Mesaj de la SANANDA prin Sean BRADLEY : Povestea Vieţii lui ISUS-SANANDA – PARTEA a 6-a (23 august 2004).

Mesaj de la SANANDA

prin Sean BRADLEY

Povestea Vieţii

lui

ISUS-SANANDA

(Traducere de Graţia)

– 23 august 2004 –

PARTEA a 6-a

(continuare din Partea a 5-a)

Profeţia

Întotdeauna a existat o şansă ca evenimentele să fie jucate diferit faţă de cum a fost. Nici eu şi nici cei mai mari de dincolo de mine, nu pot prezice, în mod absolut, ce se va întâmpla în viitor.

Da, în Mintea lui Dumnezeu toate lucrurile sunt cunoscute, toate rezultatele sunt deja înţelese. Dar există un număr infinit de variaţii şi „culori” pentru un eveniment.

Fiecare fiinţă care trăieşte în Universul Universurilor are o contribuţie în evoluţia a Tot Ceea Ce Există. Fiecare posibilitate de alegere afectează pe ceilalţi în căi inimaginabile vouă.

Deci o profeţie este adevărată, doar în momentul în care este rostită !

Cu toate acestea, există tipare de comportament ce sunt ştiute, aşa cum ştiţi că jucându-vă cu chibriturile, la un punct o să aveţi şansa să vă ardeţi.

Deci, înţelegerea generală a viitorului este fără îndoială posibilă şi de multe ori este corectă.

Astfel, la un punct anume, eu am ştiut unde mă vor duce acţiunile mele. Iar mesajele mele au avut impactul dorit, doar prin eliberarea vieţii mele fizice ! Aşa să fie.

Eu am ştiut aşa cum voi ar trebui să ştiţi : că nu există moarte, doar tranziţie.

Şi aşa a fost că, cu toate apelurile celor care erau apropiaţi mie, eu am continuat învăţăturile mele şi le-am luat din inima puterilor, aliniindu-le împotriva mea.

Şi aşa a fost că eu am început ultima mea călătorie spre Ierusalim.

Judecata

Ea era o femeie care era căsătorită cu un bărbat din Nazaret. Eu îl ştiam. El nu ajunsese, să spunem aşa, la potenţialul lui înalt. El a fost membru al Sinedriu-lui şi ei au dus această femeie la locul unde trebuia să fie aruncate cu pietre în ea, din cauza adulterului.

Mulţimea obişnuită care se bucura de asemenea spectacole s-a adunat. Ce scenă tristă, rezultatul patetic al judecăţii peste multe judecăţi, critică peste critică, frică peste frică !

Aşa cum am spus, eu am cunoscut acel bărbat. El nu a fost în nicio poziţie să judece pe nimeni şi mai puţin pe femeia care s-a străduit să trăiască cu el, cu preţul fericirii ei.

Eu am intervenit în numele ei : „Cine este printre voi fără de păcat ? Să lovească primul cu piatra !”

Dar eu, în particular, am transmis bărbaţilor informaţia că eu ştiam foarte bine de stilul lor de viaţă. Fiecare bărbat a plecat, în graba lor, au lăsat pietrele să cadă.

Eu am ridicat-o în picioare pe cea lovită şi rănită emoţional : „Eu te cunosc şi pe tine foarte bine. Eu ştiu de viaţa ta şi de alegerile pe care le-ai făcut. Eu nu le judec. Nu este locul meu. Doar tu te poţi judeca pe tine, cu adevărat. Nici chiar Tatăl din ceruri nu te judecă. El îţi oferă alte alegeri. Du-te sora mea ! Trăieşte-ţi viaţa cât mai bine !”

Nu judeca şi nu vei fi judecat.

Această afirmaţie, în mod simplu înseamnă, că va veni timpul când veţi avea darul cel minunat, de a vă revedea toată viaţa voastră. Şi, noi vom fi martorii judecăţilor noastre, pe care le-am emis faţă de alţii şi noi o să vedem adevărul nepătat al alegerilor noastre proprii.

