MarYan : PAŞTELE şi „ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS” (PARTEA 1-a).

MarYan

PAŞTELE

şi (o posibilă Realitate referitoare la)

„ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS”

– Partea 1-a –

Iată că Timpul a trecut pe nebăgate de seamă şi, după cele vreo 10 articole (plus Introducerea) din SERIALUL intitulat „(MOŞ) CRĂCIUNUL şi ANUL NOU : Noi, de fapt, (PE CINE) CE Sărbătorim în Timpul «SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ» ?”, acum a sosit momentul pentru celălalt „Mare moment creştin”, respectiv PAŞTELE sau, după cum afirmă „bunul creştin”, „Momentul Învierii Domnului Iisus Hristos”...

Poate că pentru marea majoritate dintre cei care lecturaţi, acum, aceste informaţii, la fel ca şi cele referitoare la Crăciun – acestea pot reprezenta veritabile „erezii”, pentru minţile „îmbibate” de aceleaşi experienţe religioase repetitive, cu aceleaşi „tradiţii şi obiceiuri” reluate anual, încât acum, precum Crăciunul, vi se pare cât se poate de „natural” ca acest PAŞTE să decurgă în acest fel... şi nicidecum „altfel”... căci, cum ar putea exista un „altfel” ? – când „toată lumea” cântă într-un singur glas „Hristos a Înviat din morţi / Cu moartea pre moarte călcând...”, apoi strigă cu toată puterea : „Hristos a Înviat!” iar răspunsul „este musai” : „Adevărat a Înviat!”...

Apropos, v-aţi întrebat vreodată de ce este ATÂT de necesar tot acest „spectacol-ritual” anual (cu tot restul „recuzitei”, de care acum nu mai are rost să amintesc), cu toate aceste „strigături” repetate ?

Oare nu cumva este chiar foarte bine gândit, de către CEI care ştiu prea bine cum funcţionează mintea umană ? – care, pentru PROGRAMARE cât mai eficientă, are nevoie doar de REPETIŢII PERIODICE, pentru ca orice AFIRMAŢIE să fie preluată ca ADEVĂR IMUABIL care să nu mai fie trecut prin filtrul interior al INIMII fiecăruia (de aici şi celebrul „îndemn” al „creştinilor” semi-docţi : „Crede şi nu cerceta”)...

Am început „abrupt” cu aceste teribile întrebări, pentru a înţelege de la bun început care este „direcţia” acestui articol, care „pune lupa” pe subiectul cel mai sensibil al creştinismului – cel care, de altfel, reprezintă „Piatra Unghiulară” sau „TEMELIA” construcţiei instituţionale numită BISERICA CREŞTINĂ (scuze pentru „cacofonie”, însă aşa sună denumirea oficială...) : „ÎNVIEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS” !

Altfel spus – pentru cei mai tineri sau chiar mai în vârstă, dar care nu au aprofundat subiectul – reamintesc cum Biserica Creştină, fie ea Ortodoxă („Calea Dreaptă”) sau Catolică („Universală”) are în Epi-Centru această idee fundamentală, pe care noi o „serbăm” acum, la miezul nopţii „pascale” : „Iisus Hristos a înviat a treia zi, după scripturi”.

Contează mai puţin şi modul cum a murit (crucificat, adică „răstignit”, precum şi ce-a mai făcut până atunci, în timpul vieţii – de fapt, bisericile creştine nu menţionează, ca şi Biblia, nimic despre Viaţa lui Isus între 12 şi 30 de ani), ci faptul „crucial” că „a înviat a treia zi” după momentul morţii, dovedind, astfel, că „este Fiul lui Dumnezeu” care „a fost trimis de Acesta pe Pământ pentru a răscumpăra păcatele oamenilor”... şi toate celelalte detalii pe care le ştim cu toţii, adânc intrate în subconştient de la atâtea „audiţii” şi mai ales „ascultări” (realizaţi, iată, care este unul din sensurile „ascultării” cea „ascultătoare”?)...

