Mesaj de la SANANDA prin Sean BRADLEY : Povestea Vieţii lui ISUS-SANANDA – PARTEA a 5-a (23 august 2004).

Mesaj de la SANANDA

prin Sean BRADLEY

Povestea Vieţii

lui

ISUS-SANANDA

(Traducere de Graţia)

– 23 august 2004 –

PARTEA a 5-a

(continuare din Partea a 4-a)

De asemenea, în acest timp am aflat că Ioan Botezătorul a fost închis.

M-a durut faptul acesta, însă am ştiut că nu făcea parte din misiunea mea ca să îl salvez, ci să onorez partea pe care el a jucat-o în Planul Divin.

Samaritenii şi Izvorul.

Numele femeii a fost Nalda şi ea a fost o Samariteană, care, ca femeie era foarte dispreţuită. Eu nu intru în toată istoria ca să explic de ce era aşa, pentru că totul este aceeaşi apă de la acelaşi izvor.

Prejudiciul şi rasismul, ca şi alte forme de atac, sunt născute din frică. Oamenilor le este frică de meritul lor interior, le este frică pentru siguranţa lor, într-o lume duşmănoasă.

Dar ei nu pot trăi în acest fel pentru mult timp, încât ei găsesc o sursă în afara lor pentru acea frică : „Este vina altei persoane. Acest lucru trebuie să fie aşa, pentru că ei arată mult mai diferiţi faţă de mine şi ei vorbesc diferit, acţionează diferit. Eu voi fi în siguranţă, în control din nou, atunci când ei vor pleca.”

Desigur, acele fiinţe atacate, au aceeaşi frică şi ei găsesc pe altcineva ca să proiecteze frica lor. Şi aşa continuă mai departe...

Surori şi fraţi, eu vă spun că nu este posibilă iubirea în lumea dinafară, până ce noi nu ne trezim înlăuntrul nostru, până ce noi nu învăţăm să ne iubim pe noi-înşine.

Noi trebuie să ne reamintim că suntem iubiţi de Sursă, că noi nu am făcut nimic rău, că noi nu am ieşit din Graţie. Noi nu suntem singuri.

Voi sunteţi doar copii care învaţă să-şi găsească calea în lume şi care fac greşeli inerente.

Înţelepciunea este obţinută doar prin experienţe iar experienţele sunt obţinute doar când sunt făcute greşeli.

Desigur, preluaţi responsabilitatea greşelilor şi îndreptaţi-le, dar apoi continuaţi în iubirea pentru voi-înşivă şi pentru cei care merg pe drumul lor, spre aceeaşi destinaţie.

Nu contează ce culoare are pielea voastră, nu contează istoria, nu contează care este credinţa, eu vă promit că inimile fiecăruia dintre voi, caută acelaşi lucru.

Aşa a fost femeia de la izvor, cu care am vorbit mult despre împrospătarea apelor spiritului şi pe care am rugat-o pentru un pahar de apă, pe care ea mi l-a oferit cu bucurie.

Un schimb uman atât de simplu, deşi primejdios în acel timp. Chiar şi apostolii s-au luptat cu mine, pentru că vorbeam cu o femeie, care era Samariteană şi că am acceptat un pahar de apă de la ea.

Dar totul oferă o oportunitate, pentru o lecţie în iubire, ca şi un izvor în mijlocul deşertului.

Eu am petrecut mult timp în deşert şi pe dealuri, meditând şi comunicând.

La un punct, apostolii m-au întrebat cum mă rog eu şi eu am oferit următoarea rugăciune :

„Tatăl nostru din Ceruri, sfinţit este numele tău, Împărăţia ta vine, Voinţa ta va fi făcută pe Pământ, ca şi în Ceruri.

Dă-ne nouă astăzi Pâinea cea de toate zilele.

Şi iartă datoriile noastre, aşa cum iertăm noi pe datornicii noştri.

Şi nu ne lăsa ca să cădem în tentaţii (ispite), ci eliberează-ne de rău, pentru că a Ta este Împărăţia, Puterea şi Gloria pentru totdeauna. Amin.”

Poate că, acum, ar trebui să vă ofer o nouă rugăciune, pentru o Eră Nouă, o rugăciune ce vă pune, ca o manifestare directă a lui Dumnezeu, în centrul responsabilităţii spirituale :

„Dragă Mamă/Tată/Dumnezeule, sfinţită este Prezenţa Ta înlăuntrul meu.

Împărăţia ta care vine se naşte din mâinile mele.

Voinţa ta este împlinită prin inima mea.

Tu eşti pe Pământ, cu mine, aşa cum sunt eu în ceruri cu tine.

Eu sunt în această zi cel care oferă tuturor, pâinea Ta cea de toate zilele.

Eu în această zi iert totul, aşa cum eu sunt Totul, care mă iartă pe mine.

Împreună, Noi ne călăuzim unul pe altul, de la toate distragerile.

Noi ne eliberăm unul pe altul de orice condiţie întunecată.

Pentru că Noi suntem împărăţia, Noi suntem puterea, Noi suntem gloria Ta, Mamă/ Tată/ Dumnezeule ! Noi suntem toate acestea !”

(Nota MarYan : Am putut vedea din filmul documentar de la articolul despre „Familia secretă a lui Isus”, cum anume în Documentul-Cartea „DIDAHIA” – adică „Învăţătura”, scrisă şi editată încă din timpul vieţii unor membri ai Familiei lui Isus, respectiv din timpul vieţii lui Iacob-James, fratele mai mare al lui Isus şi primul Episcop al „Bisericii” sale – deci, iată cum era prezentat în această Carte mesajul cu adevărat profund şi atât de înalt, referitor la „Pâine” şi la „Frângerea” acesteia :

„Şi, în ce priveşte frângerea pâinii, mulţumim ţie, Tatăl nostru, pentru Viaţa şi Cunoaşterea pe care ne-ai oferit-o prin Isus, slujitorul Tău. A Ta este Slava, în veci !”

Iată cum şi un document original din primii ani de după crucificarea lui Isus, păstrat cu sfinţenie de Patriarhia greacă de la Ierusalim – şi atât de „bine”, că mai nimeni din exterior nu a prea „pus mâna” pe acesta! – ne prezintă această Rugăciune Domnească, a lui Isus, în acelaşi „Spirit” pe care ne-o transmite şi acest mesaj, prin Sean Bradley, respectiv o Rug(ăciune)-Meditaţie LA TIMPUL PREZENT, prin AFIRMAŢII  de MULŢUMIRE şi GRATITUDINE faţă de Divinitate!... şi nicidecum ca şi „Rugăciune-Cerşeală”, de genul „Dă-mi Doamne!... Dă-mi!... Dă-mi!...”)

În acelaşi an, în ianuarie, eu am auzit vestea că Ioan Botezătorul a fost executat din ordinul lui Irod Antipa. Eu am plâns un prieten drag, care a sacrificat totul pentru ceva mai mare decât el-însuşi.

Într-o dimineaţă, după ce m-am relaxat prin plimbarea mea de dimineaţă, ca să-mi clarific gândurile mele, o femeie bătrână a venit la mine şi era acoperită de la creştetul capului până la degetele picioarelor cu o zdreanţă murdară. O leproasă, care s-a furişat afară din comunitatea ei mică, ce probabil era ascunsă înlăuntrul unei văi adânci sau a unei peşteri întunecoase.

Ea a ţinut departe mâna acoperită de zdreanţă şi  mi-a spus că a auzit de mine şi că a mers câteva zile.

Eu am văzut că ea era în dureri, dar ea nu a spus nimic despre acest lucru. Ea a scos un suvenir de familie, o brăţară mică şi m-a întrebat dacă pot să ating aceasta şi apoi ea o va duce înapoi la fata ei, care a fost de asemeni afectată, ca fata ei să se reîntoarcă la tinereţea şi frumuseţea ei, să se poată mărita şi să aibă copii.

Ea mi-a spus că ea nu cere vindecare pentru ea-însăşi, pentru că ea deja a trăit o viaţă lungă şi avea multe amintiri frumoase, la care să se gândească. Şi ea avea încredere că nu va fi întoarsă din Împărăţia cerului.

Creatorul meu m-a asigurat că eu pot deja să cunosc demnitatea, graţia, şi modestia acelei femei. Că eu pot să împărtăşesc puterea şi înţelegerea ei. Că eu pot ca într-o zi, să fiu egal cu divinitatea ei.

