MarYan : Despre MAGNETISMUL SOLAR şi PETE SOLARE – ERUPŢII SOLARE – FURTUNI GEO-MAGNETICE.

MarYan

Despre MAGNETISMUL SOLAR

şi

PETE SOLARE – ERUPŢII SOLARE –

FURTUNI GEO-MAGNETICE

(Extras din lucrarea personală :

„Înălţarea în LUMINĂ a Pământului după anul 2012.

Vol.1: Actualizarea profeţiilor”,

Subiectul : „Magnetismul Solar şi Exploziile Solare”)

 

Despre MAGNETISMUL SOLAR

Magnetismul solar este un subiect care poate părea ceva "de şcoala generală".

Însă, ca atâtea alte subiecte care la prima vedere par banale şi evidente, şi acesta ascunde multe surprize chiar şi zisului „om de ştiinţă” sau celor cât de cât preocupaţi de aspecte ale cunoaşterii generale.

Şi este firesc să fie aşa : a spune că ştim precis ce-i cu magnetismul solar este dovada unei supra-aprecieri, mai ales când oameni de ştiinţă de mare calibru declară nonşalant că noi, ca umanitate, încă nu pricepem prea clar ce-i cu câmpul magnetic terestru, sau, şi mai evident, ce este şi de unde vine gravitaţia.

Ca paranteză legată de GRAVITAŢIE : într-o carte pe care am scris-o acum 2 ani, la subiectul despre bio-rezonanţă magnetică am concluzionat, deşi începusem cât se poate de „ştiinţific”, că, în concordanţă şi cu studiile lui Nassim Haramein, GRAVITAŢIA are legătură directă cu... Dumnezeu !

Celebrul TETRA-GRAMMATON (unul din numele lui Dumnezeu din ebraică - limbă sacră ce aduce coduri de lumină din cunoaşterea universală) vine de la "patru" ("tetraedru") şi "gramatică" ("Grammaton"), care, mai în profunzime înseamnă "grav", adică "gravitaţie".

Cuncluzia : DUMNEZEU semnifică inclusiv ideea unei FIINŢE care generează energie tetraedrică (corpul MerKaBah) - ce creează un câmp gravitaţional !
 

Am oferit acest scurt exemplu din paranteză ca să vedeţi pe cât de SIMPLE (nu simpliste şi primitive) principii funcţionează totul, adică TOTUL...

Asemenea, magnetismul - care, împreună cu forţa electrică constituie electro-magnetismul - derivă în mod direct din energia lui Dumnezeu, exprimată primordial prin forţa gravitaţională.

Dacă aceste 2 forţe fundamentale le percepem în lumea macroscopică a Universului, aceleaşi aspecte le putem vedea în lumea microscopică a particulelor elementare : forţa nucleară tare (echivalenta gravitaţiei  la nivel micro) ce ţine la un loc particulele şi forţa nucleară slabă care, asemenea radiaţiei electromagnetice, este în legătură cu emisia de radiaţii de la descompunerea radioactivă.

Şi iată, astfel, descoperim cele 4 forţe fundamentale, aduse în acelaşi "Coş" al Marii Teorii Unificate de către aceeaşi Mână Divină.

Acum revenim la povestea noastră a magnetismului solar, care este parte din această forţă (electro)magnetică universală.

Alături de „inversarea axei polilor Pământului", există o marcantă preocupare şi pentru alt subiect, al "exploziilor solare" şi al fenomenelor conexe, "petele solare". Pentru a le înţelege cu adevărat de ce "ni s-a pus pata" în ultima vreme pe asemenea subiecte, haideţi să înţelegem ce se întâmplă şi ce este cu aceste manifestări ce provoacă atâta frică în aceste vremuri foarte tulburi.

În acest demers ne vom folosi de elegante explicaţii şi imagini ale lui MAURICE COTTERELL - matematician şi fost om de ştiinţă la Institutul de Tehnologie Cranfield - care a reuşit să ofere informaţii foarte valoroase (inclusiv în lucrarea "Soldaţii de teracotă") despre dinamica Soarelui şi mai ales ale petelor solare, prin evidenţierea unor cicluri mari ale acestora, care la un moment dat se apropiau foarte mult de ciclul mayaş de 5.125 de ani.