Şi eu vă asigur, fraţi şi surori :  Un tip de energie atrage aceeaşi energie. Ce nu ne place, ce criticăm şi judecăm cu asprime la ceilalţi este identic şi absolut cu ceea ce nu ne place la noi şi trebuie să le facem faţă prin noi-înşine.

Judecarea este un act al eu-lui. Noi suntem ca magneţii şi atragem pe alţii în viaţa noastră, ca să ne oglindim unul pe altul.

Toate relaţiile noastre ne arată acele potenţiale minunate, pe care trebuie să le împlinim, acele slăbiciuni umane cărora trebuie să ne adresăm.

Înseamnă că noi nu putem critica nimic în viaţă ? Noi putem face ce vrem, dar ştiind că energia criticii se va reîntoarce şi, de multe ori, în moduri dureroase.

Şi, de asemenea, să ştiţi că există o diferenţă între a judeca şi a discerne.

Voi puteţi să discerneţi ceva, ca nefiind potrivit pentru voi, fără să judecaţi că este bine sau rău, ci simplu, să plecaţi din acea situaţie.

Întrucât, fraţii şi surorile mele, eu pot să vă asigur că în mod simplu, voi nu aveţi destule informaţii, ca să judecaţi alegerile celorlalţi, ca fiind bine sau rău. Eu aş putea să rămân aici şi să citez toată ziua evenimente ce au fost la început judecate ca fiind „rele”, dar în retrospectivă s-a aflat că au creat un bine mult mai înalt.

Vă rog, să nu vă judecaţi unul pe altul, dragii mei, căci nimic bun nu va ieşi din acele judecăţi!

Permiteţi-mi să amintesc o altă afirmaţie pe care am dezvăluit-o, care există în regatul judecării de asemeni şi priveşte şansele unui om bogat de a intra în rai şi ale cămilei de a trece prin urechile acului.

Când am spus că regatul lui Dumnezeu există în voi, aşa este, cu adevărat. Aşa este, când mă refer la rai. El există înlăuntrul vostru.

Există acesta ca un loc fizic, de asemenea ? În modurile prin care voi puteţi înţelege, da. Dar voi încă trebuie să-l accesaţi prin inimă.

Raiul, ca loc, există pe un plan vibraţional înalt,  inter-dimensional. El există aşa cum vă vorbesc acum, în jurul nostru şi înlăuntrul nostru.

Însă, vibraţia energiei corpului trebuie să fie la nivelul acelei dimensiuni. De aceea nu există ziduri şi garduri în rai.

După ce vă părăsiţi corpul fizic, voi mergeţi, ca un magnet, acolo unde vă conduce vibraţia voastră. Deci lumea în care vă simţiţi atât de confortabil acum, poate să nu fie ca lumea în care veţi călători.

Permiteţi să fiu clar, privitor la acest lucru : După ce muriţi, voi nu deveniţi dintr-o dată iluminaţi ; voi începeţi de unde aţi rămas,  când aţi venit pe Pământ. Dacă va fi muncă de făcut, voi o veţi continua.

Voi veţi păstra personalitatea, viaţa emoţională şi mentală cu care aţi plecat. Va fi mult mai plăcută ? Da, în fond, este totuşi rai !

Tot ce doriţi se va manifesta acolo, în acord cu rata ritmului vostru vibraţional. Cum îşi creşte cineva ritmul lui vibraţional ? Iubindu-se pe sine şi pe ceilalţi. Trăind fără a face judecăţi. Fiind înţelegător.

Voi deja ştiţi, că atunci când experimentaţi simţământul iubirii şi bucuriei, vă simţiţi mai uşori. Acest lucru este pentru că voi sunteţi, fără doar şi poate, mai uşori.

Ce au toate acestea de a face cu a fi o persoană bogată, care intră în rai ? Înseamnă că nu contează dacă sunteţi bogaţi sau săraci.

Este vorba despre ce faceţi cu viaţa voastră, cu banii voştri, talentele voastre, posesiunile voastre, darurile voastre, gândurile voastre, timpul vostru – toate acestea determină vibraţia voastră.

Sursa nu are nimic împotriva bogăţiei. Universul este infinit. Nu cunoaşte limită. Viaţa voastră abundentă nu ia abundenţa de la nimeni.

Având o viaţă frumoasă – şi împărtăşind-o cu alţii – aceasta este un act de iubire de sine, iar iubirea de sine înseamnă iubire de Dumnezeu !

Cheia este în împărtăşire. Prietenii mei călători, a da şi a primi, reprezintă aceleaşi energii.

Ca să primiţi în viaţă, trebuie să oferiţi. Să daţi înseamnă să primiţi înapoi cu blândeţe.

De fapt, ce daţi fără egoism voi primiţi înapoi multiplicat, pentru că Universul evoluează în spirală.

Energia fricii şi a supărării pe care le emiteţi, vin înapoi în aceeaşi măsură cu cea pusă în ele. Dar, energia de a da, înţelegerea şi iubirea, vin înapoi la voi multiplicate !

Eu l-am cunoscut pe LAZĂR în tinereţe. Lazăr a murit în Bethania când eu predam în Philadelphia.

Surorile lui, Marta şi Maria mi-au trimis vorbă că el era pe moarte. Ele au crezut că eu îl voi salva. Eu nu am făcut acest lucru. Lazăr cunoştea învăţăturile mele.

Deşi el nu-şi aducea aminte în acel timp,  el a fost de acord înainte de a se încarna, să mă ajute în problemele importante.

Nimeni nu are putere asupra voinţei libere a altuia, acordată de Dumnezeu. Nici chiar eu. Fiecare pe care l-am vindecat a fost de acord cu aceasta, ca făcând parte din misiunea mea. Eu nu am putut să realizez miracole fără acordul acelora care erau implicaţi.

Scopul meu nu era să-l salvez pe Lazăr de boală, aşa cum am făcut cu alţii, ci să fac o demonstraţie mai mare privind natura morţii, ceea ce a determinat – şi determină – atât de multă frică şi durere în lume.

Şi aşa, Lazăr a murit. Eu am plecat spre Bethania.

Când am ajuns, Lazăr fusese înmormântat de trei zile. Eu m-am întâlnit cu Maria şi Marta, care au plâns. Eu am încercat să le consolez, apoi ele m-au urmat până la mormânt şi eu am cerut ca piatra să fie mutată de la deschizătura mormântului.

Bineînţeles că cei care s-au adunat erau şocaţi şi tulburaţi de rugămintea mea. Eu am cerut ca ei să aibă încredere în lucrarea lui Unu prin mine. Cu greutate, mormântul a fost deschis, mirosul putred al mortului a umplut aerul.

Eu am pătruns înlăuntrul meu într-o rugăciune, mulţumind  Mamei/Tatălui, înainte ca reînvierea să aibă loc. Apoi, fiind infuzat cu putere divină, eu am spus Cuvântul şi Cuvântul s-a manifestat : „Lazăr, ieşi afară !”

Rugăciunea este intenţie divină, pusă în mişcare prin vibraţie, ce poate să fie prin gând sau prin cuvântul rostit. Amândouă sunt puternice, în felul lor propriu.

Eu acum vă ofer un „secret” pentru a vă ruga : Să nu cereţi nimic !  Niciodată ! Mulţumiţi pentru că deja vi s-a răspuns la rugăciunea voastră.

Puterea de manifestare a rugăciunii se întâmplă în Clipa Sfântă, în Acum !

Dacă vă rugaţi pentru ceva în viitor, aceasta se va întâmpla în viitor. Cerând ceva acum, aceasta încă operează dintr-un loc al lipsei puterii, dintr-un loc al  lipsei de recunoştinţă. Cerând ceva, înseamnă că voi nu aveţi acel ceva.

Şi eu vă spun, fraţi şi surori, voi sunteţi Dumnezeu, de asemenea ! Voi stăpâniţi tot ceea ce aveţi nevoie, pentru a manifesta rugăciunile voastre, în viaţa voastră.

Şi fertilizatorul rugăciunii, dacă vreţi, stă în încredere, încrederea absolută că deja aţi primit răspuns la rugăciunea voastră !

Amintiţi-vă, într-un Univers unde trecutul şi viitorul există simultan, acolo există deja un viitor tu, care deja a manifestat toate dorinţele voastre. Tot ce trebuie să faceţi este să chemaţi ce există deja, în realitatea voastră prezentă.