Eu am întins mâna mea spre a ei, dar ea şi-a retras-o. Eu, cu blândeţe, am pus brăţara în palma ei şi am ţinut-o pe aceasta. Ea a început să plângă, poate că uitase ultima dată când a fost ţinută de mână, fără frică şi fără critică.

Dragostea lui Dumnezeu s-a revărsat în ea şi a trezit acea iubire înlăuntrul ei, care era închisă într-o viaţă de suferinţă. Şi, bubele au dispărut şi rănile au dispărut, carnea distrusă a fost refăcută. Viaţa, tinereţea şi vitalitatea au înflorit încă odată în ochii, buzele şi inima ei.

Eu, cu blândeţe, am tras şalul de pe faţa ei şi am privit expresia Mamei şi a Tatălui în plină glorie : „Întoarce-te acasă, sora mea frumoasă şi află că şi fata ta a fost onorată de iubirea lui Dumnezeu şi a fost vindecată”.

Ea a căzut în genunchi în semn de recunoştinţă şi a vărsat lacrimi. Eu am îngenunchiat şi am ţinut-o în braţe. Şi amândoi am plâns pentru frumuseţea şi darul vieţii eterne.

Un cuvânt despre vindecarea fizică.

Înconjurând pe fiecare dintre voi, există un corp de energie duplicat al corpului vostru (N.MY.: Corpul eteric de lumină), despre care am vorbit deja. Acesta este un corp de energie care creează corpul fizic în interiorul său.

Înlăuntrul acestui corp de energie există planul perfect de sănătate. Acest plan perfect există înlăuntrul fiecărui filament de ADN din corpul vostru fizic.

Toate bolile încep ca o stare emoţională care este eventual trecută în corpul fizic. Simţământul de bucurie şi iubire produce sănătate. Simţământul de stres, de frică, de supărare şi ură produce boală.

Desigur, drumul karmic al fiecărei persoane este diferit şi boala este un mare învăţător al lecţiei de viaţă şi, aşa, fiecare caz este unic.

Dar cum de există boală la copii şi bebeluşi ? Asemenea situaţii sunt într-adevăr greu de înţeles, în special pentru părinţi.

Dar eu vă asigur, de multe ori acei copii drăgălaşi sunt printre noi, ca să ne înveţe despre o dragoste mai profundă şi despre un sacrificiu profund şi o înţelegere mai adâncă. În starea lor plăpândă, ei sunt vindecători tot atât de puternici ca şi mine. Puternici ca şi voi.

Onoraţi-i ! Iubiţi-i ! Iubiţi-vă şi iubiţi pe alţii şi atunci boala o să fie o amintire trecută pe această planetă.

Dar vă rog, dragii mei, să nu vă simţiţi vinovaţi de boala voastră, sau să vă fie ruşine,  cum că voi nu aţi fi persoane destul de iubitoare, pentru a fi sănătoşi.

Iubirea Sursei este mai subtilă. Poate că suferinţa voastră aduce vindecare, în felul în care voi nu vă puteţi imagina şi, de asemenea, vindecare pentru toţi cei din jurul vostru.

Fiţi blânzi cu voi înşivă ! Fiecare dintre voi sunteţi fiinţe divine, experimentând o lume mai puţin divină, plină cu multitudini de provocări fizice şi emoţionale. Voi sunteţi, fiecare dintre voi, onoraţi mult pentru străduinţele voastre, pentru că prin vindecarea voastră, fraţii şi surorile voastre sunt vindecaţi şi aşa este lumea şi universul din jurul ei.

Voi nu ştiţi cât de puternici sunteţi. Eu sunt onorat că mă aflu printre voi.

Dorinţa mea de a vedea pe toţi fraţii şi surorile mele vindecaţi a ridicat o problemă dificilă. Eu ştiam că nu aceasta era misiunea mea, de a vindeca pe fiecare om care venea la mine.

Nu a fost locul meu de a prelua puterea fiecărui individ.

Misiunea mea a fost să le reamintesc lor cât de puternici sunt şi acest lucru a refăcut spiritul lor. Eu nu am putut să mă abat de la scopul meu.