Deci, Cotterell ne precizează că Soarele se roteşte în jurul axei sale, determinând revoluţia ecuatorului odată la 26 de zile (28 de zile când este observat de pe Pământul aflat în mişcare), în timp ce regiunile polare care se mişcă mai încet au nevoie  de 37 de zile pentru o revoluţie (40,5 zile când sunt observate de pe Pământul în mişcare).

Turbulenţa care rezultă bombardează Pământul cu particule încărcate electric, numit "vânt solar".

Polaritatea particulelor coincide cu sectoarele câmpului magnetic ecuatorial solar din acel moment. Centurile, arată, aşadar, structura sectorială a vântului solar.
 

În 1986, Cotterell a arătat cum rotaţia diferenţială a Soarelui (interacţiunea câmpurilor sale magnetice) determină eliberarea a 12 explozii diferite de radiaţii solare lunare de-a lungul anului. De aici, devine limpede că 12 tipuri de radiaţii solare vor determina 12 explozii diferite în activitatea magnetică a centurilor Van Allen (ale Pământului), în timpul aceleiaşi perioade de 12 luni.

Legat de acest aspect, Cotterell a evidenţiat cercetările unei echipe de la "Institutul Maritim de Cercetare Medicală" din Betsheda, Maryland, care a observat influenţe directe ale câmpului magnetic terestru asupra ADN-ului uman (iluminatul electric din încăperea laboratorului determina modificări asupra producţiei celulelor suspuse experimentelor genetice şi, cum această lumină avea un câmp magnetic mai slab decât cel terestru, concluzia este limpede).

Din toate acestea rezultă concluzia lui Cotterell cum că personalitatea este determinată genetic în momentul concepţiei : 12 tipuri de personalităţi ("astrologice") rezultă din 12 tipuri de radiaţii solare.

Iată cum Astrologia cu influenţa celor 12 constelaţii şi 12 case astrologice începe să aibe acoperire ştiinţifică.

Concret : în momentul concepţiei şi a naşterii, poziţia Soarelui pe cer determină "nativitatea acestuia" ("în ce zodie se găseşte"), adică setul de caracteristici ale personalităţii, determinate de tipul de radiaţie solară dominantă în acel moment, care este în legătură directă cu radiaţiile cosmice venite din constelaţia - zodia în dreptul căreia se află Soarele (de fapt, cu Soarele dominant din Constelaţia respectivă, căci anumite informaţii ezoterice susţin că atributele unei "zodii" - constelaţie - vin practic dinspre Steaua Dominantă a acelei constelaţii).

Revenind la structura câmpurilor magnetice solare, mai departe facem precizarea că vitezele de rotaţie diferite ale acestor două tipuri de câmpuri magnetice solare (cel polar, mai rapid, de 37 / 40,5 zile şi cel ecuatorial, mai lent, de 26 / 28 de zile) sunt cunoscute de către oamenii de ştiinţă ca "rotaţia diferenţială a câmpurilor magnetice solare".

Ei bine, se pare că această interacţiune magnetică este cea care determină particulele încărcate electric să părăsească suprafaţa solară şi să bombardeze Pământul.

De fapt, acest mecanism doar ajută la acest proces, fiind dinamul care pune în mişcare acest carusel, al cărei Sursă o vom vedea puţin mai încolo.

La fel, în imaginea de mai jos se observă câmpul magnetic solar din jurul ecuatorului (care nu are polaritate nici sudică, nici nordică) ca fiind distorsionat. Această zonă cu activitate magnetică nulă este, de asemenea, răsturnată şi de aceea este mai frecvent cunoscută oamenilor de ştiinţă cu numele de scutul solar neutru ondulat şi răsturnat :

Consider că v-am oferit suficiente informaţii şi imagini ceva mai puţin cunoscute ale “anatomiei magnetice” a Soarelui nostru.

Şi, iarăşi vă înşelaţi dacă veţi crede că acum ştiţi ceva mai multe despre astrul ceresc ce ne luminează (zicem noi) fiecare zi, astfel încât să întâmpinaţi mai relaxaţi maximele de activitate solară ce se prevăd pentru lunile următoare.

Ceea ce urmează puţin mai încolo, la începutul subiectului următor, poate fi cel puţin "uimitor" pentru majoritatea dintre voi, care cunoaşteţi astrul solar doar din studiile de la şcoală...

PETE SOLARE – ERUPŢII SOLARE –

FURTUNI GEO-MAGNETICE

PETELE SOLARE reprezintă, simplu, perturbări în câmpul magnetic din zona respectivă.

Aţi văzut complexitatea câmpului magnetic solar şi, dacă la acesta adăugaţi alte influenţe puternice şi marcante din interiorul Soarelui, de dincolo de coroana acestuia, atunci veţi înţelege efectele produse asupra suprafeţei vizibile solare de către câmpul magnetic perturbat. Care, în principiu, creşte în intensitate în acele zone, ceea ce determină scăderea cu vreo 1.500 grade Celsius a temperaturii din acea zonă a plasmei solare (gaz ionizat supraîncălzit pe la 5.800 grade Celsius).

Această scădere a temperaturii este văzută ca o scădere a luminozităţii, cu apariţia acestor "pete solare" sau "pete întunecate" pe suprafaţa sa vizibilă.

Despre formarea acestora s-a scris mult, dar eu amintesc acum doar una dintre ele, ce se pretinde cât mai "ştiinţifică" şi avangardistă, căci a folosit, ca instrument de cercetare noi tehnici helio-seismice în care sunt examinate undele sonore din interiorul soarelui (iată o "Echografie" a Soarelui!).

O echipă de cercetători de la NCAR ("Centrul Naţional de Cercetări Atmosferice" din  Boulder, Colorado), SUA, folosind această metodă "echografică" a concluzionat că petele solare atrag formarea altor pete solare, la fel ca procesul dintr-o bandă transportoare. "Când se dezintegrează, aceste pete amprentează plasma în mişcare cu un fel de semnătură magnetică".
  

(Nu apare aici oare evidentă prezenţa unor energii şi informaţii puternice, pro-venite din Sursa reală a Soarelui şi care poate fi descoperită doar în Centrul Soarelui?)

La început, petele solare sunt un fel de noduri magnetice în zona de convecţie - stratul exterior al soarelui (reamintiţi-vă imaginea corespunzătoare din descrierea lui Cotterell).

Curenţii de plasmă acţionează ca nişte benzi transportoare şi duc aceste noduri de la poli la Ecuatorul solar, unde se ridică la suprafaţă şi explodează sub forma furtunilor magnetice, numite pete solare.

În această zonă dinamica este foarte intensă, la început violentă şi mai apoi se stabilizează.

Evenimentele violente care apar în prima parte din viaţa petei solare se evidenţiează prin "Explozii de Masă Coronală" (EMC), celebrele "Explozii Solare" - de care cu toţii auziţi în presă când se dau avertizări cum că vreuna dintre acestea tocmai a ejectat spre Pământ miliarde de tone de protoni şi alte elemente "fierbinţi" care urmează să provoace într-o zi-două o "furtună perfectă" de radiaţii în câmpul magnetic terestru, cu afectarea aparaturii electrice şi de telecomunicaţii...

Celălalt element care "răsuflă" prin aceste "pete solare" în a doua parte a vieţii acestora sunt "Protuberanţele Solare", tot asemenea ejectări uriaşe de materie solară (ce pot ajunge până la 1 milion de km altitudine!), numai că sunt stabile, liniştite, fără a fi împinse către diverse planete ale sistemului solar, precum exploziile solare.

Poate vă întrebaţi cum se pot menţine stabile asemenea structuri, însă prezentarea structurii soarelui de la începutul subiectului următor vă va lămuri, sper.

Raportându-ne la subiectul şi la povestea noastră despre 21 decembrie 2012, acesta este un alt "punct sensibil" care trebuie atins şi explicat cât mai limpede : anume, în privinţa riscului ca exploziile solare să facă ceea ce nu ar reuşi panica din "zilele de întuneric" sau o calamitate majoră, de genul cutremur catastrofal.

Într-adevăr, se previzionează o intensă activitate "explozivă" a soarelui pentru sfârşitul lui decembrie 2012 şi prima parte (ianuarie-februarie) din 2013. Însă acum este timpul să studiem puţin intensităţile furtunilor solare din ultimii ani, pentru a observa dinamica lor.

O explozie solară este clasificată, după intensitate, ca fiind de trei feluri : uşoară (clasă C), medie (clasă M) şi gravă sau excepţională (clasă X).

Cea uşoară este nesemnificativă pentru Pământ, cea medie (M) este "responsabilă" de producerea "aurorelor polare", în timp ce doar exploziile solare de tip X sunt cele ce pot provoca perturbări în funcţionarea aparaturii şi reţelei electrice, de comunicaţii (sateliţi) şi, în general, a tehnicii computerizate de pe întreg globul.

Una din aceste explozii de clasă X s-a produs în perioada 1-2 septembrie 1859, când se consideră că a avut loc cea mai puternică furtună geomagnetică cunoscută până acum.

Ejecţia super-masivă de masă coronală a ajuns pe Pământ în 18 ore (când în mod normal dura vreo 3-4 zile, în prezent vitezele crescânde au scurtat durata "normală" la 1-2 zile) ducând la prăbuşirea singurului sistem electric care era funcţional pe atunci - telegraful - de pe tot cuprinsul Americii de Nord şi a Europei (pilonii telegrafului aruncau scântei, iar hârtia folosită la telegrafiere a luat foc).

Aşadar, această imagine este cât se poate de relevantă pentru cei care se pregătesc de "apocalipsa solară"...

Ca să vedeţi ce înseamnă aceasta în epoca modernă, acum este momentul să amintim de erupţia solară care a atins Pământul în 1989. (Observaţi, vă rog, sincronicitatea cu anii istorici tumultuoşi: este evident, astfel, că aceste uriaşe explozii solare au stat în spatele declanşării "exploziilor sociale" din acele vremuri.)

Această erupţie solară a dezafectat vreme de câteva ore reţeaua de electricitate din Quebec, prin arderea unor generatoare.

Aceasta a fost considerată cea mai puternică furtună geomagnetică de când se fac măsurători. Şi, conform acestora, magnitudinea acesteia a fost de nivel X19. Astfel, cifra de după X vă arată intensitatea acesteia.

A doua furtună ca intensitate a fost resimţită în 7 septembrie 2005, când pata solară 798 a produs o erupţie "mostruoasă" de clasă X17, ce a întrerupt numeroase transmisii radio pe unde scurte.

De fapt, "sezonul" furtunilor solare" fusese "declarat deschis" încă de la 1 ianuarie 2005, cu o "explozie solară majoră" de clasă X2, fără probleme. A urmat o erupţie pe 17 ianuarie de tip X3 ("remarcabilă, dar deloc alarmantă"), dar pe 20 ianuarie are loc o explozie iarăşi deosebită, de tip X7, care a avut teribila particularitate că miliardele de tone de protoni ejectaţi au străbătut distanţa Soare-Pământ nu în 1-2 zile, ca în mod normal, ci în... 30 de minute.

Asta a însemnat o viteză de cel puţin 50 de ori mai mare, cu efecte mult mai puternice decât o viteză normală a particulelor la această intensitate a erupţiei.

Această explozie, care a bombardat Pământul ca o vijelie, lăsându-i pe "specialişti" "cu ochii-n soare", este interesantă deoarece cumva oferă acoperire la informaţiile transmise la începutul subiectului următor, referitoare la natura acestor pete, explozii şi protuberanţe solare.

Astfel, Robert Lin, specialist în fizica solară de la Universitatea California din Berkeley, afirma : "Erupţiile de Masă Coronală (exploziile solare) constituie cauza multor furtuni protonice, dar nu şi cea din 20 ianuarie 2005".

Adică, dacă aceste erupţii din Masa Coronală a Soarelui nu sunt cauza furtunii protonice care s-a îndreptat către Pământ (şi doar un efect intermediar în generarea furtunii de protoni), atunci care ar fi cauza ? Şi, dacă ar fi alta, atunci de ce nu ar fi aceasta cauză pentru toate exploziile solare cu generare de emisii de protoni şi alte radiaţii ce sunt "aruncate" către Pământ ?

Dacă v-aţi făcut deja o imagine despre scalele intensităţii acestor "cutremure solare" şi ce reprezintă cifrele ataşate clasei X (care ea însăşi este de luat în seamă), atunci veţi realiza mai bine ce s-a petrecut în perioada 26 octombrie - 4 noiembrie 2003, rămasă în analele fizicii solare (ca şi perioada din septembrie 2005) sub numele de "Furtunile de Halloween" (iar în "analele spirituale", ca fiind "Concordanţa Armonică", moment de mare intensitate spirituală şi astrologică).

Pentru prima dată de când se fac măsurători astronomice, două pete de mărimea planetei Jupiter apăruseră concomitent pe suprafaţa Soarelui. Şi ambele au început să lanseze apoi, iar şi iar, erupţii de clasă X.

Furtuna a început pe 26 octombrie şi a culminat pe 4 noiembrie cu cea mai mare explozie solară înregistrată vreodată, un record de clasa X45 !!!

Dacă jetul de masă coronală s-ar fi îndreptat spre Pământ, ar fi pârjolit întreaga reţea globală de sateliţi, reţeaua globală de telecomunicaţii, din sistemul bancar, militar şi toate celelalte.

Ca să realizăm ce a însemnat acest "glonţ trecut pe lângă tâmplă", ne reamintim că arderea unor mari generatoare din reţeau electrică a provinciei Quebec în 1989 s-a produs după furtuna de clasă X19, iar la X28 efectele asupra sănătăţii oamenilor se referă la cancere, maladii osoase şi căderea imunităţii.

Am insistat pe toate aceste date şi cifre pentru a vă familiariza cu notarea astronomică a acestor furtuni solare. Când mai auziţi de o "mare explozie solară" care se îndreaptă spre Pământ şi "va distruge totul în cale", documentaţi-vă despre clasa de intensitate a acesteia şi, dacă aţi uitat, recitiţi aceste "poveşti", pentru a vedea în ce tip de efecte se încadrează respectiva furtună solară.

De exemplu, acum, că tot "este pe ţeavă" momentul "Alinierii Precesionale" şi mai sunt doar vreo 2 săptămâni până la "Sfârşitul Lumii", este tocmai bună o reclamă de creştere a audienţei mass-media prin atenţionarea producerii unor mari furtuni solare.

Pe 22 octombrie 2012, ziarele şi televiziunile atrăgeau atenţia asupra unei "furtuni solare extrem de puternice", însă, când mă uit la intensitate, aceasta era de clasă X1,8. Vă aduceţi aminte din pagina anterioară, că la 1 ianuarie 2005 explozia solară de clasă X2 a fost declarată "fără probleme". Acum însă, în octombrie 2012, este "extrem de puternică".

Pe măsură ce ne apropiem de 21 decembrie 2012, exploziile solare cresc în intensitate. Pe 21 noiembrie a avut loc o erupţie spectaculoasă care a ajuns pe 23 noiembrie pe Pământ fără să provoace vreo problemă (deci, a fost situată în primele nivele de clasă X).

În schimb, cele 2 protuberanţe desprinse de pe coroana solară pe 8 decembrie nu s-au îndreptat spre Pământ.

Avantajul nostru...

Din toate acestea doresc să extrageţi esenţialul.

În primul rând să ştiţi "să citiţi" când lecturaţi despre o erupţie solară care se îndreaptă spre Pământ : ce clasă este şi ce înseamnă asta (aveţi exemplele ca repere în aceste ultime 2 pagini) ?

Şi, cel mai important, să vă menţineţi luciditatea (i-luminarea), păstrându-vă în starea de echilibru, mai ales în aceste vremuri "explozive" şi intens "eruptive" : nici negarea unor fenomene care se produc cu tot mai mare intensitate (căci, asta este, dragilor, chiar A SOSIT VREMEA pentru aceste trans-formări !), dar nici panicarea pentru "sfârşitul lumii" produs ba de "zile de întuneric", ba de "explozii solare devastatoare care vor arde Pământul" şi alte asemenea forme mentale "pârjolitoare"...

Eu trag speranţa că acest subiect vă este de ajutor în aceste vremuri care nu mai sunt tulburi, ci de-a dreptul "arzătoare" !

Şi reţineţi că aceste informaţii sunt actuale şi după 21 decembrie 2012, poate chiar mai actuale, ţinând cont de previziunea privind intensificarea maximului solar prin februarie 2013 - când nu au ce face "clarvăzătorii" să toarne "paie pe foc" cu viziunea "cutremurului", başca viziunea mayaşilor din Guatemala care "văd" Sfârşitul Timpului prin 18-19 februarie 2013...

Da, ce să mai zicem - timpuri cu adevărat intense ; oricum ar fi, e sigur că nu ne plictisim.

Aşadar, călătorie cât mai răcoroasă la exterior şi cât mai fierbinte în interior(ul Fiinţei) !

(12 decembrie 2012)

MarYan