MarYan – Vremuri Tulburi : 3. „Operaţiunea specială“ din Ucraina şi perspectiva politică, militară şi informaţională – 3A : Perspectiva POLITICĂ : DE CE s-a ajuns aici ? (Secţiunea a 2-a) – 17 martie 2023.

MarYan

 Vremuri Tulburi

3. „Operaţiunea specială“

din Ucraina

şi

perspectiva politică,

militară  şi  informaţională

 

3A : Perspectiva POLITICĂ :

DE CE s-a ajuns aici ?

 

(Secţiunea a 2-a)

– 17 martie 2023 –

 

(continuare din Partea 3A-1)

 

Acum, în această a 2-a Secţiune a Părţii 3A, haideţi să revenim la „oiţele“ noastre, cu acea Sinteză promisă (de fapt, vreo două sinteze !).

Pentru aceasta consider că unul dintre cele mai eficiente materiale în acest Sens este articolul în trei părţi ale unui Interviu, unul luat ambasadorului Rusiei în România, Valery Kuzmin, de către Calistrat Atudorei, membru în „Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România“, doctor în Filosofie, preşedinte al „Forumului Ţărilor Nealiniate din România“ şi prezentat pe postul de televiziune „România Civică“...

...Prin care este sintetizat foarte clar şi precis noianul de informaţii (inclusiv istorice) expuse de Putin în cadrul discursului său în care a explicat „invazia rusă“ adică „Operaţiunea Militară Specială“ (deja expus la începutul acestui articol-fluviu : „Mesajul preşedintelui rus, Vladimir Putin, către cetăţenii ruşi privind recunoaşterea republicilor din Donbass. Text integral [I]“).

Iată, în acest sens, câteva extrase pe care le găsesc a fi cele mai relevante, în articolul corespunzător : „Ambasadorul Rusiei în România, Valery Kuzmin, despre motivele începerii operaţiunii militare speciale în Ucraina şi alte subiecte (Partea I-a)“ :

„...În primul rând, ca să mă raportez la formularea expusă de dvs. vreau să precizez că un astfel de «atac brutal şi neprovocat» a avut loc mai degrabă asupra Irakului şi a fost efectuat de Statele Unite ale Americii în urmă cu 20 de ani.

În prezent toată lumea știe că vestita «eprubetă a lui Colin Powell» a fost de fapt un fals.

Și cu toate acestea Statele Unite au efectuat acel atac realmente brutal şi nejustificat asupra statului suveran şi independent Irak fără acordul Consiliului de Securitate al ONU și chiar fără susținerea aliaților săi principali, respectiv Marea Britanie și Franţa.

Trebuie să subliniem că în urma acestei invazii au fost ucişi peste un milion de civili irakieni.

După cum a subliniat în mod repetat președintele nostru, Vladimir Putin, în situaţia cu Ucraina ţara noastră «pur şi simplu nu a avut o altă opţiune» și a fost forţată să înceapă această Operaţiune Militară Specială.

O să explic pe scurt motivele pentru care Rusia a lansat această operațiune militară specială.

Un prim astfel de motiv este acela că după lovitura de stat din Kiev din anul 2014 (Maidanul), complet anti-constituţională, au fost declanşate o reală teroare şi un genocid exercitate de regimul de la Kiev şi de neonaziştii ucraineni împotriva populaţiei vorbitoare de limbă rusă din estul ţării, mai precis din Regiunea Donbass.

Toate încercările Moscovei de a transforma conflictul civil intra-ucrainean într-o abordare reglementară democratică și pașnică, așa cum s-a încercat prin Acordurile Minsk-1 şi Minsk-2, au fost sabotate de regimul de la Kiev şi de patronii săi occidentali.

Este semnificativ în acest sens că fosta cancelară a Germaniei, Angela Merkel, precum și fostul preşedinte francez din acea vreme, Francois Hollande, au recunoscut recent că acordurile de la Minsk au fost utile Occidentului şi Kievului doar pentru a oferi timpul necesar înarmării Ucrainei în vederea războiului cu Rusia.

Un al doilea motiv important a fost continuarea de către Washington şi a vasalilor săi din NATO a politicii de expansiune a NATO spre Est, încălcând toate angajamentele și principiile asumate anterior la cel mai înalt nivel cum ar fi Tratatul fundamental de la Paris dintre Federaţia Rusă şi NATO (semnat bilateral în anul 1997) sau Tratatul stabilit la Istanbul în 1999 în cadrul OSCE și care a statuat principiul «indivizibilităţii securităţii în Europa», ceea ce se referă la faptul că nicio ţară nu îşi poate întări propria securitate dacă aceasta implică slăbirea securităţii altui stat și, de asemenea, niciun grup de stat nu îşi poate întări securitatea dacă demersul respectiv afectează securitatea altui stat.

Propunerile Rusiei din decembrie 2021 de a încheia acorduri obligatorii din punct de vedere juridic cu Statele Unite şi NATO pentru a garanta securitatea naţională a ţării noastre au fost respinse de Occident, care a continuat sistematic politica «explorării militare» a Ucrainei fără să ţină cont că aceasta nu era şi nu este membră a Alianţei.

Astfel, până în Februarie 2022, Rusia s-a confruntat cu o dilemă : să permită executarea planurilor regimului criminal de la Kiev de «curăţare/epurare etnică» a populaţiei din Donbass, într-un mod analog cu operaţiunea «Furtuna» împotriva Republicii Sârbe KRAINA din 1995, un genocid pe care ukro-naziştii au visat în mod deschis să îl imite...

...sau (alt exemplu) o repetare a situaţiei din 22 iunie 1941, când Germania nazistă împreună cu aliaţii săi ocupase deja mai mult de jumătate din Europa şi a recurs la atacarea URSS pe teritoriul acesteia.

Vreau să punctez aici că Rusia, având deja experienţa lecţiilor istoriei, a căutat să adopte decizia corectă.“

„Cu alte cuvinte, ca să folosim terminologia doctrinei ruse de apărare, această Operaţiune Militară Specială a devenit un fel de răspuns menit să stopeze acţiunile criminale şi inumane ale Kievului.

Menționez că deja la începutul lunii Martie 2022 (deci la aproximativ o lună după începerea acţiunii militare ruse) militarii ruşi au găsit o serie de documente ce fuseseră abandonate de forţele militare ucrainene şi care conţineau anumite ordine de pregătire a unei ofensive masive împotriva Donbass-ului.

Dacă facem analogia cu genocidul din Serbia din 1995 putem să ne imaginăm ceea ce ar fi putut să se petreacă în Donbass în conformitate cu planul ordonat de Kiev.“

„În ceea ce privește ordinea și stabilitatea internațională la care v-ați referit, din 1945 SUA au folosit forţele sale militare în afara graniţelor sale fără niciun mandat legal din partea ONU şi a acţionat de peste 100 de ori în contradicţie cu reglementările dreptului internaţional.

Actuala operaţiune militară a Rusiei, dimpotrivă, este pe deplin în concordanţă cu prevederile Cartei ONU privind dreptul de auto-apărare (articolul 51).

Un al doilea argument care justifică operațiunea noastră militară este cel al dreptului popoarelor la auto-determinare şi egalitate, conform Declaraţiei ONU din 1970 și care se referă la principiile dreptului internaţional aplicat la relaţiile de prietenie dintre state.

În această Declarație este specificat că statele au, pe de o parte, îndatorirea să urmărească o politică de respect pentru egalitate și dreptul popoarelor la autodeterminare, indiferent de rasă, religie și culoarea pielii, și pe de altă parte, au dreptul de a-și apăra suveranitatea și integritatea teritorială cu condiția ca guvernul unui astfel de stat să reprezinte voinţa populaţiei de pe întregul său teritoriu.

Toate aceste criterii, după cum vedem, sunt destul de aplicabile situaţiei din estul Ucrainei, unde majoritatea rezidenţilor la referendumurile din primăvara anului 2014 au refuzat să aibă încredere în regimul de la Kiev, care a aplicat în mod evident o politică de discriminare etnică, nu a respectat dreptul minorităţilor etnice de a-şi vorbi propria limbă și cred că nu este cazul să intrăm în mai multe detalii pentru că ele sunt deja binecunoscute.“

 

Apoi urmează cele mai relevante extrase din următoarea Parte, a 2-a, a acestui interesant articol: „Ambasadorul Rusiei în România, Valery Kuzmin, despre motivele începerii operaţiunii militare speciale în Ucraina şi alte subiecte (Partea a II-a)“ :

„Foarte mulți occidentali, inclusiv unii politicieni, au arătat că nu e cazul să fie căutate prea mult argumentele poziţiei ruse.

De exemplu Jens Stoltenberg, la reuniunea miniștrilor de apărare ai statelor membre NATO a declarat că de fapt războiul nu a izbucnit în februarie 2022, ci în anul 2014.

Așadar confesiunea foarte deschisă a unui înalt funcționar occidental.

Recent și ministrul Afacerilor Externe al Germaniei, doamna Baerbock, a declarat ceva asemănător, dar după aceea a încercat să o dreagă și să explice că ea de fapt a vrut să spună altceva.

Vedem astăzi că hegemonul de peste ocean nu mai este la fel de puternic cum era înainte. Mă refer, desigur, la SUA, care încearcă să își mențină hegemonia folosindu-și aliații și împingându-i spre un conflict cu Rusia.

În realitate, aceste țări sunt, de fapt, ocupate de Statele Unite ale Americii.

Și includ aici Germania sau Japonia care ambele au pe teritoriul lor multe baze americane, dar mai putem enumera și multe alte țări.

Vedem că SUA au determinat statele europene să renunţe la gazul natural ieftin venit din Rusia pentru a cumpăra gazul lichefiat al Statelor Unite, care este de 3-4 ori mai scump decât gazul rusesc. În acest fel dependența față de SUA acestor țări a fost mărită și, ca urmare, în prezent mai multe mari companii europene se gândesc să își mute afacerile în America pentru că în Europa energia a ajuns să coste foarte mult.

Noi vedem că SUA vor continua să impună acestor țări punctul său de vedere, și aici mă refer în primul rând la statele membre NATO.

Da, noi în Rusia înţelegem că, de fapt, nu suntem în conflict cu Ucraina, ci cu NATO.

Mai corect ar fi să spunem că NATO a declanşat un război hibrid şi Rusia este astăzi nevoită să lupte în acest război.

Auzim cu îngrijorare afirmațiile lui Biden, președintele Statelor Unite, care a declarat anul trecut că livrările către Ucraina de avioane de luptă sau tancuri au potenţialul să declanşeze al Treilea Război Mondial.

Acum Biden pare să își fi schimbat complet părerea, la 180 de grade.

El spune acum că nu crede că există pericolul unui război mondial, că în Ucraina nu activează soldaţi americani, ceea ce eu personal nu cred.

Rusia crede că parcursul actual al ţărilor occidentale nu are un viitor, însă Occidentul nu poate fi convins decât prin rezultatele de pe câmpul de luptă.“

 

Iar pentru „închiderea cercului“ informaţional, haideţi să urmărim şi ultimele aspecte expuse de ambasador în această ultimă Parte, a 3-a : „Ambasadorul Rusiei în România, Valery Kuzmin, despre motivele începerii operaţiunii militare speciale în Ucraina şi alte subiecte (Partea a III-a)“ :

„...Aceste laboratoare care au existat pe teritoriul Ucrainei au fost ucrainene, dar primeau contracte americane şi lucrau cu specialişti americani.

Oameni de afaceri americani le finanţau, au fost acolo biologi şi cercetători americani care au lucrat în cadrul acestor programe pe teritoriul Ucrainei.

În contextul operațiunii militare speciale Ministerul Rus de Apărare a obținut o gamă largă de documente.

Toate aceste materiale sunt studiate treptat, sunt digitalizate şi apoi postate pe site-ul oficial al Ministerului Apărării al Rusiei.

Acolo pot fi găsite cu traducere, cel mai adesea în limba engleză.

Cei interesați pot să viziteze site-ul.

Cu toate acestea putem să constatăm că timp de mulţi ani în aceste laboratoare biologice, conform contractelor cu Pentagonul, au fost studiaţi la ordinul Pentagonului factorii patogeni ai multor boli infecţioase printre care se numără şi corona-viruşii.

Se creează impresia că scopul cercetărilor a fost descoperirea modurilor de a creşte impactul agenţilor patogeni asupra omului.

Este vorba de agenţi patogeni care deja există în natură.

După aceasta urmau să fie folosiţi în zonele lor naturale de distribuţie.

De exemplu, antraxul, febra hemoragică Crimeea-Congo.

Trebuia să arate ca un focar care s-ar fi creat natural.

Dar de fapt este vorba de crearea unor noi tipuri de arme biologice.“

„În rest, vedem peste tot acest «Imperiu al Minciunii», creat în jurul «Miliardului de Aur».

Este un Imperiu care NU are nevoie de Adevăr.“

 

(Probabil că v-aţi dat deja seama că ambasadorul rus se referă la Occidentul cu „Lagărul Occidental“ – „Imperiu al Minciunii“ – ce deţine „Miliardul de Aur“, adică populaţia Occidentului de aprox. 1 miliard de locuitori [inclusiv cu Japonia şi Coreea de Sud, Australia şi Noua Zeelandă – state acaparate sferei de influenţă Occidentale] ce sunt văzuţi a fi mai presus decât „restul lumii“, de 7 miliarde din totalul de 8 miliarde deja existenţi pe Glob...)

 

Acum, dacă consideraţi că lucrurile sunt ceva mai limpezi, dar încă rămâneţi cu numeroase semne de întrebare (cu mai multe ne-cunoscute), atunci cu siguranţă că extrasele din articolul următor vă vor putea oferi răspunsuri pertinente şi (cât se poate de) limpezi la nelămuririle încă existente...

...Prin explicaţiile extrem de riguroase şi foarte bine structurate ale unui colonel din armata elveţiană, Jacques Baud, expuse tot în cadrul unui Interviu, cu expunerea unor informaţii nu prea cunoscute care, deşi părând a fi „detalii nesemnificative“, totuşi puse „cap la cap“, par a crea acel tablou uimitor de precis conturat prin care declamaţiile atât de mult repetate ale lui Putin (despre „operaţiunea militară specială“ pentru „de-militarizarea“ şi „de-nazificarea“ Ucrainei) par a căpăta un Sens cu adevărat Real !

(Într-un fel, acest articol-interviu îl văd a fi cel mai relevant pentru toată această Parte 3A, un fel de „Cap de linie“ – exact ca şi articolul virusologului dr. Stephan Lanka despre „De ce Virusul HIV nu a fost niciodată izolat ?“, ce lămureşte cât mai clar cum stă situaţia cu Virusurile în general, şi cu celebra fostă P[l]andemie, în special : odată limpezit acest aspect, toate celelalte se lămuresc „în cascadă“ !)

Dar haideţi să vedem ce ne poVesteşte Jacques BAUD, colonel al armatei elveţiene, expert în informaţii militare şi (fost) adjunct NATO, care analizează războiul din Ucraina : „Abordarea rusă a războiului este foarte diferită de cea a SUA” într-un interviu acordat revistei „Zeitgeschehen im Fokus“.

 

„Jacques Baud, Colonel al armatei elveţiene : «Abordarea Rusă a războiului este foarte diferită de cea a SUA»” (articol apărut pe site-ul „gandeste.org“ cu vreo 11 luni în urmă, deci în Aprilie 2022) :

„Cunosc destul de bine regiunea (Ucraina). Am fost la DFAE (Ministerul Afacerilor Externe elveţian) și, în numele lor, am fost detaşat la NATO timp de cinci ani.

Treaba mea era să combat proliferarea armelor letale, în această calitate am contribuit la programul din Ucraina după 2014.

În plus, cunosc foarte bine Rusia, NATO și Ucraina datorită muncii mele anterioare în informaţii strategice. Vorbesc limba rusă și am acces la documente pe care puţine persoane din Occident le citesc.“

– „Sunteți un expert în situația din Ucraina. Activitatea profesională v-a dus în actuala regiune de criză. Cum percepeţi ceea ce se întâmplă ?“

„E o nebunie, ba chiar putem spune că există o adevărată isterie.

Ceea ce mă surprinde, și chiar mă deranjează, este că nimeni nu se întreabă de ce rușii au lansat această operațiune. Nimeni nu vrea să susțină război și, cu siguranță, nici eu.

Dar, în calitate de fost Şef la „Politică şi doctrină” al Departamentului ONU pentru Operaţiuni de Menţinere a Păcii din New York, timp de doi ani, îmi pun mereu întrebarea : Cum ajungem la punctul de a începe un război ?“

– „Cum evaluați ofensiva rusă ?“

„Atacarea unui alt stat contravine principiilor dreptului internaţional. Dar de asemenea trebuie luat în consideratie şi fundalul unei astfel de decizii.

În primul rând, trebuie clarificat că Putin nu este nici nebun, nici deconectat de realitate. Este o persoană metodică şi sistematică, adică foarte rusă.

Cred că era conștient de consecințele operațiunii sale în Ucraina. În mod evident, a apreciat pe bună dreptate că dacă a efectuat o „mică” operațiune pentru a proteja populația din Donbass sau o operațiune „masivă” în favoarea populației din Donbas și a intereselor naționale ale Rusiei, consecinţele ar fi aceleaşi.

Așa că a mers pe soluţia supremă (maximală).“

– „Care este obiectivul Rusiei ?“

„Cu siguranță NU este îndreptat împotriva populaţiei ucrainene.

Putin a spus-o iar și iar. Se vede și în fapte.

Rusia continuă să furnizeze gaz Ucrainei. Rușii nu au împiedicat asta. Nu au închis internetul. Nu au distrus centralele electrice și alimentarea cu apă. Deși, este posibil ca astfel de servicii să fi oprit în zonele de luptă.

Dar abordarea războiului rusesc este foarte diferită de cea a americanilor, sunt exemplele din fosta Iugoslavie, Irak şi Libia. Când țările occidentale au atacat aceste națiuni, au distrus mai întâi alimentarea cu apă şi electricitate şi toată infrastructura.“

– „De ce procedează Occidentul în acest fel ?“

„Abordarea occidentală, este necesar să o analizăm din punctul de vedere al doctrinei sale operaţionale, se bazează pe ideea că dacă distrugi infrastructura, populaţia se va revolta împotriva „dictatorului” și vei putea scăpa de el.

Aceasta a fost și strategia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când oraşe germane precum Köln, Berlin, Hamburg, Dresda etc. au fost bombardate până la distrugere.

Au vizat direct populaţia civilă, astfel încât să aibă loc o revoltă. Guvernul își pierde puterea din cauza unei revolte și tu câștigi războiul fără a-ți pune în pericol propriile trupe.

Aceasta este teoria (practica este foarte diferită).“

– „Mass-media occidentală nu arată adevărul ?“

„Nu. Presa noastră susţine că ruşii vor să distrugă totul, dar evident că nu este adevărat.

De asemenea, sunt îngrijorat de felul în care presa noastră îl portretizează pe Putin, ei vorbesc ca şi cum dintr-o dată „tiranul” ar fi decis să atace şi să cucerească Ucraina.

SUA au avertizat timp de câteva luni că va avea loc un atac surpriză, dar nu s-a întâmplat nimic. Într-adevăr, serviciile de informaţii şi liderii ucraineni au negat în mod repetat astfel de avertismente americane.

Privind îndeaproape rapoartele militare şi pregătirile de pe teren, se poate vedea destul de clar că Putin nu avea intenţia de a ataca Ucraina până la jumătatea lunii Februarie 2022.“

– „De ce s-a schimbat asta ? Ce s-a întâmplat ?“

„Mai întâi trebuie să ştii unele lucruri, altfel nu înțelegi.

La 24 martie 2021, președintele ucrainean Zelensky a emis un decret prezidenţial de preluare a Crimeei. Apoi a început să deplaseze armata ucraineană spre sud şi sud-est, spre Donbass.

De un an încoace (N.MY. : Deci, din primăvara lui 2021), există o mare concentrare de trupe ucrainene la graniţa de sud a Ucrainei.

Zelensky a susținut întotdeauna că ruşii nu vor ataca Ucraina. Ministrul ucrainean al apărării a confirmat de asemenea acest lucru în mod repetat.

În mod similar, Şeful Consiliului de Securitate Ucrainean a declarat în decembrie 2021 şi ianuarie 2022 că nu există semne ale unui atac rusesc asupra Ucrainei.“

– „De ce sunt SUA interesate de conflict ?“

„Începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, politica SUA a fost întotdeauna aceea de a împiedica Germania şi Rusia (sau URSS) să lucreze mai strâns împreună.

Asta în ciuda faptului că germanii au o frică istorică de ruşi. Dar aceste două țări sunt cele mai mari puteri din Europa.

Din punct de vedere istoric, au existat întotdeauna relaţii economice între Germania şi Rusia. Şi SUA au încercat întotdeauna să evite asta.

O relație mai strânsă între Germania și Rusia ar face ca strategia nucleară a SUA să fie inutilă.“

„În timpul Războiului Rece, Rusia, mai bine zis Uniunea Sovietică, a onorat întotdeauna toate contractele de gaze.

Modul de gândire rusesc în această privință este foarte asemănător cu cel elveţian. Rusia are o mentalitate care respectă legea ; se simte legat de reguli la fel ca Elveția.

Nu înseamnă că nu au emoții, dar atunci când sunt stabilite reguli, le respectă.

În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică nu a făcut niciodată o legătură între comerţ şi politică.

În acest sens, disputa legată de Ucraina este preponderent politică.“

„Dar întrebarea cine domină sau controlează Ucraina nu este punctul principal aici. Ruşii nu vor să controleze Ucraina. Problema Ucrainei pentru Rusia, ca și pentru alte țări, este strategică.“

– „Ce înseamnă asta ?“

„În toate discuțiile care se desfășoară peste tot, problemele cruciale sunt ignorate.

Lumea vorbește despre arme nucleare, dar parcă s-ar uita la un film. Realitatea este ceva diferit.

Rușii vor să stabilească o distanţă între forţele militare ale NATO şi Rusia.

Puterea NATO nu este alta decât puterea nucleară americană. Aceasta este esența NATO.

Când lucram la NATO, Jens Stoltenberg – pe atunci șeful meu – spunea : «NATO este o putere nucleară».

Astăzi, SUA şi-au desfăşurat sistemele de rachete în Polonia şi România, care includ sisteme de lansare MK-41.“

– „În presa noastră ni se spune că Putin a pus în joc arme nucleare. Ați auzit și dvstră. asta ?“

„Da, Vladimir Putin şi-a pus forţele nucleare pe Nivelul de Alertă 1 pe 27 februarie 2022.

