Prima postare pe blog despre OM-ul VALERIU POPA

Prima postare pe blog despre OM-ul

VALERIU POPA

Acum iniţiez un subiect în care sunt pur şi simplu direct implicat emoţional. Despre Valeriu Popa s-au scris nenumărate cărţi, primele informându-se direct de la sursă, însă majoritatea după ce acesta a plecat în alte dimensiuni.

Eu, însă, împreună cu cei care vom posta pe blog la acest “SUBIECT”, vorbim din experienţa noastră directă. Atât eu, ca “medic militar alopat”, cât mai ales “naturist”, dar şi partenera de viaţă cât şi alte persoane apropiate, inclusiv Ovidiu Harbădă – am avut contact direct cu “Nea Popa” şi energia sa fabuloasă.

Autorul cărţii - OVIDIU HARBĂDĂ - pe care o prezint aici şi pe care am reeditat-o la Editura noastră, Christalin, “De vorbă cu Valeriu Popa despre sănătate şi viaţă. Cazuri deosebite de vindecare prin metode naturale”, nu doar că îl cunosc personal, ci este chiar înrudit “prin alianţă” cu mine.

Ovidiu, fiind mereu alături de “nenea Omul” timp de ani buni de viaţă, zi şi noapte, iar eu şi partenera de viaţă, Andreya, deseori întâlnindu-ne cu Ovidiu, poate că în acest fel am fost în contact “indirect”, dar la un anumit nivel într-un mod foarte concret, cu energia lui Valeriu Popa.

Poate asta, poate percepţia lui Valeriu Popa despre mine (în faţa unor persoane m-a prezentat ca fiind înrudiţi – evident, la nivel simbolic) sau poate altceva mă face să simt un fior de emoţie când re-memorez energia sa, chiar şi când am vorbit în faţa oamenilor la ultimul Festival al Comunităţilor Autosustenabile din România din decembrie 2013, când emoţia şi lacrima au mers împreună, fără a putea fi stăpânite…

…Pentru că ar fi prea multe de spus de la început şi nu ştiu “de unde s-o apuc”, prefer, pentru început, să prezint ce am simţit să scriu în iulie 2013, ca Notă a Editorului, cu ocazia reeditării cărţii “discipolului său direct” şi ultim, suflet drag pentru mine şi autor al lucrării, Ovidiu Harbădă.

Aşadar :

După 17 ani (Nota Editorului)

Iată, au trecut 17 ani de la prima ediţie (cea „originală”) a unei cărţi pe care acum „o ţineţi în mână” în varianta „modernă”. Aparent, este aceeași lucrare apărută în prima parte a anului 1997, însă acum, după acest răs-timp, putem spune că avem o carte îmbogăţită nu doar de curgerea timpului, dar şi de participarea "vie" a "eroilor" implicaţi în paginile ei.

Despre ce este vorba ?

În primul rând trebuie precizat faptul că „eroul principal” al cărţii, OM-ul Valeriu Popa, a plecat dintre noi la scurt timp după apariţia acestei lucrări.

A „proorocit” celor apropiaţi în mai multe rânduri despre acel moment (21 mai 1997) - se pare ca fiind alegerea sa la nivel de suflet, dincolo de „spectacolul” dezagreabil din contextul dureros al momentului morţii - pe care l-a pregătit şi cu puţin... umor, trimiţându-l "taman atunci" pe autorul acestei minunate cărţi tocmai în munţi, după plante medicinale.

Evident, ca să-l menajeze...

Cum s-ar spune, un ultim dar făcut lui Ovidiu, printre multe alte bijuterii ale cunoaşterii şi simţirii de care autorul, prietenul şi "puiul de OM" Ovidiu Harbădă s-a bucurat din plin în anii cât a stat "la picioarele Maestrului" - "picioare" pe care am avut privilegiul să le "ating" şi eu, uşor, meteoric, la întâlnirile directe sau în grup.

Însă, la fel ca Ovidiu şi mulţi alţii, simt că am o datorie de onoare, atât ca editor, cât şi ca medic (fost militar), să subliniez cât mai apăsat următorul aspect : PREZENŢA Om-ului Valeriu Popa pare să fi devenit şi mai VIE după plecarea sa din "această lume", a planului fizic !

Ajuns în dimensiunile corespunzătoare înaltului său nivel de evoluţie (confirmată atât în visele lui Ovidiu, cât şi a multor altora), Omul Valeriu parcă de atunci a început să strălucească cu şi mai multă intensitate în memoria şi faptele multor semeni, ca pildă şi îndemn pentru schimbarea modului de viaţă.

Aceasta o declar nu doar pentru frumuseţea frazei, ci ca realitate percepută prin prisma multor români (ce l-au cunoscut doar puţin în viaţă şi parcă mult mai bine după aceea) cât mai ales din experienţa personală directă. Cea mai puternică dintre acestea se referă la experienţa trăită la susţinerea Lucrării de Diplomă de la absolvirea Institutului Medico-Militar în septembrie 1997, la scurt timp după "plecarea" sa...

Această Lucrare de Diplomă a fost pregătită timp de doi ani, având ca material de documentare şi susţinere practică fişe din sacii de documente de la miile şi zecile de mii de pacienţi veniţi din toate colţurile ţării şi diagnosticaţi la uşa sa.

Subiectul era pe măsura "susţinătorului" : "Alimentaţia Naturală în Medicina preventivă şi curativă" - cu capitole extrem de "neortodoxe" pentru domnii profesori universitari ce stăteau la catedra aulei şi aşteptau plictisiţi ca proaspeţii viitori medici să-şi peroreze rapid rezumatele aceloraşi plicticoase şi reluate subiecte ale lucrărilor de diplomă...

În timp ce afară ploua, eu mă uitam dacă "mai ies viu" din sală după primele idei expuse (apropos, un subiect se referea şi la momentul experimentului susţinut de Ovidiu şi expus în carte - cel cu postul total cu apă distilată de 40 de zile).

...Şi acum, după aproape 17 ani, am atât de vii şi proaspete în memorie acele clipe ale momentului decisiv de susţinere a temei lucrării de diplomă. O scurtă rugă, un ultim gând îndreptat către D-OM-nul Dumnezeu şi OM-ul Valeriu Popa, apoi mă îndrept către prezidiu şi încep să vorbesc... dar parcă nu sunt eu, acel eu mic ce se vrea atât de mare... Simt o forţă teribilă ce mă împinge să spun tot ceea ce am de spus (deşi crezusem că de emoţie nu voi putea articula nici măcar un cuvânt, că eventual o voi lua la fugă după ce privirile încruntate ale "domnilor profesori" vor deveni insuportabile), susţinut subit şi de razele soarelui ce tocmai atunci izbucneau cu mare forţă printre norii groşi de ploaie.

Însă, cu toată propria furtună emoţională a acelor momente, nu am putut să nu remarc o puternică Lumină ce mă înconjura, de parcă totul strălucea în jurul meu, chiar întreaga sală. Şi, cumva îl "vedeam", îl simţeam atât de viu pe "nenea OM-ul", încât mă miram că ceilalţi nu îl sesizau.

Însă minunea a fost completă doar când am realizat comportamentul "zeilor" de la catedră : "leii" de până atunci deveniseră "mieluşei" care nu au scos un singur cuvânt pe tot parcursul prezentării mele (şi au fost spuse atunci cuvinte "grele" şi teribil de "eretice" pentru medicina alopată a anilor 1997), iar la final... ca să nu o mai lungesc, doar câteva cuvinte de apreciere (erau spuse într-un mod bizar, ca şi cum nu le aparţineau, dar nici nu se puteau opune exprimării lor) şi... trecerea examenului... cu nota maximă.

Şi, la scurt timp după aceea, acea minunată strălucire s-a estompat, soarele a reintrat în nori şi ploaia şi-a continuat programul ei...

(Ulterior, această Lucrare de Diplomă s-a concretizat într-un "Tratat pentru Alimentaţia Naturală a OM-ului. O re-introducere în Medicina pentru Viaţă", care va fi continuat în scurt timp de lucrarea în 3 volume pe care o pregătesc de ceva timp, "HRANA DIVINĂ".)

Am insistat în majoritatea spaţiului alocat Notei Editorului cu acest moment pentru a înţelege cât mai bine ceea ce subliniam la început, repet : Prezenţa OM-ului Valeriu Popa este şi mai VIE acum, după plecarea sa din planul fizic.