În acest timp, vorbele s-au împrăştiat repede, privind „miracolele” mele şi învăţăturile mele. Mulţimea care m-a urmat a crescut tot mai mult şi eu am început să atrag atenţia celor care erau la putere în biserici, la Roma şi în organele de guvernare religioase.

Eu nu voi arăta acum cine şi ce a început sau cine dorea ca eu să fiu plecat sau cine a lucrat în numele cui. A fost deja destulă vărsare de sânge referitor la aceste întrebări.

Soarta mea nu a fost niciodată în mâinile oamenilor sau guvernelor. Eu mi-am ales soarta mea proprie, aşa cum şi voi vă alegeţi acţiunile voastre, pe care le preluaţi zilnic.

Aţi gândit voi, într-adevăr, că eu nu ştiam ce urma să mi se întâmple dacă urmam drumul meu ?...

Şi nu avea nicio importanţă cine era la putere. Eu am tulburat serviciul statal. Mai devreme sau mai târziu, eu aş fi devenit duşmanul statului.

Acest lucru a fost inevitabil. Într-adevăr unica întrebare era : când ?

Aşa cum lanţul evenimentelor era pus ferm în mişcare, era timpul ca să fac o adăugire la cler. Din compania femeilor eu am ales douăsprezece femei care nu numai să administreze bolnavii şi să contribuie la scopurile zilnice ale misiunii, ci, de asemeni, să îi înveţe în numele meu.

Eu acum vă spun numele acestor femei ne(re)cunoscute, fiecare dintre ele care şi-au asumat poverile şi au împărtăşit bucuriile misiunii noastre, în egală măsură cu bărbaţii :

- NASANTA, fata unui doctor sirian ;

- MILCHA, verişoara lui Toma ;

- RACHEL, cumnata lui Iuda ;

- SUSANNA, fiica unui rabin al Sinagogii din Nazaret ;

- JOANNA, nevasta lui Chuza, care a lucrat pentru Irod Antipa ;

- ELIZABETH, fiica unui industriaş bogat ;

- MARTHA, sora mai mare a lui Andrei şi a lui Petru, fiica mai mare a lui Matei ;

- CELTA, fiica unui gardian Roman şi AGAMAN, o văduvă ;

- MARIA MAGDALENA, REBECCA, fiica lui Iosif şi ARIMATHEA a completat grupul.

Permiteţi să vă reamintesc că, în acel timp, femeilor nu le era permis să meargă nici pe duşumeaua sinagogii, împreună cu bărbaţii.

Niciuna dintre ele nu a stat împreună cu apostolii, care erau, până la urmă, tot bărbaţi ai acelui timp.

Dar dacă au rămas să stea cu mine, ele trebuiau să fie pregătite să audă orice fel de injustiţii adresate fiecăreia dintre ele.

Apoi, eu am trimis apostolii în grup de doi să îi înveţe pe oameni şi aşa ele au avut timp destul să vorbească între ele şi să decidă dacă ele vor să continue cu mesajele mele. Fiecare s-a reîntors.

Încă un lucru : aceste femei au fost cu mine până în ultimele zile şi ore, când toţi ceilalţi au plecat. Şi, cel puţin, voi aţi gândit că eu eram fără critică faţă de mulţimea care a venit să mă vadă, atunci voi aţi uitat firea umană.

Au fost căutătorii adevăraţi, au fost cei curioşi şi apoi au fost aţâţătorii de gloată.

Aşa cum am vorbit, ei m-au întrerupt, întrebând cu voce tare dacă eu pot să fac acele miracole, de ce familia mea din Nazaret a suferit probleme financiare. Şi de ce nu am făcut ca, în mod simplu, Romanii să dispară ? Şi că eu nu arătam diferit faţă de alţi zeci, care străbăteau provinciile şi proclamau că au auzit Cuvântul lui Dumnezeu.

Sincer, cine am fost eu să vorbesc în numele lui Dumnezeu ? Şi : „Nu vine nimic bun din Nazaret !”

Nu exista un răspuns pe care să-l fi putut da. Există cei care sunt pregătiţi şi sunt cei care încă se mai află profund în experienţa iluziei.

Nimeni nu este mai bun decât celălalt. Toţi sunt pe drumul lor propriu. Eventual, toţi o să ajungă la aceeaşi destinaţie.

Dar critica preoţilor, când am vorbit în templu, era de o natură diferită. A fost în intenţia lor de a mă prinde în capcană cu argumentele lor, să mă facă să le ofer mărturia blasfemiei mele împotriva lui Dumnezeu.

Vedeţi voi, religia acelui timp era o adeziune strictă la coduri de conduită foarte rigidă, coduri ce  dictau cum şi când se putea mânca, cum şi când se puteau curăţi pe ei-înşişi, cum şi când puteau să se conducă pe ei-înşişi în materie de credinţă.

Toate acestea nu au de a face cu încrederea şi credinţa, ci au de a face cu PUTEREA !...

Prieteni, Mamei/ Tatălui nu-i pasă cum vă conduceţi viaţa voastră spirituală.

Dacă anumite reguli vă fac să găsiţi iubire, atunci urmaţi acele reguli. Dar dacă eliberarea de reguli vă ajută să îl găsiţi pe Dumnezeu, atunci aruncaţi-le în vânt.

Aduc eu argumente pentru  a fi fără legi ? Da, dacă puteţi trăi unul cu altul, respectând viaţa fiecăruia, dacă vă puteţi iubi unul pe altul, aşa cum vă iubiţi pe voi-înşivă. Dacă acesta este cazul, atunci nu este nevoie de legi.

Dar, aşa cum putem toţi observa, acesta nu este încă adevărul. Şi aşa, voi încă mai aveţi nevoie de legi ca să guverneze firea voastră slabă. Este aşa cum ar trebui să fie.

Dar legile şi regulile conduitei vă duc mai aproape de Sursă ? Nu. Dumnezeu este înlăuntrul vostru. Cât puteţi să fiţi de aproape ?

Ritualurile şi ceremoniile vă amintesc că există o Cale. Dar preoţii nu sunt Calea.

Voi sunteţi singurii Preoţi, singura Biserică, singura Biblie de care aveţi nevoie vreodată !

Eu nu am aderat la codurile stricte ale timpului, pentru că acestea mă distanţau de la mesajele mele şi de adepţii mei.

Mesajul era totul.

Deşi nu era crezul meu personal, eu am mâncat carne cu alţii, dacă acest lucru a ajutat la împărtăşirea mesajului meu.

Dacă vreţi să conduceţi oamenii, atunci voi trebuie să îi urmaţi prima dată, acolo unde locuiesc ei. Voi trebuie să vedeţi lumea prin ochii lor. Voi trebuie să mergeţi în pantofii lor.

Şi este necesar întotdeauna, ca înainte de orice, să-i învăţaţi prin exemplul vostru.

Şi da, referitor la regulile timpului, eu am fost acuzat de acte de blasfemie. Aşa să fie. Până la urmă aceasta nu a contat ; ei ar fi găsit sau ar fi inventat orice mărturie de care ar fi avut nevoie, ca să mă distrugă.

Cu toate acestea, eu voi prezenta una dintre acuzaţiile îndreptate împotriva mea. Unul dintre Farisei m-a acuzat că eu lucrez cu Satan. Demon. Iad. Pucioasă.

Permiteţi să vă explic înţelesul antic în Ebraică al Satanului, ce era pronunţat „Say-Taan”. Acesta nu a însemnat demon, ci iluzia materiei, iluzia lumii materiale şi seducţia acesteia faţă de lumea spirituală.

Dragii mei, dacă nu aţi auzit nimic altceva în această seară, auziţi aceasta :

Nu există demon, sau drac, decât cei pe care îi creăm.

Nu există iad, decât propria noastră creaţie. Nu a existat niciodată.

Nu există purgatoriu, unde suflete merituoase să fie separate de cele ne-merituoase.

Dacă Tot Ceea Ce Este este Iubire, atunci aceasta este tot ceea ce poate să fie !

Mama/ Tatăl meu nu pedepseşte.

Eu repet : DUMNEZEU NU PEDEPSEŞTE. Niciodată ! Niciodată !

Pedeapsă, iad, răzbunare, acestea sunt creaţii umane, ca să îi ţină pe ceilalţi subjugaţi. „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” – o noţiune umană de justiţie.

(Nota MarYan : Această pledoarie pasională a lui Isus din acest punct al discursului său are rolul de a-i ajuta pe cei „programaţi” de Matricea Religioasă ca, măcar acum, aceştia să-şi ofere puterea de a începe să vadă dincolo de aceste programe religioase cre(ş)tine – create, culmea, ÎN NUMELE LUI, legate de păcat, vinovăţie şi pedeapsă.

