sâmbătă, 23 iunie 2018

MarYan – BUCLELE şi LINIILE TEMPORALE în reprezentări artistice (filmo-grafice) : 04. “Înainte să (de)cad” (“Before I Fall”, 2017).




BUCLELE
şi
LINIILE
TEMPORALE
în reprezentări
artistice (filmo-grafice) :

4.
Înainte să (de)cad
 (“Before I Fall”, 2017)





După trei filme, expuse pe blog, în această Serie ce scoate în evidenţă ideea „Buclelor Temporale”, iată un al 4-lea film care, zicem noi, este cel puţin la fel de interesant ca şi cele anterioare...

...Sau poate chiar cel mai interesant, de până acum, din anumite perspective – cel puţin ale corpului emoţional...

Acest film – „Înainte să (de)cad” – realizat după cartea cu acelaşi nume (una premiată, scrisă de Lauren Oliver), filmat în Canada, în zona montană a Vancouver-ului, este produs de către un Studio cu nume foarte interesant – „Open RoadFilms (FilmeCale Liberă”), în ceea ce s-ar putea numi „Seria” lor, denumită, ce interesant : „Awesomeness Films” („Filme minunate”).

Şi, într-adevăr, aş  putea spune că acesta este unul chiar „minunat”, din perspectiva conţinutului şi al mesajului transmis. De fapt, acum realizez că acest film ar putea fi comparat cu acea muzică clasică adaptată de muzicieni contemporani la „ritmurile moderne”, devenind, astfel, accesibilă unei mari mase de oameni (cei aşa-zişi „normali”) – precum un Andre RIEU, de exemplu.

Ei bine, acelaşi lucru putem spune şi cu acest film, care aduce un subiect atât de „greu de digerat”inclusiv de psihologi „cu greutate” sau chiar pentru „metafizicieni consacraţi” în zona filmelor cu şi despre adolescenţi.

O combinaţie mai „extremistă” decât aceasta, cu greu am putea descoperi !... care aduce în zona adolescentină (plină de grabă şi superficialitate) un astfel de subiect, atât de abstract pentru lumea lor...




Dar iată şi subiectul filmului, expus în mod „oficial” :

O tânără studentă (N.MY. : De fapt, de colegiu, echivalentul clasei a XII-a) se găsește în ipostaza de a retrăi la nesfârșit ceea ce poate fi ultima ei zi pe pământ, până când va face lucrurile „corect”.
Samantha Kingston are totul : un iubit apreciat (N.MY. : Adică printre cei mai „populari”), cei mai buni și uimitori prieteni și un aspect fizic superb.
Data de 12 februarie este doar o altă zi minunată în viața lui Sam, până când se dovedește a fi ultima ei zi. Blocată în retrăirea inexplicabilă a ultimei zi, timp de o săptămână, Sam decriptează misterul din jurul morții sale și descoperă adevărata valoare a tot ceea ce este în pericol de a pierde.
Pelicula surprinde tragismul condiției umane efemere, încapsulat în retrăirea repetitivă a ultimei zi de viață în care se redescoperă adevăratele sensuri și valori și se accesează noi psihologii de viață.


În continuare, haideţi să aprofundăm, încă odată, MESAJUL transmis de acest gen de filme.

Pentru aceasta, să vedem şi perspectiva oferită de către amicii de la „Ieşirea din Matrix” în articolul de prezentare a filmului pe blogul lor, în care, printre altele, se afirmă :

Există şi o carte care ne prezintă evoluţia accelerată a unui individ printre vieţi, un individ care din greşeală, lăcomie sau prostie, înghite un elixir de viaţă lungă de la un alchimist, iar acesta îi deschide al 3-lea ochi.
Din acel moment, acesta devine permanent conştient, însă datorită nivelului scăzut de conştiinţă şi de vibraţie în care se afla ca om, în general, se trezeşte în nişte iaduri din care scapă, cu chiu cu vai, după vreo 2-3 vieţi de chin, însă faptul că-şi amintea de la o viaţă la alta ce şi cum, a reuşit să evolueze extrem de rapid, nemai-fiindu-i necesare mii sau sute de mii de reîncarnări, ci în 2-3 vieţi a înţeles care-i „şpilul”, devenind un mare înţelept.
Cartea se numeşte „LEUL ROŞU – Elixirul vieţii veşnice”, de Maria SZEPES şi v-o recomand cu drag.




După această idee clar conturată în privinţa „Evoluţiei accelerate”, haideţi să re-vedem un alt citat (de pe site-ul „spiritus.ro”), re-dat în articolul de prezentare al primului film expus pe blog, din această Serie – „Ziua Marmotei (sau a „Cârtiţei”, dacă aşa îl ştiţi mai bine) :

„Trezindu-se a doua zi, observă cu stupoare că oamenii pe care îi întâlneşte spun exact aceleaşi replici şi fac exact aceleaşi lucruri, ca şi cu o zi înainte. El este blocat în ziua respectivă, într-o BUCLĂ TEMPORALĂ ce se tot repetă, iar şi iar.

Dar filmul are mai multe nivele de înţelegere.

De exemplu, ne vorbeşte despre rutină sau despre lecţiile pe care refuzăm să le învăţăm de la viaţă şi, de aceea, le repetăm.

Poate fi privit şi ca o metaforă spirituală foarte expresivă, dacă înlocuim ZILELE din film cu VIEŢILE pe care le-am trăit, prin RE-ÎNCARNARE.

În fiecare viaţă am învăţat lucruri noi şi ne-am perfecţionat abilitatea de a trăi frumos şi intuitiv, la fel ca şi eroul acestui minunat film.

IEŞIREA din BUCLA TEMPORALĂ semnifică Eliberarea de obligaţia re-încarnării într-un corp uman...




La finalul aceluiaşi articol, noi conluzionam, astfel :

„Această METAFORĂ a Evoluţiei Sufletului prin Univers, inclusiv pe această frumoasă Planetă AlbAstră, este atât de puternic prezentă în această situaţie a Buclelor Temporale şi a Soluţiei rezolvării acestora – cum spuneam, prin IUBIRE, dar şi prin COM-PASIUNE, şi iată, inclusiv prin ARTĂ (...) – încât credem că merită insistat mai mult pe acest subiect, folosind instrumentul care ajută într-un mod foarte intens la fixarea în Memorie (inclusiv Celulară) a acestuia...”


Înainte de a în-cheia acest articol de prezentare al acestui gen de filme, putem concluziona următoarea Idee-Esenţă : acest gen de filme, ale Buclelor Temporale, reprezintă, în esenţă, o metaforă a vieţilor trăite în mod repetitiv de către majoritatea umanilor, în aceste Vremuri, în care SPIRALA (Ascendentă a) EVOLUŢIEI este blocată în CERCUL REPETITIV (cu mici diferenţe, de la o zi la alta, adică de la o viaţă la alta) – acel „Cerc Strâmt”al lui Eminescu, din „Luceafărul” („...În Cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece / Ci eu, în Lumea Mea mă simt / Nemuritor şi Rece.”)...

...Şi în care „Spargerea” acestuia (pentru revenirea în Spirala Evoluţiei, după cum intens amintesc şi HATHORII) se poate face prin combinaţia – „letală” pentru ignoranţă – între APLICAREA CUNOAŞTERII şi TRĂIREA ÎN IUBIRE ŞI COMPASIUNE.

Fără prea multe CuVinte, considerăm că aceasta ar putea fi, în esenţă, (Chint)Esenţa Evoluţiei...




Aşadar, vă propun să urmăriţi acest film – cu relaxare, dar şi cu atenţie, în acelaşi timp – în acest week-end „impregnat” deja cu Energiile Solstiţiului de Vară, din această Perioadă tot mai provocatoare...

Şi, pentru cine doreşte, vă ofer şi monologul de „intro” al filmului, pentru a înţelege şi mai bine ceea ce am tot expus pe parcursul articolului de prezentare al acestui interesant film :

Poate că pentru voi există ziua de mâine.
Poate că pentru voi există 1.000 sau 3.000 de zile...
...Sau 10 zile.
Atât de mult timp, încât vă puteţi scălda în el.
Atât de mult timp, încât vă puteţi permite ca să-l irosiţi...

Dar pentru unii dintre noi, există doar ZIUA de AZI.
Şi ceea ce faci astăzi, CONTEAZĂ...
...Pe Moment... sau poate pentru Totdeauna...

Dar nu ştiam nimic din toate astea, chiar până înainte să (de)cad.
Chestia este că ei nu ajung să ştie asta.
Nu te trezeşti cu un sentiment amar (de gol) în stomac sau să vezi umbre, mişcându-se.
Dacă eşti ca mine, te trezeşti cu 24 de minute şi 47 de secunde înainte ca prietena ta cea mai bună să vină să te ia...”.


TRAILERUL oficial al filmului...


...„ÎNAINTE SĂ (DE)CAD” („Before I Fall”), film artistic din 2017, cu Zoey Deutch.

Link-ul către film :





MarYan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu