Ce a determinat WASHINGTON-ul
ca să ridice sancţiunile impuse IRAN-ului ?
– 11 octombrie 2015 –
Nota MarYan :
Pentru că unul din cele două articole propuse
pentru voi în această postare („Cu ce arme ultra-secrete a câştigat Putin supremaţia în războiul radio-electronic din Siria?”), practic reia informaţii de bază plus alte detalii de acest tip din articolele postării anterioare, am
decis ca să nu vă mai solicit timpul preţios cu ceva „redundant”, ci doar cu
articolul rămas, care expune capabilitatea
militară a radarelor performante ale Rusiei şi ale Iranului de a identifica
„ţinte” inamice ale oricărei agresiuni...
...Alături de alte detalii la fel de interesante şi
de „sincronizante” cu informaţii oferite pe blog în ultimul timp – mai ales în
articolul lui Marvin Atudorei („Armele high-tech americane au început să fie neutralizate prin Tehnologia Keshe”).
Aceste articole, venite pe filiera „Ziarului de Gardă”, sunt scrise de un expert militar în acest domeniu, Valentin Vasilescu (fost
comandant–adjunct al Aeroportului
Internaţional Otopeni – deci, unul care cel puţin „are habar” despre ce
înseamnă Radare, Tehnologii aeriene şi „Război radio-electronic”), expert
militar care se observă că nu prea este familiarizat cu „problematica” Cabalei şi a
războiului „ezoteric” care se petrece, încă, „în spatele scenei” – dar care,
studiind acest joc global al „mişcărilor de trupe” americano-ruso-iraniene şi
ale tehnicii implicate, începe să-şi pună anumite întrebări la finalul
articolului, mai ales după ce prezintă ultimul
exemplu care, iată, l-am putut studia pe îndelete la finalul unuia dintre episoadele despre Fundaţia Keshe şi tehnologia sa...
Până la PoVestea
care va aduna toate aceste bucăţi într-o imagine cât mai unitară, puteţi
cerceta şi această „bucată informaţională” oferită de Valentin Vasilescu în
acest articol :
Sancţiunile impuse
Iranului de către SUA, datorită programului său nuclear, au fost ridicate în
vară, ca urmare a presiunilor făcute de
Moscova.
ISRAELUL, care primeşte un ajutor
militar anual din partea SUA în valoare de 4,3-4,5 miliarde USD, s-a considerat
trădat de principalul său partener, acesta chiar concepând şi un plan de lovituri aeriene împotriva obiectivelor din
Iran, utilizând fie spaţiul aerian al Turciei, fie cel al Iordaniei, fie
cel al Arabiei Saudite :
ARABIA SAUDITĂ, cel mai bogat stat
sunit şi adversar al Iranului şiit, a avut o reacţie dură la adresa sponsorului
său de la Casa Albă.
Mulţi analişti au încercat să găsească o explicaţie la această decizie neobişnuită a SUA.
Ca dilema să se adâncească
şi mai mult, imediat ce Rusia a
început bombardamentele aeriene în Siria, Portavionul american USS Theodore
Roosevelt a primit ordin ca să părăsească Golful Persic şi să revină în SUA.
Este pentru prima oară din 2007 când în Golful
Persic, zona de responsabilitate a Flotei a 5-a a SUA, nu există niciun portavion american !
Ce anume a determinat acest
lanţ de decizii, aparent inexplicabile, ale Washingtonului ?
Un indiciu ar fi că, deşi
supus sancţiunilor impuse de SUA, guvernul iranian a alocat în ultimul deceniu o parte
neobişnuit de mare din buget, investiţiilor în domeniul cercetării.
Ca rezultat firesc al
acestor investiţii, pe 14 septembrie 2015, generalul de brigadă iranian Farzad
Esmaili, comandantul bazei aeriene Khatam al-Anbiya, a declarat că, începând din Martie 2016, va opera un radar
în unde scurte, capabil să descopere ţinte aeriene şi cosmice aflate la
3.000 km.
În iunie 2014, Iranul a dat în folosinţă primul radar cu rază mare de acţiune în oraşul Garmsar, din provincia centrală a Semnan.
Radarul a fost botezat QADIR si are o rază de acţiune de 1.100 de km.
Pe 4 iulie 2015, forţele aeriene ale Iranului au anunţat operaţionalizarea
unui alt radar Qadir, în unde scurte,
dispus lângă oraşul Ahvaz. Radarul
se află în vestul Iranului, la mică distanţă de Golful Persic, de graniţa
cu Kuwaitul şi de oraşul irakian Basra.
Majoritatea radarelor militare de descoperire şi
dirijare a focului funcţionează în gama centimetrică şi milimetrică.
O barieră în calea fascicolelor electromagnetice emise de radarele
centimetrice şi milimetrice o constituie relieful,
întrucât acestea se deplasează paralel cu solul. O altă barieră o
constituie curbura Pamântului,
astfel că distanţa lor maximă de descoperire este de 300-500 km.
Radarele în unde scurte (denumite
şi decimetrice, frecvenţă de la 3-30
MHz) de tipul Qadir, emit fascicolele la
un unghi de până la 45 de grade faţă de sol, pentru a fi reflectate în mod
repetat de învelişul ionosferic al atmosferei Pământului. Avantajul constă în pierderi
nesemnificative de semnal, datorate reflexiei ionosferice.
Radarele iraniene de tip bi-static, cu staţii de emisie şi de recepţie separate, aflate la distanţă una de
alta, par a fi copiate după cele ruseşti
din clasa Dnepr care au un câmp de vedere cu o deschidere de 240°
şi monitorizează spaţiul aerian până la
distanţa de 3.000 km.
În afara radarelor
Dnepr, Rusia a amplasat o serie de radare
de tip 77Ya6DM –Voroneţ (distanţa de descoperire este de 6.000 km) : pe Aeroportul Dunayevka din Enclava KALININGRAD,
la Lekhtusi (lângă ST. PETERSBURG) şi
la Olenegorsk, în PENINSULA KOLA, la
graniţa cu Finlanda. Alt radar Voroneţ a fost amplasat la Armavir (150 km Nord de SOCI), pe malul Mării
Negre.
Ca lucrurile să se lămurească
complet, Generalul Philip Breedlove, comandantul militar al NATO a recunoscut public faptul că în Siria, ruşii au creat o Zonă de Excludere, impenetrabila pentru toate mijloacele NATO (“Anti-Access/Area
Denial” – “A2/AD bubble”).
Zona de Excludere
dispune şi de mijloace de ultimă generaţie
AA, navale şi terestre.
Tot generalul Philip
Breedlove a afirmat că cea din Siria nu este singura zonă de excludere a NATO,
creată de ruşi, astfel de zone funcţionând deja în Enclava Kaliningrad (pe Aeroportul Dunayevka existând un
radar Voroneţ) de la Marea Baltică şi pe
litoralul rusesc al Mării Negre (la Armavir existând, din nou, un radar
Voroneţ), care include şi Crimeea...
...Şi că, în aceste
zone, Sistemele Krasukha-4 bruiază
radarele de supraveghere de pe sateliţii militari americani din Familia
Lacrosse/Onyx, radarele militare bazate pe sol, cele aeriene de tip AWACS, E-8C
şi cele montate pe avioane americane fără pilot RQ-4 Global Hawk, MQ-1
Predator, MQ-9 Reaper.
Unui avion american ”invizibil” de cercetare fără
pilot RQ-170 Sentinel, operat de CIA, care zbura în misiune de spionaj în nord-estul
Iranului, i s-au bruiat
ambele canale de comandă (via satelit
şi prin staţie terestră) prin
care americanii îl pilotau.
Cineva a preluat de la distanţă controlul
dronei, aterizând-o în stare bună, în apropierea aerodromului militar
iranian Kashmar.
Au avut iranienii o Staţie din Familia Krasukha cu ajutorul
căreia au realizat această performanţă ?...
Extrapolând aceste mici
detalii, de producţie rusească, la Sistemul
Defensiv al Iranului, concluziile legate de Iran, trase de americani, ne
par acum întemeiate...
SURSA
: http://www.ziaruldegarda.ro/ce-a-determinat-washingtonul-sa-ridice-sanctiunile-impuse-iranului/
...."In final, Baba Vanga face urmatoarea predictie destul de transparenta: "Nu exista nicio forta care sa poata lovi Rusia. Rusia va continua sa creasca si sa infloreasca in continuare. Iar daca destui oameni se vor topi ca gheata, unul va ramane intact. El se va numi Vladimir si va fi gloria Rusiei. Cu el, Rusia va matura tot raul din calea ei si va deveni stapana lumii".
RăspundețiȘtergere