Dar aceasta este doar jumătatea poveștii...

Pe 11 şi 12 februarie 2022 a avut loc Conferinţa de Securitate la München.

Zelensky era acolo. El a indicat că doreşte să achiziţioneze arme nucleare.

Acest lucru a fost interpretat ca o potenţială ameninţare şi semaforul roşu s-a aprins la Kremlin.

Pentru a înțelege, trebuie să ne amintim Acordul de la Budapesta din 1994. Era vorba despre distrugerea rachetelor nucleare pe teritoriul fostelor republici sovietice, lăsând doar Rusia ca putere nucleară.

De asemenea, Ucraina a predat Rusiei arme nucleare în schimbul inviolabilităţii graniţelor sale.

Când Crimeea s-a întors la Rusia în 2014, Ucraina a spus că nu va respecta acordul din 1994.

Dacă Zelensky ar dori să recupereze armele nucleare, asta ar fi cu siguranță inacceptabil pentru Putin. Dacă are arme nucleare chiar la graniţă, există foarte puţin timp de avertizare.

În cadrul conferinţei de presă de după vizita lui Macron, Putin a spus clar că, dacă distanţa dintre NATO şi Rusia este mică, acest lucru ar putea duce la complicaţii fără ca noi să ne dăm seama.

Dar elementul decisiv a fost la începutul operaţiunii împotriva Ucrainei, când ministrul francez de externe l-a ameninţat pe Putin declarând că NATO este o putere nucleară.

Putin a reacţionat ridicând nivelul de alertă al forţelor sale nucleare.

Presa noastră, desigur, nu a menţionat acest lucru...

Putin este un realist. El este cu picioarele pe pământ şi are un scop.“

– „Ce l-a determinat pe Putin să intervină militar acum ?“

„Pe 24 martie 2021, Zelensky a emis un decret prezidenţial pentru a recuceri Crimeea prin forţă. A început pregătirile pentru a face acest lucru.

Dacă aceasta a fost adevărata lui intenție sau pur și simplu o manevră politică, nu știm.

Ceea ce am văzut, însă, este că a întărit masiv armata ucraineană în regiunea Donbass şi la sud spre Crimeea.

Desigur, ruşii erau conştienţi de această concentrare de trupe.

În același timp, NATO a desfăşurat exerciţii de amploare între Marea Baltică şi Marea Neagră.

De înțeles, acest lucru i-a determinat pe ruși să reacționeze. Au realizat exerciţii în Districtul Militar de Sud.

Lucrurile s-au calmat după aceea, iar în Septembrie 2021 Rusia a efectuat exerciţiile de mult planificate «Zapad 21». Aceste exerciții se țin la fiecare patru ani.

La sfârșitul exercițiilor, unele trupe au rămas în apropierea Belarusului. Acestea erau unități ale Districtului Militar de Est.

Cea mai mare parte a efectivelor militare au rămas acolo pentru o Mare Manevră planificată cu Belarus la începutul acestui an 2022.“

– „Cum a reacționat Occidentul la asta ?“

„Europa și în special SUA au interpretat acest lucru ca o întărire a capacităţilor ofensive împotriva Ucrainei.

Experţii militari independenţi, dar şi Şeful Consiliului de Securitate al Ucrainei, au declarat că nu aveau loc pregătiri pentru război în acel moment.

Militarii şi echipamentul lăsate de Rusia în Octombrie 2021 nu era destinate unei operaţiuni ofensive.

Cu toate acestea, aşa-zişii experţi militari occidentali, în special în Franţa, au interpretat acest lucru ca pregătiri pentru război şi au început să-l desemneze pe Putin drept nebun.

Așa a evoluat situaţia de la sfârşitul lunii Octombrie 2021 până la începutul acestui an 2022.

Modul în care SUA şi Ucraina au comunicat cu privire la această problemă a fost foarte contradictoriu. SUA au avertizat despre o ofensivă planificată, în timp ce Ucraina a negat-o.

Era ca un du-te/vino permanent.“

– „OSCE a raportat că Donbass a fost bombardat în Februarie anul acesta (2022).

Ce s-a întâmplat în Februarie 2022 ?“

„La sfârşitul lunii Ianuarie 2022, situaţia părea să evolueze. SUA au vorbit cu Zelensky și au fost observate mici schimbări.

De la începutul lunii februarie, SUA vorbesc despre un atac rusesc iminent și încep să răspândească scenarii de atac.

Antonio Blinken, de la Consiliul de Securitate al ONU, explică cum s-ar desfășura un atac rusesc, conform informaţiilor americane.

Acest lucru ne aminteşte de situaţia din 2002/2003 înainte de atacul asupra Irakului. Și acolo, explicaţiile date de SUA ar fi fost bazate pe analize de informaţii.

După cum știm nu era adevărat, Irakul nu avea arme de distrugere în masă.“

– „De unde provin acele informații ?“

„În contextul ucrainean, Blinken a făcut exact acelaşi lucru. În toată discuția care a precedat ofensiva rusă se observă absenţa totală a analizelor CIA și a agenţiilor de inteligenţă occidentale.

Tot ce ne-a spus Blinken provine de la o echipă pe care el însuşi a înfiinţat-o, «Tiger Team».

Scenariile care ni s-au prezentat nu au venit dintr-o analiză de intelligence, ci de la experţi auto-desemnaţi care au inventat un scenariu cu agendă politică.“

„Așa s-a născut zvonul că ruşii erau pe cale să atace. Așa că pe 16 februarie 2022, Joe Biden a spus că ştia că ruşii sunt pe punctul să atace...

Dar când a fost întrebat de unde știe asta, el a răspuns că SUA au capacităţi de inteligenţă foarte bune, ca să nu mai vorbim de CIA sau de Biroul Național de Informații.“

– „Deci, s-a întâmplat ceva pe 16 februarie 2022 ?“

„În acea zi, a existat o creştere exagerată a încălcărilor de încetare a focului de către armata ucraineană de-a lungul liniei de încetare a focului, aşa-numita «linie de contact».

Întotdeauna au existat încălcări în ultimii opt ani, dar din 12 februarie 2022, creşterea a fost enormă, inclusiv explozii, în special în regiunile Doneţk şi Lugansk.

Știm acest lucru deoarece Misiunea OSCE din Donbass a raportat-o.

Aceste rapoarte pot fi citite în «Rapoartele zilnice» ale OSCE.“

– „Care a fost scopul armatei ucrainene ?“

„Aceasta a fost, fără îndoială, faza iniţială a unei ofensive împotriva Donbass.

Când focul de artilerie s-a intensificat, autoritățile ambelor republici au început să evacueze populaţia civilă spre Rusia.

Într-un interviu, Serghei Lavrov a menționat peste 100.000 refugiaţi.

În Rusia, aceasta a fost văzută ca începutul unei operaţiuni la scară largă.“

– „Care au fost consecințele ?“

„Această acţiune a armatei ucrainene a declanşat totul.

Din acel moment, lui Putin i-a fost clar că Ucraina urma să efectueze o ofensivă împotriva celor două republici.

Pe 15 februarie 2022, parlamentul rus, Duma, adoptase o rezoluție prin care propunea recunoaşterea independenţei acestor republici.

La început Putin nu a reacționat, dar pe măsură ce atacurile s-au intensificat, a decis pe 21 februarie 2022 să răspundă pozitiv solicitării parlamentare.“

– „De ce a făcut Putin acest pas ?“

„În acea situație, nu a avut de ales decât să o facă, pentru că poporul rus nu ar fi înţeles de ce nu a făcut nimic pentru a proteja populaţia rusofonă din Donbass.

Pentru Putin a fost clar că, fie că va interveni doar pentru a ajuta republicile populare sau pentru a invada întreaga Ucraine, Occidentul va reacţiona şi cu sancţiuni masive.

Într-un prim pas, a recunoscut independenţa celor două republici, apoi, în aceeaşi zi, a încheiat tratate de prietenie şi cooperare cu fiecare dintre ele.

De atunci, a putut invoca articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite, care i-a permis să intervină în sprijinul celor două republici în cadrul apărării colective şi al legitimei apărări.

Astfel a creat baza legală pentru intervenţia sa militară.“

– „Dar nu numai că a ajutat republicile, a atacat și toată Ucraina ?“

„Putin a avut două opţiuni : în primul rând, pur şi simplu să ajute Donbasul vorbitor de limbă rusă împotriva ofensivei militare ucrainene ; în al doilea rând, să efectueze un atac mai profund în toată Ucraina pentru a-i neutraliza capacităţile militare.

A mai ținut cont de faptul că, orice ar fi făcut, ar fi plouat cu sancţiuni asupra lui.

De aceea a optat clar pentru varianta maximală ; cu toate acestea, trebuie menționat că Putin nu a spus niciodată că vrea să preia Ucraina.

Obiectivele sale sunt clare : de-militarizarea şi de-nazificarea.“

„De-militarizarea este de înţeles, întrucât Ucraina şi-a adunat întreaga armată în sud, între Donbass şi Crimeea.

O operaţiune rapidă i-ar permite să încercuiască aceste trupe. Așa s-a întâmplat și o mare parte din armata ucraineană este în prezent (Aprilie 2022) înconjurată într-un buzunar mare în regiunea Donbass, între Slaviansk, Kramatorsk şi Severodonetsk.

Rușii l-au înconjurat şi sunt în proces de neutralizare (N.MY. : Între timp, lucrurile au evoluat altfel...).

Acum, referitor la așa-zisa de-nazificare, când rușii spun asta nu este o frază goală.

Pentru a compensa lipsa de încredere a armatei ucrainene, acceasta a construit forţe paramilitare puternice din 2014, inclusiv, de exemplu, notoriul Regiment Azov.

Dar mai sunt multe altele.

Există un număr mare de aceste grupuri care se află sub comanda Ucrainei, dar nu sunt alcătuite exclusiv din ucraineni.

Regimentul Azov, de exemplu, cuprinde 19 naţionalităţi, inclusiv franceze, elveţiene etc. Este o adevărată legiune străină.

În total, aceste grupuri de extremă dreapta numără aprox. 100.000 de luptători, potrivit Reuters.“

– „De ce există atât de multe organizații paramilitare în Ucraina ?“

„În 2015/2016 am fost în Ucraina cu NATO.

Ucraina avea o mare problemă, rămâneau fără soldaţi, pentru că armata ucraineană a avut multe victime din cauza acţiunilor non-combat. Au avut victime din cauza sinuciderilor şi a problemelor cu alcoolul (N.MY. : Iar în prezent, la „modă“ sunt problemele cu... drogurile !).

Au avut dificultăţi în a găsi recruţi. Mi s-a cerut să ajut datorită experienței mele cu ONU. Așa că am fost de câteva ori în Ucraina.

Ideea principală era că armata nu avea credibilitate în rândul populaţiei şi nici măcar în cadrul forţelor armate.

De aceea, Ucraina a promovat şi dezvoltat din ce în ce mai mult forţele para-militare. Sunt fanatici conduşi de extremismul de dreapta.“

– „După 2014, au fost semnate două acorduri pentru a pacifica situaţia din Ucraina. Care este sensul acordurilor în contextul litigiului actual ?“

„Da, acest lucru este important de înțeles, pentru că încălcarea acestor două acorduri a dus practic la războiul de astăzi.

Din 2014, se presupune că a existat o soluţie a conflictului, această soluţie era în Acordurile de la Minsk.

În Septembrie 2014, armata ucraineană nu a mai putut face faţă conflictului, deși era sfătuită/supervizată de NATO. A eșuat în mod regulat.

De aceea, a trebuit să se angajeze în Acordurile de la Minsk I din Septembrie 2014.

A fost un acord între guvernul ucrainean şi reprezentanţii celor două republici auto-proclamate Doneţk şi Lugansk, cu garanţi europeni şi ruşi.“

– „Ce s-a întâmplat după ce Ianukovici, preşedintele ales democratic, a fost răsturnat ?“

„Noul guvern provizoriu – apărut în urma loviturii de stat naționaliste de extremă-dreapta – ca prim act oficial, a schimbat legea lingvistică în Ucraina.

Aceasta arată că lovitura de stat nu a avut nicio legătură cu democraţia, ci a fost produsul ultra-naţionaliştilor care au organizat revolta (N.MY. : Exact ca ceea ce se întâmplă în prezentul lui Martie 2023 în Georgia).

Această modificare legislativă a declanșat o furtună în regiunile de limbă rusă.

Au fost organizate mari demonstraţii în toate oraşele din sudul rusofon, la Odesa, Mariupol, Doneţk, Lugansk, Crimeea etc.

Autoritățile ucrainene au reacționat brutal, reprimând cu armata.

Au fost proclamate pentru scurt timp republici autonome la Odesa, Harkov, Dnepropetrovsk, Lugansk şi Doneţk.

S-a luptat cu o brutalitate extremă și în cele din urmă au rămas două : Doneţk şi Lugansk, care s-au (auto)proclamat Republici Autonome.“

– „Cum și-au legitimat statutul ?“

„Au făcut Referendum în Mai 2014, pentru a avea autonomie, iar acest lucru este foarte, foarte important.

Dacă te uiți la mass-media din ultimele luni, se vorbește doar despre «separatişti». Dar este o minciună : mass-media occidentală a vorbit mereu despre separatiști, dar acest lucru este fals, autonomia în interiorul Ucrainei a fost menţionat clar în referendumuri.

Aceste republici doreau un fel de soluţie elveţiană, ca să spunem așa.

După ce oamenii au votat favorabil pentru autonomie, autorităţile au cerut recunoaşterea republicilor de către Rusia, dar guvernul Putin a refuzat.“

– „Crimeea nu are nicio legătură cu asta ?“

„De obicei uităm că Crimeea era independentă, chiar înainte ca Ucraina să devină independentă.

În Ianuarie 1991, în timp ce Uniunea Sovietică încă exista, Crimeea a organizat un referendum care a fost gestionat de la Moscova şi nu de la Kiev.

Astfel a devenit o Republică Socialistă Sovietică Autonomă.

Ucraina nu a organizat propriul referendum de independenţă decât şase luni mai târziu, în August 1991.

La acea vreme, Crimeea nu era considerată parte a Ucrainei. Dar Ucraina nu a acceptat acest lucru.

Între 1991 şi 2014 a existat o luptă constantă între cele două entităţi.

Crimeea avea propria constituţie cu propriile sale autorităţi.

În 1995, încurajată de Memorandumul de la Budapesta, Ucraina a răsturnat guvernul Crimeei cu forţă militară şi i-a abrogat constituţia.

Dar acest lucru nu este menţionat niciodată, deoarece ar arunca o lumină complet diferită asupra dezvoltării actuale.“

– „Persoanele care nu știu toate acestea riscă să judece greșit situația ?“

„Mi se pare că, de altfel, autonomia republicilor Donbass era garantată în Acordurile de la Minsk.

Erau garanți, pe partea ucraineană Germania şi Franţa și Rusia pe partea auto-proclamatelor republici Doneţk şi Lugansk.

Ei au jucat acest rol în cadrul OSCE. UE nu a fost implicată, a fost o problemă OSCE.

Imediat după Acordurile de la Minsk I, Ucraina a lansat o operaţiune împotriva celor două republici autonome.

Guvernul ucrainean a ignorat complet acordul pe care tocmai îl semnase. Armata ucraineană a suferit o altă înfrângere totală la Debaltsevo.“

– „Dar, ucrainenii de asemenea au semnat acordul.“

„Da, dar Ucraina a decis să dea vina pe Rusia pentru problema sa internă (N.MY. : Pentru actuala situaţie din 2022).

Ucrainenii au susținut că Rusia a atacat Ucraina şi că aceasta a fost sursa problemelor.

Dar, pentru noi toți cei care am vizitat țara, era clar că era o problemă internă.

Din 2014, monitorii OSCE nu au văzut niciodată unităţi militare ruseşti.

Ambele acorduri sunt foarte clare și precise : soluţia trebuie găsită în interiorul Ucrainei. Era vorba despre acordarea unei anumite autonomii în interiorul ţării şi doar Ucraina putea rezolva această problemă.

Nu avea nicio legătură cu Rusia.“

– „Cum a procedat Ucraina ?“

„Ucraina a promulgat o lege la începutul lunii Iulie 2021. Era o lege care acorda diferite drepturi cetăţenilor în funcţie de originea lor etnică.

Această legislație amintește foarte mult de Legile rasiale de la Nürnberg din 1935.

Numai ucrainenii adevăraţi au drepturi depline, în timp ce ceilalţi au drepturi limitate.

Imediat după aceasta, Putin a scris un articol în care explică geneza istorică a Ucrainei. El a criticat faptul că se face o distincţie între etnicii ucraineni şi ruşi.

El a scris articolul ca răspuns la acea lege.

Dar, în Europa, acest lucru a fost interpretat ca însemnând că el nu a recunoscut Ucraina ca stat şi că articolul său a căutat să justifice o posibilă anexare a Ucrainei.

