcursul conversaţiei : "vede" cărţile, dar nu în sacoşă. Eu ştiind de sacoşă, mă încăpăţânez să insist pe acea sacoşă, însă el insistă cu nu vede pungă, dar vede cărţile.

La un moment dat stăteam pe marginea patului din acea cameră şi, când întreb unde sunt atunci acele cărţi, el răspunde că le "vede" cam la un metru de mine. Mă uit disperat după sacoşele de lângă mine, în toate direcţiile - nu văd nimic, cărţile păreau dispărute fără urmă, pierdute printre atâtea (per)mutări şi reaşezări...

Aiurea, îmi zic, a dat-o în bară, probabil...

         Şi, cam la o lună după aceea, stând pe marginea aceluiaşi pat în aceeaşi poziţie, şi uitându-mă detaşat la cele câteva rafturi cu cărţi de lângă pat (care tocmai fuseseră aşezate pe rafturi înaintea convorbirii respective), privirea se duce ţintit spre ultimul raft de jos, unde se găseau exact cărţile căutate (vreo 10-15).

Fuseseră scoase din sacoşă de altcineva şi poziţionate acolo, între alte cărţi, bine ascunse privirii.

Distanţa faţă de marginea patului ? Aţi ghicit - exact un metru...

         ALTĂ POVESTE.

În cadrul consultaţiei (telefonice) cu o rudă de-a noastră dintr-un oraş ardelean, îi transmite acesteia că parte din problemele pe care le "vedea" păreau a fi exacerbate de faptul că locuinţa lor "era bântuită".

Toate bune şi frumoase, dar ceea ce spunea părea ilogic, căci persoana şi cu familia ei tocmai se mutaseră acolo, în acea casă nou-nouţă (chiar ei o finisaseră).

În plus, făcea parte dintr-un complex de vile proaspăt construit, abia finalizat şi încă neocupat în totalitate, iar locul fusese ocupat înainte doar de... lanurile de porumb (era pe câmp, neavând nimic de a face cu vreun trecut istoric frământat).

Şi atunci, de unde să apară vreo fantomă într-o casă nou-nouţă, într-un complex nou-nouţ, pe un câmp unde crescuse doar porumb ?

         Iarăşi părea ciudat... De unde a "văzut" el aşa ceva ?

         De fiecare dată când este şi el surprins de rezultat, se uită la mine ca un copil nevinovat şi-mi spune : "Nu ştiu, Maryan, de ce este aşa, dar aşa mi se arată".

Şi măsoară şi iar măsoară şi, deşi mintea lui este tot mai excedată, răspunsul este acelaşi, cu aceeaşi finalitate, deşi întrebările sunt puse diferit.

Vă las pe voi să înţelegeţi câtă "intervenţie mentală" poate fi într-o asemenea abordare a cercetării...

         Dar să revenim la "fantoma misterioasă". (Este comic cum lucrează Universul : cu puţin timp înainte de afla toate acestea, fiind în acea casă, am urmărit un film cu gazdele casei - amândoi fiind cântăreţi la operă. Titlul filmului era "Fantoma de la operă"...)

Deci, într-o zi ne sună gazda casei şi ne spune surescitată că nu-i vine să creadă ce i s-a întâmplat.

Pe scurt, povestea era următoarea : mergând în oraş, el şi ea opresc la o benzinărie şi în timp ce el era ocupat să aprovizioneze maşina cu cele necesare, ea a intrat în vorbă cu cineva care oprise lângă maşina lor să facă şi el "plinul" maşinii.

În acel minut s-a "(rosto)golit" toată revelaţia.

         Aflând din contextul discuţiei că ei locuiesc în cartierul X din suburbia Y, persoana exclamă uimită : "Dar acolo am lucrat eu ca muncitor!".

Ce întâmplare...

Şi, când fata îi spune care casă au ocupat-o ei, vine rapid o replică "devastatoare" pentru ea: "O, îmi pare rău că tocmai pe aia aţi ales-o. Ştiţi, în timpul construcţiei, exact la fundaţia acestei case, un mal de pământ s-a prăbuşit peste un muncitor, omorându-l"...

         Scurt şi la obiect : iată şi fantoma care "nu ieşea la inventar" şi care "bântuia", evident, exact casa care îi provocase accidentul, deşi în complex erau multe case, lipite efectiv unele de altele !

         Sunt două exemple care arată că prietenul acesta "vede" cu adevărat "ceva", spre deosebire de alţi radiestezişti "cu autoritate" şi de "grad înalt", care mai mult te încurcă (şi exemple am destule în această privinţă)...

         (continuare în Partea a 2-a)

MarYan