Corona-PAŞTELE
din 2020
şi
APOCALIPS(A)-ul ?
Pentru că acest Moment Pascal de azi, 19 aprilie 2020,
are conotaţii în primul rând religioase, ne folosim şi noi de această ocazie
venind cu un titlu la fel de religios pentru acest articol...
...prin utilizarea acestui
cuvânt, „Apocalips(ă)”, care ar implica acest Moment.
Însă, înainte de a explica
la ce anume ne-am referit, haideţi să vedem aspectul general al acestui Moment, pe care probabil că mult mai
puţini dintre cei care citesc, în prezent, acest articol, l-au studiat până
acum (fiind mulţi nou-prezenţi pe acest
blog, Univers Christalin, probabil că nu aţi venit în contact cu aceste
articole)...
...Prin expunerea celor două articole ale noastre, de acum ceva
timp, la Momentul Pascal din 2015,
în care, precum în articolele legate de Crăciun, ne-am străduit să
surprindem Esenţa Mesajului pe care doream a-l transmite în privinţa a ceea
ce înseamnă, cu adevărat, PAŞTELE,
dintr-o perspectivă cât mai holistică, precum şi aspectele de PoVeste a Creştinismului în legătură cu
„Moartea
şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos” :
Bun. Deci, aţi lecturat cu
atenţie ceea ce am transmis atunci ?
Dacă da, atunci misiunea noastră va fi mult uşurată acum,
căci informaţiile din acel mesaj, alcătuit din două articole, nu
mai trebuie reluate şi iar şi iar detaliate, ca de multe alte ori...
În primul rând, haideţi să
vedem INEDITUL acestui Moment pascal,
care are loc într-un context cu adevărat nou pentru noi, toţi,
cel puţin pentru această încarnare/viaţă : Paştele
la domiciliu (forţat) !
Considerând că aţi
perceput punctele de vedere expuse în suita celor 2 articole din 2015,
acum noi mergem mai departe, pentru a actualiza acest interesant context al
acestui anual Moment Pascal – nu înante de a
re-sublinia câteva nuanţe expuse acolo.
Până la urmă, dacă Isus a
fost executat sau nu şi dacă „a înviat din morţi” („cu moartea pre moarte călcând”)
sau nu, poate că nu (mai) este atât de relevant, în prezent – pentru a nu mai
fi nevoiţi să continuăm cu discuţii interminabile, în acest sens...
Ceea ce ar putea conta cel
mai mult, în prezent, este să înţelegem, prin „Legea Rezona...bilităţii”
(adică a felului „rezonabil” de a fi
a unei fiinţe umane, bazat pe o rezonanţă profundă şi autentică cu Adevărul
cel mai înalt pentru respectivul), că EXPERIENŢA lui ISUS (chiar şi în cazul în care, în anumite
Linii Temporale alternative/paralele, acesta a fost executat şi a
înviat) nu a fost pentru „răs-cumpărarea păcatelor” nimănui...
...Pentru că, până la urmă,
nu există niciun Păcat, ci doar Datorii (pe care orientalii o numesc „Karmă”
şi care chiar aşa înseamnă, vorba Fondatorilor
: „Afaceri
neterminate”, adică datorii pe care numai persoana în cauză le
poate închide, căci doar ea are cheia pentru „a le clasa
definitiv”).
(Bine, faptul că există
şi „derogări” de la această regulă, în care Dumnezeu poate interveni
direct, prin Legea Graţie(ri)i Divine
– dar doar în urma realizării Saltului
în Conştiinţă a „împricinatului”, deci, în urma unui „efort” de conştientizare şi de Trăire
în Inimă, plină de iubire autentică, ce compensează „favorul” acordat –
deci, asta este altă PoVeste, care este
total atipică umanilor, din ne-fericire...)
Şi atunci, dacă „există
un Dumnezeu” care respectă chiar şi El Însuşi Legile ce
guvernează acest Univers, DE CE
ar trimite acesta „pe propriul său Fiu” ca „să
răs-cumpere păcatele oamenilor”, adică să şteargă datoriile tuturor oamenilor, atunci şi în viitor, „şi în
vecii vecilor amin” ?... sau cam aşa ceva...
Ca să fie lucrurile cât mai
clare, acum putem extinde un pic
informaţiile expuse în acel articol, venind cu imaginea pe care am găsit-o
a fi cea mai relevantă : acum câţiva ani, în cursul unui consult prin
biorezonanţă magnetică cu un preot extrem de „destupat” la minte, cu care
vorbeam de yoga, energii alternative şi altele, când a venit vorba de ReÎncarnare, s-a blocat instantaneu :
„Dom’le, dacă aş accepta acest lucru, înseamnă că, chiar în acel moment aş
contesta FUNDAŢIA pe care şade şi funcţionează întreaga Biserică Creştină
(şi, prin extensie, şi toate celelalte Biserici creştine), anume Mesajul-Pivot al Bisericii despre „Învierea lui Isus pentru răscumpărarea
păcatelor umanilor”.
„Apăi, dacă ar exista reîncarnare
şi fiecare şi-ar rezolva singur problemele
pe care el însuşi le-a creat (şi NU
„Fiul lui Dumnezeu” !), atunci ce
rost mai are tot acest spectacol de celebrare a „morţii şi Învierii Fiului lui Dumnezeu, pentru răscumpărarea păcatelor umanilor” ? (cele care sunt „răscumpărate”, de
fiecare în parte, prin [re]acţiunile ulterioare)... întreba cu onestitate
preotul „destupat”.
Într-adevăr, în acel moment, mai toate Bisericile
creştine s-ar cam des-fiinţa (dar nu vă speriaţi, căci ar fi
doar pe moment, „pentru re-organizare”, ca şi în
cazul lucrătorilor sezonieri din prezent, în situaţia „izolării la
domiciliu” – căci, în scurt timp s-ar
găsi destule de făcut pentru „asistenţa psiho-spirituală” acordată
de cei „destupaţi” şi „des-povăraţi” de dogme), prin pierderea obiectului muncii
– cam cum se petrece, în prezent, cel puţin în HoReCa (Hoteluri şi Restaurante),
prin închiderea acestora din cauză de lipsă
acută de clienţi („consemnaţi la domiciliu” din cauză de
corona-virus)...
Mda, lucrurile sunt foarte simple, în complexitatea lor,
doar să avem răbdare să devoalăm puţin din „foile de ceapă” ce
învăluie orice situaţie şi context, iar limpezimea va veni de la Sine
(Divin), în mod natural.
Ei bine, această „consemnare la domiciliu” din
prezent, din cauză de (corona)virus, poate fi, precum în celebra parabolă, cel
mai mare blestem dar, în acelaşi timp, şi cea mai mare binecuvântare (posibilă)
– căci, dragi prieteni, să ne re-amintim, trăim în lumea iluziei şi a
dualităţii/polarităţii, în care „Orice Adevăr este un semi-Adevăr”
(una dintre Legile Kybalion-ului)...
În acest caz (context) este
vorba de faptul că orice
dramă/durere/criză poate fi, după cum ne spune şi cuvântul grecesc „crisis” (care înseamnă „decizie”,
deci : schimbă deciziile şi fă noi alegeri !) dar şi ideograma chineză pentru „criză” (care, la chinezi, mai
semnifică şi ideea de „provocare”, „oportunitate”), deci orice situaţie poate fi trans-mutată
în... altceva, inclusiv şi mai ales în astfel de momente, când impunerea
de a sta forţat la domiciliu a însemnat, înainte de orice altceva, „stop-joc” (sintagmă/expresie atât de
dragă lui Adrian – şi Streinu-Cercel, una dintre vedetele naţionale ale
momentului), deci, oprirea totală din
iureşul cotidian care îi ducea pe tot mai mulţi în pragul ne-buniei, a tot
mai intensei alienări/înstrăinări de ei înşişi, zi de zi şi chiar noapte de
noapte.