În Occident, lumea crede asta, iar cei care au citit articolul lui Putin se pot număra pe degetele unei mâini.

Este evident că în Occident obiectivul a fost de a oferi o imagine a lui Putin cât mai negativă...

Am citit articolul ; are perfect sens.“

„Totuși, principiul sancţiunilor este total greşit.

Astăzi, sancţiunile au înlocuit diplomaţia. Am văzut-o cu Venezuela, cu Cuba, Irak, Iran etc.

Aceste state nu au făcut altceva decât să aibă o politică care nu place SUA, aceasta a fost greşeala lor «fatală».

Când văd că sportivii cu dizabilități au fost suspendați de la Jocurile Paralimpice, nu mai am cuvinte...

Este total nepotrivit. Afectează persoanele individuale, este pur și simplu pervers.

Este la fel de crud ca atunci când ministrul francez de externe spune că poporul rus trebuie să sufere sancţiuni. Cine spune asta nu are onoare în ochii mei.

Nu este nimic pozitiv în a începe un război, dar a reacţiona aşa este doar ruşinos.“

– „Ce credeți când lumea iese în stradă împotriva războiului din Ucraina ?“

„Mă întreb : ce face războiul din Ucraina să fie mai rău decât războiul împotriva Irakului, Yemenului, Siriei sau Libiei ?

În aceste cazuri știm că nu au existat sancţiuni împotriva agresorului, Statele Unite.

Cine manifestă pentru Yemen ? Cine a demonstrat pentru Libia, cine a demonstrat pentru Afganistan ?

Nu știm de ce au fost SUA în Afganistan. Știu din surse de inteligență că nu a existat niciodată un indiciu clar că Afganistanul sau Osama bin Laden ar fi fost implicaţi în atacurile din 11 septembrie 2001, dar oricum am intrat în război în Afganistan.“

– „De ce ?“

„Pe 12 septembrie 2001, imediat după atacurile teroriste, SUA au decis să riposteze şi să bombardeze Afganistanul.

Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene SUA a spus că nu există suficiente ţinte în Afganistan. La care secretarul Apărării a răspuns : «Dacă nu avem suficiente ţinte în Afganistan, vom bombarda Irakul».

Nu eu am inventat asta, sunt surse, documente şi persoane care au fost acolo.

Aceasta este realitatea, dar propaganda şi manipularea ne înclină permanent spre partea «corectă».“

„Bunicul meu era francez, a fost soldat în Primul Război Mondial.

Mi-a spus adesea cum a început acest război, a fost produsul stimulării isteriei în masă.

Isteria, manipularea şi comportamentul necugetat al politicienilor occidentali sunt foarte asemănătoare cu ceea ce se întâmpla în 1914 și sunt foarte îngrijorat de asta.“

 

Deci, cam acestea ar fi poVeştile oferite în această Parte a 3-a, din două Secţiuni, care sper că v-ar putea ajuta cu adevărat în creionarea unei imagini mult mai clare şi precise de cum stă treaba cu „agresiunea (ne-provocată) a  tiranului/nebunului Putin asupra inocentei Ucraina“...

...Dar nu înaintea unui „EpiLog(os)“ sau „CuVânt de ÎnCheieRe“, în care între-deschidem uşor uşa, conturând uşurel o imagine şi mai interesantă, prin care atingem, poate, o motivaţie şi mai profundă (de-a dreptul „ezoterică“) care ar fi contribuit la declanşarea, iată, a nebuniei din prezentul ucrainean...

Astfel, într-un alt Raport al lui Fulford, din 31 ianuarie 2023, iată ce se preciza, printre multe alte informaţii alambicate şi atât de zăpăcite, că nu mai ştii de unde să le iei :

„Iată ce spune şeful MI6 :

Am primit feedback de la Moscova prin canalul de retur. Canalul diplomatic de întoarcere este mult mai expert.  (...)

Planul este delimitarea Ucrainei de-a lungul râului Nipru de la nord la sud, de la Kiev la Crimeea, iar aceasta se va încheia în Martie (2023).  (...)

Toate trecerile râurilor sunt aruncate în aer pentru a ridica o cortină de fier.“

 

Cumva, cam aşa ar trebui să arate harta programată pentru Ucraina de după Martie 2023 ? :

Adică, pentru cine nu ştie, aceasta este exact „Propunerea de Pace“ din Planul Chinez pentru încetarea Războiului...

...Pentru că, nu-i aşa, „Chinezii ştiu DE CE“ !

Şi nu numai Chinezii ! :

 

Deci, dragi prieteni, cam asta este Politica zilelor noastre, în care Ucraina este în centrul unei întregi pleiade de interese, cu marea majoritate a ucrainenilor aşezaţi pe o tavă imensă, la o masă în care burtoşii planetari aşteaptă cu cuţitele şi furculiţele în mâini să se înfrupte din „prada de război“...

...Unul „provocat“, de data aceasta, chiar de Ei.

Restul este Poezie politico-militaro-ezoterico-spirituală.

Fiecare alege ce felie doreşte, la ce pohteşte cel mai tare...

...Iar noi vom continua, împreună, periplul prin motivaţiile ce au determinat acţiunile dramatice din Ucraina – în episodul următor, unul foarte dinamic, cercetând RĂZBOIUL propriu-zis, cu Armata, Trupele, Armamentul şi „tot tacâmul“ corespunzător.

Până atunci, haideţi să respirăm adânc şi să Eliberăm – poate chiar şi energii „înţepenite“ în Adâncul Fiinţei noastre, chiar şi pentru o secundă, şi, cine ştie, poate şi Energii (ancestrale) adânc înfipte şi înţepenite în zona vecinilor noştri estici, ucrainenii.

Cât despre România – numai de bine, deocamdată...

 

(continuare în Partea 3B)

 

MarYan