Aceasta, însă, nu exclude existenţa planurilor de vibraţii mai „dense”, din regiunea astrală, unde dizarmoniile vibraţionale prezente pot fi asimilate unui adevărat „iad” existenţial, la fel ca şi existenţa reală a entităţii numite Satan, fost subordonat al lui Lucifer... în timp ce „îngerii decăzuţi” archonici, alături de reptilienii din planurile astrale care au influenţat şi parţial mai influenţează psihicul umanilor, ei bine, toţi aceştia pot foarte bine fi asociaţi cu „demonii” – acei „daimon”-i care, prin manifestare „diabolică” – „dia-bolos”, adică „separare” – exprimă ideea fundamentală de SEPARARE DE SURSĂ şi de SCÂNTEIA DIVINĂ din Adâncul Fiinţei lor, la un nivel atât de intens, încât Sufletul lor a pierdut orice licărire de Lumină, fiind sufocat de Ego-ul minţii lor, total pervertită.)

Eu vă ofer o simplă analogie : Voi toţi aţi auzit de oameni din istorie – şi chiar din ziarele şi ştirile voastre zilnice – care demonstrează acte de iertare extraordinare şi înţelegere : Părinţii care l-au iertat pe bărbatul care a violat-o şi a ucis-o pe fata lor dragă ; Soldaţii care au salvat viaţa celor care i-au torturat ; Copii adulţi care au iertat pe părinţii lor pentru abuzul lor brutal, fizic şi emoţional.

Dacă aceşti copii ai unui Dumnezeu răzbunător pot să fie iubitori şi înţelegători, atunci ei trebuie să fie mult mai puternici decât Dumnezeu. Dar este acest lucru acceptabil ? Sau mai degrabă aceşti oameni, pur şi simplu, exprimă firea adevărată a Sursei ?

Eu vă spun din nou : Voi trăiţi într-un Univers iubitor. Voi sunteţi copiii unui Dumnezeu iubitor, ce nu are nimic, chiar nimic, împotriva voastră.

(Nota MarYan : Isus punctează decisiv aici pentru eliberarea de cel mai mare blocaj, re-cunoscut şi de către Fondatori : problema PĂCATULUI ORIGINAR „ADAMIC”, legat de ideea de Vinovăţie Primordială a Sufletului uman, re-simţită de către fiecare Suflet, ca urmare a „traumei” produse în urma Separării primare faţă de Sursă, prin actul Individualizării sale ca Suflet, pentru a Experimenta CREAŢIA lui DUMNEZEU.)

Acest lucru înseamnă că Hitler şi Stalin sunt în ceruri ? Da, aşa este. Dar acest lucru nu înseamnă că Hitler sau Stalin nu pot să înţeleagă suferinţa şi durerea pe care le-au pricinuit. Dar ei nu experimentează focul iadului, ci doar plânsetele celor devastaţi.

Ei simt chinul sufletelor celor devastaţi. Ei simt ramificaţia acţiunilor lor. Ei ajung să cunoască celelalte alegeri, pe care ar fi putut să le facă.

Şi aceste revelaţii vin prin călăuzire iubitoare, de pe partea cealaltă a voalului, nu prin răzbunare forţată.

Surori şi fraţi, eu vă asigur că în călătoria voastră lungă de pe această planetă, toţi aţi fost ucigaşi şi  toţi aţi fost ucişi. Voi toţi aţi fost sfinţi şi toţi aţi fost păcătoşi. Voi toţi aţi fost maeştri şi toţi aţi fost sclavi.

Şi acest lucru este aşa cum ar trebui să fie. Cum poate unul să înveţe lecţia creşterii spirituale? Doar prin experienţe directe. Nu există o vindecătoare mai bună pentru o prostituată, decât o prostituată. Nu este un învăţător mai bun pentru cel abuzat şi pierdut, decât cel care a fost deja abuzat şi pierdut.

Într-o zi, dragii mei, prietenii mei dragi, voi o să vedeţi, din nou, cât de mare este Universul şi cât de iubitor este Planul. Cât de perfectă este împlinirea acestuia. Cât de frumos este destinul său.

Aceasta înseamnă că nu există lucru rău ? Nu, există rău. Este suma totală a durerii adânci, respingerea cea mai dureroasă, abandonarea cea mai tristă. Acesta este consecinţa unei răni ce a fost lăsată nevindecată. Este plânsul pentru ajutorul nebăgat în seamă.

Prietenii mei, eu pot să stau aici şi să descriu profunzimi brutale, ce au fost puse pe seama unor surori şi fraţi care, în aparenţă, au sfidat înţelegerea umană. Unii ar spune că este acea persoană, sau acea ţară, sau karma acelei rase ce trece prin coşmarul de a se regăsi pe ei-înşişi înlăuntrul lor.

Dar karma există pentru că, la un punct anume, frica a fost aleasă în locul iubirii. Poate că este karma unei persoane să experimenteze sărăcie. La fel, poate fi karma altei persoane să îi hrănească pe cei aflaţi în sărăcie.

Răul care există şi durerea ce este impusă în această lume, întristează Inima Sursei ? Numai dacă acesta întristează inima voastră.

S-a întâmplat în acest timp ca Simon Petru să mă întrebe : „De câte ori trebuie să iert un om care continuă să greşească împotriva mea ?”

Şi răspunsul meu a fost : „Nu de şapte ori şi nici de şaptesprezece ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte”.

De ce trebuie să iertaţi pe cineva care v-a ofensat sau v-a făcut ceva brutal vouă ? Pentru că aceasta vă asigură vindecarea voastră emoţională ! Persoana care a făcut ceva rău a adus în joc legea cauzei şi a efectului, sau karma şi vă învaţă eventual lecţiile greşelilor lui sau ale ei.

Legea Naturii este în acest fel. Legile oamenilor sunt rare. Dar iertarea este grea şi toţii ar trebui să aibă timpul necesar, ca să lucreze prin experienţa lor.

Suferinţa nu poate fi aruncată. Onoraţi procesul.

Şi, când sunteţi pregătiţi, încercaţi să iertaţi pe infractor. Voi nici nu trebuie să îl întâlniţi, în persoană. Cum voi toţi, sunteţi împreună  energetic înlăuntrul „hologramei” universale, trimiteţi afară doar gândul din inima voastră la cel care v-a rănit şi acesta este „înregistrat” instantaneu, dacă doriţi, în Mintea lui Dumnezeu şi veriga energiei negative dintre voi şi persoana care a păcătuit va fi ştearsă – instantaneu şi pentru totdeauna.

Dar dacă rămâne în loc ura, supărarea, răzbunarea şi veriga energiei rămâne legată de voi, atunci forţa de viaţă a voastră este drenată.

Dar înainte, ca să puteţi ierta pe cineva, iertaţi-vă pe voi înşivă !

Ce înseamnă iertarea ? Simplu, să oferiţi mai departe. Ce să daţi ? Singurul lucru pe care-l posedaţi într-adevăr, căci restul este iluzie. Daţi iubire mai departe !

Iertaţi-vă că nu aţi fost atât de puternici cum aţi fi vrut, sau spirituali sau iubitori sau sinceri.

Eliberaţi totul, dragilor. Vinovăţia şi ruşinea servesc eul uman ! Iubirea uneşte universul la un loc. Iubirea poate să mânuiască paşii voştri greşiţi. Iertarea este un act foarte dezinteresat. Eu v-o recomand mult !

Era o adunare ţinută între Irod Antipa şi membrii Sanhedrin-ului (Sinedriul). Ei au îndemnat arestarea mea pentru scopuri evidente, dar Irod, nu şi-a asumat niciodată un risc, el a refuzat.

Membrii guvernului lui au urmat mesajul meu şi l-au asigurat pe el că de fiecare dată când mi se spune Mesia şi sunt îndemnat să vorbesc împotriva regulilor, eu am reafirmat că acela nu am fost eu şi aceasta nu a fost misiunea mea.

Irod m-a considerat mai mult ca un religios fanatic. Dar vorbe despre mine au ajuns şi la Roma. Şi lui Irod i s-a cerut să-şi reconsidere decizia. El a făcut acest lucru. A fost emis un mandat de arestare împotriva mea.

(continuare în Partea a 6-a)