În acest context, pentru prima dată după mulţi-mulţi ani,
oamenii au fost forţaţi să rămână pe la casele lor, inclusiv în această
perioadă „pascală” – de la „abonaţii” la biserici, respectiv cei
în vârstă, de peste 65 de ani, până la cei tineri, aflaţi în curs de „educare” la
normele şi dogmele religioase.
În acest fel, nemai-îmbulzindu-se ca oile în faţa bisericilor
„ca
să ia lumină”, poate că, de data aceasta, mai mulţi umani au reuşit să
mediteze mai profund la „Ce Dumnezeului mai e şi cu chestia asta pe
care o facem automat, an de an ? – că aşa-i tradiţia, maică !”.
Altfel, s-ar fi bulucit şi
în această noapte, doar ca „să ia Lumină” cu ocazia „Învierii Domnului”...
Acest moment este o
veritabilă Schimbare/Transformare în
modul
de a trăi şi a percepe viaţa, în această
perioadă cu adevărat Apocaliptică !
Şi de ce spunem aceasta ?
Pentru cei care nu au citit
încă, pe blogul acesta „Christalin”, repetăm acum : „Apocalipsă” înseamnă, simplu, „Dez-văluire”,
în timp ce „APOCALIPS” înseamnă exact
aşa, „TRANS-FORMARE”.
De aceea, privind din
această perspectivă şi folosind limbajul specific domeniului abordat în acest
articol, ei bine, acum acest
(corona)Paşte chiar este unul... Apocaliptic, adică Transformator la Nivel de comportamente, atitudini şi,
uneori, chiar la Nivel de Conştiinţe !
Această observaţie nu se
bazează pe o părere a noastră, ci este susţinută chiar de observaţiile din ultimele zile
şi prin mesajele subtile transmise
din varii surse : de la pretenţioase „feţe bisericeşti” până la oameni
de afaceri de tot felul, toţi vorbesc de o SCHIMBARE de atitudine în viaţa noastră şi de faptul că, de acum înainte, Viaţa nu va mai fi la
fel ca până acum...
...Adică, dincolo de Marea Sperietoare cu bau-baul
corona-virusului, oamenii realizează (simt), tot mai intens şi tot mai
limpede, că „ceva se petrece” şi că, în mod cert, „Viaţa nu va mai fi la fel ca până
acum 1-2 luni” !
De altfel, acesta va fi motto-ul şi lait-motivul articolelor noastre,
de acum înainte (care au inclusiv fond muzical) :
„Life will never be the same /
Life is changing”
(„Viaţa nu va mai fi niciodată la fel ca până acum /
Viaţa se schimbă [transformă]”)
Şi care ar putea fi aceste Schimbări / Transformări ?
Pentru subiectul nostru
(creştin), exemple de
Schimbare/Transformare a atitudinii şi comportamentului pot
fi foarte simple şi la îndemâna „bunului creştin”, care merg de la modul în care umanul se supune, cu maximă
obedienţă, unei autorităţi exterioare (preot, în acest caz) căreia îi lasă
întreaga sa Putere, această
schimbare de Atitudine având drept rezultat re-împuternicirea
acestuia, prin (Re)Cunoaşterea modului
în care funcţionează Viaţa şi Universul...
...Şi eliberându-I, astfel, pe DUMNEZEU şi mai ales pe ISUS de poverile
ignoranţelor umane şi de responsabilităţi pe care nici măcar Ei (Dumnezeu
şi Isus) nu doresc să le care în spatele lor, oricât de uriaşe şi
generoase ar fi acestea... căci, altfel, unde ar mai fi plăcerea şi Bucuria (răpită,
în acest fel, copiilor) de a se redescoperi pe Sine şi de a experimenta
Terenul de joacă Universal oferit de acest iubitor şi înţelept PĂRINTE DIVIN (Mamă/Tată Divin) ?...
...Trecând prin reconsiderarea modului de acţiune în „Planul Spiritual”, înţelegând că SPIRITUL înseamnă
„ceva”, în timp ce RELIGIA (ReLegio – refacerea legăturii cu Legea, cea
Divină) este altă „mâncărică”
pe această Planetzică.