Aşadar, aceasta este IPOTEZA de lucru : „Moartea şi Învierea Domnului NOSTRU Iisus Hristos” !

Acum, urmează să ne exprimăm şi noi „Punctul (şi chiar ORIZONTUL) de Vedere”, dintr-o perspectivă, sperăm, mai holistică...

Pentru că deja ştiţi că acest blog aparţine unui „(Nou) Univers CHRIST-ALIN”, care oferă un alt tip de informaţie faţă de cea cu care „mass-media oficială” bombardează mintea şi emoţionalul uman, atunci probabil nu veţi fi chiar atât de „şocaţi” venind în contact cu informaţii care nu cadrează doar cu ceea ce transmite „educaţia formală”, ci chiar şi cu informaţii considerate „ezoterice” din religie şi diverse filozofii „creştine”, cu care poate că unii dintre voi „aţi crescut” timp de ani sau chiar zeci de ani...

De aceea, pentru a intra cu adevărat „direct în subiect”, vă propun acelaşi scurt filmuleţ de vreo 12 minute din cadrul celui de-al 9-lea articol (din seria amintită la început), denumit „CRĂCIUNUL, ca «ZI A NAŞTERII DOMNULUI HRISTOS»”, în care, pe lângă aspecte legate de adevărata semnificaţie a „Naşterii Domnului” şi Momentul Crăciunului, de pe data de 25 decembrie a fiecărui an, apar şi alte chestiuni foarte interesante... mai ales în prima parte (de la început până pe la minutul 6.00), pe care vă las să le descoperiţi şi să le studiaţi „în linişte”...

Aşadar, acesta este filmuleţul, care reprezintă un mic fragment din celebrul deja film documentar „ZEITGEIST” (această parte este intitulată, în mod firesc, „Religie”) :
  

 

Iată cum, studiind cu atenţie aspectele esenţiale din spatele „poveştilor” altor personalităţi religioase binecunoscute în istorie, din întreaga lume, descoperim o foarte interesantă „MATRIŢĂ” („MATRIX”) pe baza căreia este construită şi „Povestea lui Isus” : născuţi în data de... 25 decembrie, dintr-o „Fecioară”, unii numiţi „Alfa şi Omega”, „Fiul lui Dumnezeu” sau „Fiu al Soarelui”, având în mod obligatoriu... 12 discipoli cu care se deplasau prin teritoriul „arondat” la încarnare, şi în cadrul căruia aceştia făceau nenumărate „minuni” – şi în care, aproape invariabil, povestea se termina cu... Învierea după cele (aproximativ) 3 zile de la... Crucificare !

Iată ce listă (aproximativă) de astfel de „Personalităţi religioase” ne oferă cei de la „Zeitgeist”, care s-ar încadra în această „istorie” pe care şi Religia Creştină i-o atribuie lui ISUS :

- Horus (aprox. 3.000 Î.Ch.),

- Attis din Phrygia (1.200 Î.Ch.),

- Krishna din India (900 Î.Ch.),

- Dionysus din Grecia (500 Î.Ch.),

- Mithra din Persia (1.200 Î.Ch.)...

...Dar şi (mulţi!) alţii, printre care : Osiris din Egipt, Odin, dar şi Thor, fiul lui Odin, din Scandinavia, Crite din Chaldeea, Baal din Sumeria-Mesopotamia, Indra din Tibet, Bali din Afganistan, Jao din Nepal, ZAMOLXE din Tracia! , Adad din Assyria, Deva Tat din Siam, Mikado din Japonia-Şintoism, Hesus sau Eros al Druizilor, Quetzalcoatl din Mexic al aztecilor, Fohi şi Tien din China, Adonis din Grecia, Ixion din Roma şi, deloc „cel din urmă”, Prometheus din Caucaz... precum şi alţii, nenumiţi acum...

Foarte interesant este că cea mai apropiată „poveste” de cea a lui Isus vine de la una din cele mai îndepărtate (ca timp) personalităţi, respectiv HORUS din Egipt, cel care acum vreo 5.000 de ani (3.000 Î.Ch.) ar fi întrupat o mare parte dintre caracteristicile care acum sunt intens detaliate în privinţa „Vieţii lui Isus” (şi pe care le-aţi putut observa în acest filmuleţ).

De ce am punctat acest aspect ?

Dacă aţi citit sau aţi re-citit, acum, materialul despre „Sărbătorile de iarnă” şi despre Crăciun, de care am amintit anterior, în chiar primul articol al seriei, intitulat chiar aşa : „O «istorie» întortocheată, din Atlantida până la... CRĂCIUN”, aţi putut observa cum, mergând pe firul obiceiului „Crăciunului creştin”, descoperim că, dincolo de „Saturnaliile romane” şi „Cronaliile greceşti”, acesta „trece” prin vechile tradiţii evreieşti şi chiar prin negura celor babiloniene-sumeriene, până în zona... egipteană, de acum mai multe mii de ani...

Şi, cum se pare că egiptenii ar fi descendenţi direcţi ai Atlanţilor („colonie atlantă” – cel puţin pentru anumite zone ale Egiptului, căci alte informaţii vorbesc de prezenţa acestora cu mult timp înaintea ultimei căderi a Atlantidei, din anul 9.564 Î.Ch.), atunci concluzionam că aceste „obiceiuri ale Crăciunului” ar putea veni chiar din... Zona Atlantă !...

...Iar acum, văzând că „Mitul lui HORUS” – unul din cele mai importante ale Egiptului pre-dinastic, cel „vechi” şi chiar ancestral – este atât de asemănător cu cel al lui Isus (de parcă ar fi fost „Fraţi Gemeni”), concluzia este că acest „MIT AL LUI MESSIA” (sau al „CHRISTOS”-ului) descinde nu doar din mitologia antică, ci chiar din Zona şi perioada... ATLANTIDEI !

Aşadar, cum vă apare Po-Vestea asta ?... şi cât de puternic vă este „stomacul” (intern) ? – pentru a putea „digera” şi acest tip de informaţii (ca şi cele referitoare la „CRĂCIUN”)... şi nu doar despre un „VOAL” (care, oricum, în perioada asta „o să cam cadă”...) – informaţii care solicită extrem de intens propriile voastre SISTEME DE VALORI ŞI DE CREDINŢE, adânc „însămânţate” şi „înrădăcinate” de către Archoni (sub forma acelor „Implanturi”, de care s-a tot vorbit, inclusiv COBRA)...

Acum, se pare că momentul este suficient de „copt” pentru a putea creiona o primă imagine de ansamblu : întreaga „Poveste a lui Isus” este o re-re-re-luare a „Mitului Genezei” şi a VIEŢII (de pe Pământ) care Se Naşte (obligatoriu de „Crăciun”, adică pe 25 decembrie, la Solstiţiul de Iarnă, când Soarele, adică Viaţa, este „la minim”) şi „Moare” pentru „A Re-Naşte” imediat după Echinocţiul de Primăvară (când ziua devine egală cu noaptea, adică atunci când apar Zorii unei Noi Zile Anuale) !

De aceea, dragi prieteni, momentul Pascal este atât de „complicat” calculat de către „teologii creştini” : „în prima duminică după prima Lună Plină de după ECHINOCŢIUL DE PRIMĂVARĂ” (în care punctul-cheie este tocmai acest „Echinocţiu de Primăvară”!).

Dacă în cazul Crăciunului aspectul era mai subtil (de aceea am fost nevoit „să sap” mai mult), în cazul Paştelui, ascendenţa evreiască din „Paştele evreiesc” este cunoscută de către toată lumea...