Rugaţi-vă, nu prin minte şi niciodată prin eu, ci întotdeauna din inimă ! Simţiţi rugămintea voastră ! Mirosiţi-o, gustaţi-o, atingeţi-o, ascultaţi-o – faceţi-o să fie reală !

Şi în final, odată ce aţi mulţumit pentru manifestarea rugăciunilor voastre şi aţi făcut-o cu adevărat, atunci eliberaţi-o fără niciun ataşament, înapoi în Univers, ca să mânuiască detaliile.

Oferiţi rugăciunile voastre vulturului care zboară în înalt, deasupra pădurii, cel care vede mai mult decât puteţi vedea voi.

Întotdeauna rugaţi-vă dintr-un loc de recunoştinţă şi smerenie, cu toate că puterea se află înlăuntrul vostru, aceasta de asemeni, se află înafara voastră, încât acţiunile şi rugăciunile îi vor afecta şi pe alţii.

Mulţumiţi că s-a răspuns rugăciunii voastre, pentru binele cel mai înalt pentru tot, nu numai pentru voi-înşivă. În felul acesta, voi atrageţi un rezervor mai mare al puterii.

Şi prin puterea mea de rugăciune pentru Lazăr, spiritele ascunse al Universului au lucrat împreună, dincolo de timp şi spaţiu şi au reconstituit corpul.

Şi sufletul lui Lazăr, care a aşteptat pe partea cealaltă a voalului, a intrat înapoi în forma fizică a lui Lazăr.

Şi bărbatul Lazăr, a ieşit din peşteră, spre uimirea tăcută şi bucuria inimii celor care erau acolo.

Eu le-am spus : „Fiţi recunoscători pentru puterea şi iubirea lui Dumnezeu, care dă darul vieţii. Eu vă spun că viaţa este eternă. Moartea nu este un sfârşit, ci un început. Credeţi când vă spun, că moartea are putere peste voi, doar dacă îi daţi voi. Moartea nu este o creaţie a Tatălui, ci doar a omenirii. Voi ar trebui să trăiţi şi să vă bucuraţi de Fructele Vieţii.”

Şi eu vă spun din nou : Moartea este creaţia eu-lui şi eul este creaţia fricii. Eliberaţi frica şi îmbrăţişaţi viaţa şi atunci moartea nu are stăpânire.

Şi ce a devenit Lazăr ? El a fost de acord să aibă un rol dificil în misiunea mea şi a fost centrul a multor situaţii nedorite, prin urmare. După moartea mea, s-a emis un mandat de arestare împotriva lui, căci devenise un exemplu viu al învăţăturii mele. El nu a fost lăsat să meargă liber. El a plecat cu familia lui undeva, unde era în siguranţă şi a murit ca om bătrân.

Când forţele de la putere au auzit că eu am planificat să merg în Ierusalim, în ciuda mandatului de arestare împotriva mea, s-au decis să mă aştepte. Cu toată frica şi îngrijorarea apostolilor mei şi a companiei lor, eu am intrat pe porţile oraşului.

O mulţime imensă m-a urmat – şi încă mai aşteptau să mă proclam ca fiind Mesia. Eu am intrat în curtea templului şi am început să vorbesc despre iubirea lui Dumnezeu.

În curând eu am fost întrebat : „Este legal pentru ca noi să plătim tribut Cezarului, celui care ne ţine în sclavie ?”

La care eu am răspuns : „Daţi Cezarului ceea ce este al Cezarului şi daţi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu.”

Ce am înţeles prin asta ? Că voi toţi, trăiţi într-o lume materială. Această lume este o mare şcoală, pe care aţi creat-o pentru voi înşivă. Aceasta vă serveşte.

Onoraţi aceasta ! Onoraţi şi iubiţi planeta şi acele lucruri pe care voi le creaţi cu mâinile voastre şi mintea voastră ! Onoraţi corpul vostru, care este un vehicul măreţ pentru spiritul vostru ! Celebraţi umanitatea voastră, eforturile, sexualitatea, ideile mari şi paşii voştri greşiţi!

Dar apoi, în a şaptea zi, aşa cum era, permiteţi-le să plece ! Pătrundeţi înlăuntrul vostru ! Îngrijiţi şi celebraţi spiritul vostru ! Întăriţi legătura voastră cu Divinul !

Onoraţi de asemeni, cine sunteţi înafară, în acest plan material ! Mulţumiţi că voi  sunteţi Dumnezeu, de asemeni !

Eu am continuat să vorbesc, dar în curând am fost copleşit de scena din faţa mea. Curtea a devenit mai mult ca un loc de piaţă violentă şi zgomotoasă, unde banul Evreiesc era schimbat pe banul templului, cu care călătorii puteau să cumpere un miel, pe care îl sacrificau. Dar erau vânzătorii de păsări şi negustorii care îşi ofereau marfa lor şi toate formele comerţului uman şi acestea, nu departe de templul sacru, care fusese construit pentru onorarea Tatălui/ Mamei/ Dumnezeu.

Eu am încercat să vorbesc, dar era prea mult şi eu eram sub presiunea umană a lunilor dificile care ne-au condus până în acea zi. Şi eu m-am dus repede la vânzători şi le-am răsturnat mesele lor, ceea ce i-a încurajat pe cei care mă urmau să facă acelaşi lucru şi în curând s-a iscat o scenă de dezordine.

Eu regret acest incident. A fost folosit pentru a justifica orice alt act de violenţă.

Nu a fost un răspuns potrivit la acea situaţie. Dar a fost un răspuns uman, ca şi voi, căci şi eu eram om, de asemeni.

Acest lucru a servit în viitor, pentru convingerea celor puternici că eu eram un revoluţionar şi că trebuia să fiu oprit.

Eu am venit aici în această seară, să afirm un alt Adevăr Universal : Violenţa creează doar violenţă. Aceasta înseamnă că voi nu puteţi să vă apăraţi pe voi-înşivă, sau pe cei iubiţi, sau terenul pe care îl numiţi casa voastră ?

Eu nu pot spune că nu există momente când trebuie luate decizii dificile. Şi că totdeauna nu există nicio judecată. Şi câteodată violenţa trebuie experimentată pe cineva, sau pe o naţiune, faţă de alte posibilităţi.

Dar eu nu voi rămâne aici, să spun că violenţa este întotdeauna răspunsul potrivit la o situaţie. Aceasta poate serveşte unui sfârşit pe termen scurt, dar aceasta este o energie ce a fost eliberată şi trebuie adusă înapoi în echilibru şi acel echilibru poate veni în generaţia următoare sau mai târziu, dar va veni.

Şi eu de asemeni, va asigur, că dacă privim înapoi la istoria noastră de pe această planetă, în mod obiectiv, noi vom afla curând, că violenţa a fost întotdeauna prima alegere şi niciodată ultima.

Violenţa în lumea voastră a fost şi încă mai este o mare afacere. A fost făcută acceptabilă. A fost justificată. A fost glorificată. A fost transformată într-o distracţie.

Eu nu pedepsesc, doar afirm cele evidente. Aceasta este alegerea voastră. Şi acest lucru este onorat.

Eu de asemeni, vă informez despre un alt Adevăr Universal şi acesta este : violenţa pe care o vedeţi în lumea exterioară, nu va înceta până ce violenţa nu va înceta în inimile oamenilor. Războiul, ura şi injustiţia pe care le vedeţi pe planeta voastră, sunt, pur şi simplu, manifestarea exterioară a războiului, urii şi nedreptăţii din inimile omenirii.

Unul dintre cele mai mari Adevăruri, scrise pe această planetă în Ebraică, spune : „Pentru a salva o persoană, trebuie salvată lumea”.

Acest lucru este absolut adevărat. Vindecaţi-vă inimile voastre ! Iubiţi-vă pe voi înşivă şi unul pe altul ; prin acest act, voi trimiteţi un val imens de iubire pe care îl veţi recunoaşte căci, instantaneu, va ajunge la fiecare şi în fiecare loc de pe Pământ.

Acesta radiază chiar înafară, până la capătul Universului. Atât de puternică este iubirea voastră !

(continuare în Partea a 7-a)