De aceea eu consider, nu doar ca medic, ci şi ca editor, că această carte este mai actuală ca oricând : dincolo de a "depăna amintiri" despre o persoană plecată "dintre noi" şi care ar avea relevanţă pentru istorici şi câţiva pasionaţi apropiaţi, această lucrare re-aminteşte şi explică de ce interesul pentru Om-ul Valeriu Popa şi cunoştinţele şi faptele sale este mai viu decât oricând...

De fapt, dacă aş sintetiza în câteva cuvinte importanţa acestei lucrări, aş putea spune că aceasta este una din cele mai MOTIVAŢIONALE cărţi pe care am citit-o vreodată !

După ce parcurgi experienţe dramatice ale unor oameni ce păreau iremediabil "condamnaţi la moarte" de către sistemul medical alopat, după ce trăieşti alături de ei experienţele lor de a se salva "în ultima clipă" ca în "filmele horror de super-acţiune", când citeşti, vezi şi SIMŢI la propriu cum aceştia au renăscut ca divina Pasăre Phoenix din propria cenuşă a umbrei lor, parcă îţi vine să zbori şi "să te apuci de treabă" încă înainte de a închide cartea şi de a o pune la locul ei...

Acum, parcă devine Realitate Vie acea percepţie intuitivă, cum că, "Şi totuşi, SE POATE"!

Un ultim aspect simt că este imperios necesar a-l sublinia : Valeriu Popa a fost şi ESTE cu adevărat un OM care i-a păsat de oameni.

Chiar "i-a păsat", şi-a dorit cu ardoare "mai binele lor", pentru asta şi-a sacrificat micile şi marile plăceri ale vieţii, OFERIND TOTUL fără să ceară nimic personal în schimb - nici măcar un bănuţ (leuţ, dolar-uţ sau altă valută)...

În schimb, „(spi)ritualiştii moderni” nu concep nici un workshop sau o „conferinţă de relaxare” fără zecile sau sutele de dolari sau euroi în schimbul cărora îţi încarcă mintea şi îţi golesc inima şi mai abitir - când rostul şi sensul este exact invers : să ne golim mintea şi să ne umplem inima cu energia Sinelui Divin ce sălăşluieşte în adâncul ei...

Este exact ceea ce OM-ul Valeriu Popa s-a străduit să facă pe parcursul întregii sale (dedicate) vieţi, dincolo de "(pre)textul" re-dobândirii stării de sănătate a corpului fizic : eliberarea minţii din chingile dogmelor (fie ştiinţifice-medicale, fie religioase) şi umplerea Inimii cu bucuria de a Trăi, mulţumind Divinităţii pentru fiecare zi de Sănătate pe care ne-o dăruieşte.

Eu aşa percep mesajul cel mai adânc transmis de "Nenea Omu" Valeriu Popa, care poate fi resimţit cu cea mai vibrantă putere şi în paginile acestei lucrări şi prin înţeleapta (ne)intervenţie a autorului, Ovidiu Harbădă, ce deapănă discret şi relaxat poveştile celor „întorşi din morţi”.

Cum am putea vedea ceea ce se aşterne sub ochii noştri, în aceste pagini de "PoVeste", altfel decât ca Buna-Vestire a unui nou mod de Viaţă şi Sănătate, atât pentru corpul fizic, cât mai ales pentru cel psihic ?!

Doar de noi depinde ca să punem în practică ceea ce deja ştim, re-amintindu-ne că „DE LA GÂND, PRIVIRE, VORBĂ, GEST ŞI FAPTĂ, TOTUL SE ÎNREGISTREAZĂ ŞI SE COMPUTERIZEAZĂ” (expresia favorită a lui "Nenea Omu") - urmând ca, la timpul potrivit, să ne (re)întâlnim cu fiecare dintre acestea.

Şi, cine ştie, poate că această lectură este o asemenea (re)întâlnire cu noi înşine şi problemele din noi ce "ne cer rezoluţie" (ELIBERARE) şi unde „MAESTRU de Ceremonii” este OM-ul şi prietenul apropiat VALERIU POPA.

Iată-l, chiar în faţa ta, omule. El a venit să te ajute, ca de obicei.

Tu, Acum, ce faci ?...

27 iulie 2013

MarYan