De aceea este foarte clar că IDEEA FUNDAMENTALĂ a PAŞTELUI („Trecerea” evreiască sau „Re-Învierea” creştină) nu are legătură originară cu creştinii sau evreii, ci cu ceva MULT MAI VECHI, a cărei dată stabilită (cea enunţată anterior, legată de Echinocţiu) transcede perioada „Eliberării evreilor din sclavia... egipteană” şi chiar a lui Isus (de aceea, acesta „ştia” cam când „îi va veni vremea” pentru „Momentul Său culminant” – în perioada „Paştelui evreiesc” – nu pentru că acela ar fi reprezentat momentul ales de cineva din cine ştie ce motive obscure, ci pentru că atunci era „Momentul Echinocţiului de Primăvară”).

Am insistat pe aceste aspecte pentru a observa cum se construiesc „Scenariile de Viaţă” atunci când se stabilesc „Vieţile pe Pământ”, fie ale unei „simple entităţi”, până la nivel de „Avatari” sau „Messia” – aceşti „Christ(os)”-i, cu funcţie de a puncta aceste momente cosmic-astrologice planetare, în zona geografică în care aceştia s-au încarnat...

Şi atunci, dacă au fost atâţia alţii care au repetat acest „Scenariu-Mit”, de ce „Istoria lui Isus” a devenit de-a dreptul „Universală”, prin Religia Creştină (mai ales cea Catolică) ? – în care şi majoritatea dintre noi suntem „înregimentaţi” (de la naştere, prin „BOTEZ” – care, apropos, nu prea avem habar ce reprezintă acesta cu adevărat, şi ce implanturi „oferă” puiului de om care este scufundat în acel vas, „crist-elniţă” – asta de când a fost deturnat de la Sensul său originar, sugerat iniţial de Isus, sub forma „Botezului cu FOC” Christic, în APELE Cosmice ale Spiritului...).

Răspunsul are legătură cu „fondatorul” real al Religiei Creştine, care este „Constantin cel Mare”, şi care este „deconspirat” de către Cobra ca fiind unul din cei mai mari Archoni ai Universului (care, repet, literal şi etimologic, acest concept de „ARCHON” semnifică ideea de „Creator de Reguli”, cel care „dă ordine”, fiind „Stăpân absolut” peste celelalte Fiinţe...), venit pe Planetă pentru a asigura continuitatea controlului şi manipulării de tip archonic, prin cea mai teribilă formă cunoscută în Univers şi mai ales în această Galaxie (şi exersată din plin şi în Zona Orioniană) : controlul prin Religie, care asigură SCLAVIA şi totala Obedienţă până la cel mai intim nivel al Personalităţii oricărei Fiinţe, respectiv până la dimensiunile Cauzale) !

Şi uite aşa, a fost ales Isus (deloc întâmplător, veţi vedea mai departe!), cu aceeaşi „PoVeste” deja bine-cunoscută, care a fost adaptată „controlului archonic” în cele mai mici detalii...

Şi atunci, ce mai rămâne din... Isus şi din Viaţa Sa ?

Este reală afirmaţia ateilor şi chiar a celor de la Zeitgeist care îl reduc pe Isus doar la „un mit” şi atât, negând existenţa sa istorică ?

Aceasta reprezintă „partea cealaltă”, adică „cealaltă extremă”, care echilibrează ansamblul general.

De aceea, şi aceste afirmaţii sunt la fel de „puţin adevărate” ca cele de tip „creştin”, tocmai pentru ca, puse la un loc, să ECHILIBREZE întregul ANSAMBLU informaţional...

Păi, atunci, ce mai rămâne din „Adevărul istoric” ?... şi, până la urmă, care ar fi adevărata „Poveste (Viaţă) a lui Isus” ?

Într-adevăr, nu este deloc uşor să discernem între atâtea informaţii manipulatoare (sau doar ignorante, pur şi simplu) care au fost transmise în decursul a vreo 2.000 de ani...

De aceea, în dorinţa de a avea o imagine cât mai holistică şi mai aproape de „Adevăr (Divin)”, noi am aruncat o privire şi la ceea ce ne transmit FONDATORII, prin Sal Rachele (culmea, numiţi „Fii de Dumnezeu”, pentru că sunt cei mai aproape situaţi de Dumnezeu, respectiv în DIMENSIUNEA a 12-a – cea mai înaltă din acest Univers, bine-nţeles, în afara celei „Divine”, adică cea de-a 13-a...).

Încrederea noastră (în privinţa informaţiilor transmise de către Sal Rachele) este la un nivel foarte ridicat pentru că, după cum am amintit în mod repetat, cercetarea „radiestezică” în privinţa gradului de „Adevăr Divin” al informaţiilor din cărţile lui Sal Rachele ne arată un nivel pe care noi nu l-am mai găsit până acum în altă parte, respectiv de... 95% din momentul receptării informaţiilor respective !

Şi, fără multe alte vorbe, haideţi să vedem ce ne transmit Fondatorii despre Viaţa lui Isus (ca Fiinţă de densitatea a 8-a, adică un Nivel de Conştiinţă de tip 8D), în aspectele fundamentale care au legătură cu subiectul abordat, cel al Naşterii şi Morţii (Crucificarea şi Invierea acestuia) – în forma unor idei principale :

- Fondatorii transmit „Povestea lui Isus” prin intermediul SupraSufletului Său, respectiv Lordul SANANDA, care este Conducătorul acestui Sector („Cuadrant”) Galactic din care face parte şi Sistemul nostru Solar.

Iată ce ne transmit TEXTUAL Fondatorii :

„Este important de remarcat că firul poveştii alegorice a unei fiinţe sacrificate pentru a vindeca păcatele maselor nu îşi are originea în evenimentele de acum 2.000 de ani, ci este o temă care s-a repetat de multe ori în istorie, cu mult înainte ca omul pe care îl cunoaşteţi ca Isus să fie dus la răstignire.

Dacă «săpaţi» în istoria diferitelor culturi, veţi descoperi şi alte asemenea figuri, ale căror poveşti sunt similare cu cea a lui Isus.

Ideea că un salvator a murit pentru păcatele voastre şi punerea ei în scenă, într-o formă asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat cu Isus, este o încercare a «domnilor întunecaţi» de a face astfel încât oamenii să dea vina pe ceva din exteriorul lor, pentru a împiedica rezolvarea propriilor lor probleme.”

(Sună cunoscut cu ceea ce am tot expus până acum ?

„Cu mâna pe inimă” vă transmit că aceste prime afirmaţii ale Fondatorilor din introducerea acestui subiect pur şi simplu nu le mai reţinusem, astfel că acum le-am (re)citit şi eu, cu ochii celui care parcă „citeşte pentru prima dată” aceste idei oferite de Fondatori, care parcă vin din fragmentul din „Zeitgeist”...)

- Fondatorii afirmă cât se poate de categoric de ce NIMENI nu poate muri vreodată „pentru păcatele noastre” :

(1) : Avem liber arbitru şi suntem responsabili pentru tot ceea ce facem ! şi

(2) : Nu există greşeală de neiertat sau greşeală care să ne poată determina ca „să devenim imperfecţi”. Suntem la fel de perfecţi ca în ziua în care Dumnezeu ne-a creat şi întotdeauna vom fi perfecţi, inocenţi şi divini.

(De altfel, Lord Sananda a subliniat foarte ferm acest lucru şi în setul său de mesaje transmise prin „Un curs în Miracole”.)

- Mai departe, Fondatorii vorbesc şi de multele distorsiuni prezente în faptele expuse în Noul Testament.

(De altfel, ca lucrurile să fie şi mai limpezi, haideţi să cercetăm – tot „radiestezic” – şi gradul de ADEVĂR DIVIN expus în Biblie : dacă „Vechiul Testament” pare să aibe un nivel de „Adevăr Divin” de aproximativ 75% - ceea ce este „acceptabil” spre „bine” – în cazul „Noului Testament”, gradul de „Adevăr Divin” expus pare a fi în jurul a... 60% ! – ceea ce pare a confirma aprecierea Fondatorilor despre „distorsiunile serioase” prezente în cadrul acestei secţiuni a Bibliei, „Noul Testament”, asupra căruia s-au concentrat acţiunile archonice de intervenţie şi manipulare...)

- Isus s-a încarnat în jurul anului 39 Î.Ch., ca fiu al lui Iosif și al Mariei, însă în ziua de... 31 martie (şi nicidecum 25 decembrie) – aspect verificat, în mod repetat !

- Încarnat sub numele de JESHUA, această minunată şi iubitoare fiinţă de Lumină de densitatea a 8-a, a venit cu multe din calităţile prezente la o fiinţă cu un asemenea Nivel de Conştiinţă, pe care le-a manifestat de mic copil.

- Naşterea sa a fost normală, la fel ca şi „concepţia” acestuia – în urma actului sexual „normal”.

(Din punctul personal de vedere, ideea cu „naşterea din Fecioară” a fost impusă din cel puţin două motive : cel principal se referea la „respectarea” Mitului conform căruia toţi „Messia” musai trebuiau să se nască dintr-o „fecioară”, în timp ce unul practic, „popular”, se referea la faptul că Maria, mama lui Isus, născută în jurul datei de 8 septembrie, era pur şi simplu „nativă Fecioară”, adică cu Soarele în Constelaţia Fecioarei în momentul naşterii acesteia – la care am putea plusa cu argumentul că ideea de „Fecioară” sublinia puritatea Fiinţei Sale, care este parte, la rândul Ei, din acea Fiinţă deosebită cunoscută în istorie şi mai ales în Mitologie ca Zeiţa Atena, Palas, Afrodita, Eltha – Doamna Luminii – acestea fiind reprezentări şi descendenţe încarnate ale „Fecioarei Cea Pururea Tânără” din Atlantida şi care, la rândul Ei, reprezenta o trans-figurare a Mamei Divine şi o revelatoare încarnare pe Pământ a însuşi Principiului Feminin...)

- Prima parte a vieţii sale este relativ corect expusă în Biblie, inclusiv cu „episodul Esenian” de 3 ani din viaţa lui Isus.

- Când Isus era în jurul vârstei de 16 ani, el şi un grup de esenieni au călătorit în India, unde a întâlnit mai mulţi „guru” şi „sfinţi” indieni – şi unde se pare că a studiat circa doi ani cu un guru, care l-a învăţat foarte multe despre misterele vieţii.

- Când s-a întors (în timpul unei vizite primejdioase, ca să-şi vadă părinţii, care se întorseseră în Galileea), a întâlnit-o şi s-a îndrăgostit de Maria Magdalena, care era dansatoare şi animatoare – şi care se prostituase pentru foarte scurt timp, atunci când vremurile fuseseră dificile...

- Maria Magdalena şi Isus erau foarte îndrăgostiţi şi au avut un băiat. Pentru că nu erau căsătoriţi, au devenit, de asemenea, proscrişi social.

- Isus şi Maria Magdalena împreună cu copilul lor au călătorit în India pentru a doua oară, unde acesta a fost binecuvântat de acei „guru”. Temându-se pentru viaţa copilului, Maria Magdalena şi Isus l-au lăsat temporar în grija unui sfânt indian şi s-au reîntors în Galileea.

- În ciuda timpului scurt pe care l-au petrecut alături de fiul lor, influenţa lor l-a ajutat foarte mult, în timp ce acesta a crescut în India : a devenit un înţelept, iar învăţăturile sale au sporit semnificativ gradul de iluminare din India. În conformitate cu înregistrările akashice, fiul lui Isus şi al Mariei Magdalena nu a avut copii.

(Legat de acest aspect, acum capătă alt sens acele informaţii şi manuscrise orientale, indiene şi tibetane, care vorbesc nu doar de Anii petrecuţi de Isus în India, ci chiar de „Viaţa lui ISA” din India, „până la moartea acestuia acolo, la o vârstă înaintată” : putea fi vorba de Fiul lui Isus, pe care unii ezoterişti europeni – şi creştini – l-au confundat cu Isus, folosind aceste texte ca argument imbatabil că acesta nu a fost omorât şi crucificat, ci doar exilat...)

- Maria Magdalena şi Isus au avut şi o fată, care a dus mai departe linia de sânge, deşi practic nu există urme de înregistrări istorice privind cel de-al doilea copil. Câteva societăţi secrete au postulat cum şi unde s-a ramificat linia de sânge a lui Isus şi a Mariei Magdalena, din fiica lor (de aici „nebunia” cu „Sfântul GRAAL” şi „Sângele Sfânt” şi cu seria interminabilă de „romane ezoterice”, cu Dan Brown şi al său „Codul lui Da Vinci” drept „vârf de lance”...).

- Atunci când examinăm înregistrările akashice, vedem că, într-adevăr, au existat câţiva urmaşi ai liniei de sânge (probabil, Linia MEROVINGIENILOR), care a avut un traseu întortocheat prin Orientul Mijlociu şi Europa de Est (!).

- Iată ce interesantă idee ne mai transmit Fondatorii : „În ceea ce priveşte absenţa poveştii lui Isus din scrierile oficiale ale Romei şi din alte documente istorice din acea perioadă, trebuie să înţelegeţi că Isus, fiind stigmatizat ca rebel antisocial, a fost cenzurat din înregistrările genealogice oficiale ale momentului.”

- Învăţăturile lui Isus au fost foarte distorsionate în Biblie, dar unele adevăruri au reuşit să transpară. El îi învăţa pe oameni că noi toţi suntem creaţi după chipul şi asemănarea Creatorului nostru, şi că toţi avem capacităţile pe care el le-a demonstrat.

- Isus ne-a învăţat să ne iubim unul pe altul şi să ne iertăm duşmanii. NU ne-a învăţat nicidecum că drumul spre Dumnezeu este numai prin el.

- Povestea implicării lui Isus în Ordinul lui Melchizedek (la care tot face referire şi Drunvalo, care-şi zice şi el „Melchizedek”) se află şi ea în Biblie, în Evrei, capitolele 6 şi 7. Odată ce Isus a atins un anumit nivel de conştienţă, familia sa cosmică din tărâmurile celeste a început să comunice cu el şi să-i reamintească poziţia sa în cadrul Ordinului lui Melchizedek (la acest gen de „PREOŢIE” face referire Biblia şi mai ales adevăraţii Preoţi originari, spre deosebire de „popii” actuali, care nu prea mai au nicio legătură cu această Sacră Preoţie a Ordinului lui Melchizedek !).

- Şi acum urmează cele mai importante afirmaţii, venite de la FONDATORI, legate de subiectul nostru :

„Atunci când Isus A FOST RĂSTIGNIT, el şi-a părăsit corpul imediat, în mod conştient, fără să sufere timp de trei zile, aşa cum se spune în mod eronat.

Fără întrerupere, în timpul vieţii sale, el „i-a iertat, căci nu ştiau ce fac”.

După ce şi-a părăsit corpul, s-a proiectat HOLOGRAFIC pe el însuşi sub formă umană, ca să apară discipolilor săi şi Mariei Magdalena, cu numeroase prilejuri.

Corpul său nu a mai fost găsit în mormânt, pentru că JEFUITORII DE MORMINTE ÎL FURASERĂ !

Nu avea nevoie să-l reînvie, întrucât ERA DEJA CAPABIL SĂ-ŞI MATERIALIZEZE UN CORP NOU, de îndată ce s-a reîntors în densitatea a 8-a.

- „Creştinismul tradiţional” are foarte puţin de a face cu învăţăturile lui Isus, dar are enorm de mult de-a face cu PĂCATUL şi cu VINA !

(Aici este atins „punctul esenţial” al poveştii noastre, asupra căruia vom reveni...)

- Din fericire, multe suflete îşi extind nivelul de conştienţă dincolo de aceste credinţe primitive.

-„Noi, Fondatorii, suntem recunoscători să-i vedem pe atât de mulţi făcând cu adevărat «lucrurile şi mai mari», despre care vorbea Isus.”

- „A Doua Venire a lui Christos” se referă la REÎNTOARCEREA CONŞTIINŢEI CHRISTICE, sau conştiinţa celestă a densităţilor mai înalte (sau, altfel spus, naşterea şi dezvoltarea Corpului Christalin de Lumină).

Aşadar, deja s-a adunat mult material pentru un singur articol, mai ales pentru o perioadă ca aceasta, una „pascală” ; de aceea, dar şi pentru a putea „digera” în linişte şi mai ales în profunzime aceste informaţii deloc „comode” şi deloc uşor „asimilabile”, vă propun să luăm o pauză, pentru ca în Partea a 2-a a acestui „in-comod subiect” să revenim cu forţe proaspete, pentru a putea înainta mai departe, cu acelaşi curaj cu care acum mergeţi alături de noi prin acest articol, înfruntând(u-vă) propriile temeri şi îndoieli legate de veridicitatea unor asemenea „teribile erezii”, „strigate” de mulţimea implanturilor de tip „religios creştin” din ultimii 2.000 de ani, care apasă inclusiv pe linia genealogică a „Arborelui strămoşilor” şi, la fel de intens, prin EGREGORUL Religios de tip „CREŞTIN” – care este unul din cele mai „hrănite” Egregor-uri din ultimii 2.000 de ani...

Înante de a închide această Primă Parte, vă propun să încheiem cu o scurtă „Parabolă” (că doar şi Isus adora parabolele...), sub forma unui la fel de scurt dialog între un „Mare Inchizitor” şi un „Inculpat”, pentru a ne re-aminti că, până la urmă, încă trăim într-o Lume a DUALITĂŢII în care Relativitatea este singurul Adevăr Absolut (şi în care singura Constantă este Schimbarea, adică Trans-Formarea)...

Iată, aşadar, scurtul dialog din cadrul unui anumit „PROCES” :

„- Prizonier, a spus Marele Inchizitor, eşti acuzat că i-ai încurajat pe oameni să încalce legile, tradiţiile şi obiceiurile sfintei noastre Religii. Pentru ce pledezi ?

– Vinovat, onorată curte.

– Mai eşti acuzat că ai frecventat compania celor eretici, a prostituatelor, a celor care au fost decretaţi public drept păcătoşi, a cămătarilor şi a colonialiştilor care ne-au cucerit naţiunea, pe scurt, a celor excomunicaţi. Cum pledezi ?

– Vinovat, onorată curte...

– În sfârşit, eşti acuzat că ai revizuit, ai schimbat şi ai pus în discuţie înseşi fundamentele credinţei noastre. Cum pledezi ?

– Vinovat, onorată curte.

– Care este numele tău, prizonier ?

– Iisus Christos, onorată curte.”

Iată şi ÎNTREBAREA esenţială : oare ce şanse la „Clemenţă” ar fi avut acest „Iisus Christos modern” în cadrul unui proces din zilele noastre, în care condamnarea ar fi venit, iată, „fără drept de apel” ?...

...Şi, noi şi demersul nostru, prin acest articol, oare la ce „articole de legi” ne-am în-cadra, în cadrul aceluiaşi „Proces” ?...

(continuare în Partea a 2-a)

MarYan