Şi dacă tot am pomenit de mâncărică (fără a mai face pomeni „milostive”),
poate că, acum, mai mult decât oricând, este
timpul să re-considerăm, ca specie, atitudinea faţă de alte specii / regnuri
planetare, începând să dăm drumul definitiv aberaţiei (reptiliene) cu „mielul / iedul de Paşte” care trebuie
să ajungă musai în burdihaniile (burţile) umanoide prin căsăpirea
acestor pui de oi şi de capre, pornind de la o „tradiţie” religioasă care, ca şi
în cazul porcilor la Crăciun, nu
are absolut deloc de-a face cu ceva „sfânt”...
...Ci, dimpotrivă, cu reptilieni şi alte „drăcovenii” ce au pus stăpânire pe planeta noastră, acum
mult-mult timp în urmă... asta apropos de exprimarea din „Războiul Stelelor” ce
aminteşte de Controlul ORIONIAN, în
mod deosebit de interesant revelat de către Lyssa Royal în cartea sa, „Prisma din Lyra”, la capitolul despre CHRISTOS-ul ORIONIAN ! – ceea ce ne duce cu gândul la faptul că aceste „tradiţii
creştine” şi criminale obiceiuri pascale (dar şi de Crăciun) îşi au obârşiile nu
doar de la Romani, Greci, Egipteni
sau Atlanţi, ci chiar din zonele extra-planetare, Orioniene !
Deci, dacă există o cât de mică dorinţă de a schimba ceva în viaţa fiecăruia,
începând
cu cel mai accesibil, chiar banal gest, cel culinar – ca respect
pentru acest Templu / Corp Divin
dăruit de Creator (exact cum un tată iubitor îi dăruieşte Fiului, la
majorat, ultimul tip de super-turbo-maşină – ce model aţi prefera ?)...
printr-o HRANĂ mai VIE şi utilă corpului,
eliberată
de cadavrele animale prin care se aduc mortăciuni în trup şi întunecime în aura fiinţei...
ei bine, dragi umani, ACUM este un
bun Moment şi o excelentă oportunitate în acest sens !... mai ales când
caloriile excesive se văd imediat pe corp şi la cântar, prin lipsă de mişcare.
Aşadar, pentru că acum „am spart gheaţa” informaţională
(definitiv, spunem noi) pentru această
perioadă, vom avea timp să detaliem pe îndelete situaţia cu acest corona-virus şi vremurile tulburi prin care navigăm, în prezent...
...Acum doar bucurându-ne
că am punctat această re-memorare a
acestui Moment PASCAL care, pentru prima dată în atâta amar de timp,
schimbă „regulile jocului” în mod
dramatic... astfel că această situaţie îi îndeamnă pe umani să
înceapă, în fine, să îşi pună tot mai multe întrebări în privinţa semnificaţiilor acestui Moment...
Iar, în cazul regăsirii anumitor Sensuri profunde, nu
ne mai rămâne decât Practica, cea
care ne
duce tot mai adânc în noi înşine, către
acel Ceva care ne aşteaptă... chiar de la Naşterea noastră (din Spirit,
în Sfera Divină), pentru a putea celebra împreună Învierea noastră, după Moartea (ignoranţei) ce a
parcurs Noaptea Întunecată a Sufletului (din prezent)... acel CEVA care este chiar SPIRITUL din fiecare, CHRISTUL lăuntric, Scânteia de Divinitate din profunzimea Inimii (Cel ce sălăşluieşte în cea de-a
5-a cămăruţă a inimii fizice, după cum vom vedea într-un viitor articol)...
Aşadar, acum poate că înţelegeţi
mai bine replica pe care o ofer la
tradiţionala urare de „Hristos a Înviat / Adevărat a Înviat !” : „Christul Este Viu” / „În Adevăr Este Viu !”
Restul este BUCURIE, PACE şi IUBIRE, re-simţite în adâncul
inimii din fiecare Suflet trăitor pe această extra-ordinară Fiinţă Planetară (GEEA / TERRA) din aceste
extra-ordinare Vremuri !
MarYan
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu