Cum ar fi să-ţi pierzi
darul vederii ?
Cum ar fi să trăieşti fără
să vezi ?
(... pentru o zi, în
Bucureşti)
Doar să simţi, să atingi,
să miroşi, să auzi sau să guşti. În mod sigur, mâncarea ţi se va părea mai
gustoasă şi mai plăcut mirositoare, în mod sigur, vei avea mai mult timp pentru
lumea ta interioară, auzul ţi se va ascuţi, dar vei pierde multe, foarte multe
informaţii vizuale.
Noi credem că ştim cum
reacţionează lumea, generalizăm ca să-i aducem în calapodul nostru prefabricat.
Românii
sunt hoţi, sunt prost crescuţi, ei vor mereu să fure şi să înşele, iar tânăra
generaţie este una care nu are nimic sfânt, este plină de fumuri şi fiţe.
Nu-i aşa?
Aceste lucruri le auzim
atât de des încât trebuie să fie
adevărate. Uităm un lucru elementar. Uităm că atunci când intri în pădure
găseşti uscături, dar şi puieţi sau copaci falnici. Dacă te uiţi numai pe jos,
vei spune că sunt doar uscături, dacă vei privi doar în sus, vei vedea norii
zgâriaţi de vârfurile celor mai falnici dintre copaci. Pădurea, ca orice pădure
are de toate, pentru toate gusturile.
Dar, să revenim la românii
şi miturile de care vorbeam mai devreme.
Ce credeţi că se întâmplă dacă un orb îşi pierde portmoneul în
mijlocul capitalei ?
Câte secunde va rezista pe jos ?
Urmarea o veţi vedea în
clipul următor :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu