MarYan : „1984“ şi „Înscenarea” („Wag the Dog”, 1997). Trăim (deja) în plin Univers Orwell-ian ?

 

MarYan

 „1984“

şi

„Înscenarea”

(„Wag the Dog”, 1997).

 

Trăim (deja) în plin Univers Orwell-ian ?

 – 21 februarie 2023 –

 

În această zi cel puţin „interesantă“ (în care Putin şi Biden se duelează în discursuri de la distanţă relativ mică – între Moscova şi Varşovia)...

...Iată că reuşesc să (re)aduc în atenţia voastră, acum, două filme care pot fi considerate reprezentative pentru ceea ce se pregăteşte pentru umanitate („1984“) şi metode de implementare a acestor Planuri Davos-iene („Înscenarera“) prin utilizarea instrumentului principal de luptă al băieţilor, mass-media oficială şi atât de toxică.

Dar haideţi să începem cu acest clasic al lui Orwell, „1984“, de care marea majoritate probabil că a auzit, dar care nu ştiu şi câţi l-aţi vizionat, chiar şi „pe diagonală“, pentru a cerceta esenţa acestei poVeşti de care s-a scris enorm din 1984, chiar anul realizării acestui film.

Iată ce ni se transmite pe pagina „oficială“ a wikipedia în privinţa filmului :

„1984 este un film britanic științifico-fantastic în regia lui Michael Radford, bazat pe romanul cu același nume a lui George Orwell.

Filmul îi are în rolurile principale pe Richard Burton și John Hurt.

În 1984, lumea este divizată în trei părți : Oceania, Estasia și Eurasia.

Aceste trei superputeri se află în stare de război. Winston Smith, simplu funcționar în serviciul lui Big Brother (Fratele cel Mare), va comite o crimă prin gândire, precum și prin povestea de dragoste pe care o trăiește cu o tânără femeie, Julia. Winston trăiește într-un apartament foarte modest.

Descoperim că societatea din Oceania este împărțită în trei categorii : Partidul interior, Partidul exterior și Prolii (proletarii) ; Prolii trăiesc în zone speciale.

Stăpânul Oceaniei este Big Brother, pe care nimeni nu l-a văzut, însă al cărui portret este afișat pe toate zidurile și pe toate teleecranele. Fața lui Big Brother este următoarea : poartă o mustață mică, care amintește de mustața lui Hitler, fața sa pare să liniștească, dar în același timp arată o anumită severitate.

Acasă, oamenii au instalate tele-ecrane, un fel de televizoare care pot urmări, vizual și sonor, tot ceea ce se petrece în fiecare locuință și, la nevoie, să-i aducă pe oameni la ordine (tele-ecranul funcționează ca o video-conferință).

Opozantul politic al lui Big Brother este Emmanuel Goldstein, care pretinde că războiul nu există şi că acesta nu serveşte decât la menţinerea regimului.

Restricțiile sunt foarte dure în privința alimentelor, libertăților și mișcărilor oamenilor ; aceste restricții sunt mai blânde față de proletari, care sunt considerați drept animale.“

 

Trailer film : https://www.youtube.com/watch?v=52wis_sLT1I

 

Însă această scurtă şi „oficinală“ prezentare este prea săracă pentru a înţelege amploarea şi profunzimea dar, mai ales, actualitatea acestei cărţi a lui Orwell, astfel că revin cu prezentări ale romanului original al acestuia, expunere realizată tot pe wikipedia, dar care ajută, zic eu, să vă faceţi în mod mult mai clar o idee despre ce ar putea însemna toate acestea :

„O mie nouă sute optzeci şi patru, scris şi 1984, este un roman politic creat de George Orwell în 1948 şi tipărit în 1949.

Acțiunea romanului are loc într-un viitor distopic și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei. O mie nouă sute optzeci și patru a imprimat foarte mulți termeni și idei în cultura contemporană, și mai ales în limba engleză, de exemplu Fratele cel Mare, Dubla gândire, Poliţia gândirii, Soceng.

«Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine» este un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentru a descrie acțiunile și organizațiile Oceaniei.

Principala figură a romanului, Big Brother (în română : „Fratele cel Mare”), a devenit o figură metaforică a regimului polițienesc și totalitar, precum și a reducerii libertăților.

În 2005, publicația Time a clasat romanul 1984 în lista celor mai bune romane și nuvele englezești din 1923 până în acel an. În listă se găsește și celălat roman faimos al lui George Orwell, «Ferma animalelor».“

„Romanul descrie o Mare Britanie posterioară unui război nuclear ipotetic dintre Est și Vest, care ar fi avut loc în anii '50, în care s-a instaurat un regim de tip totalitar foarte inspirat din ceea ce a fost stalinismul și din anumite elemente ale nazismului.

Libertatea de expresie ca atare nu mai există. Toate gândurile sunt minuțios supravegheate, iar imense afișe, care tronează pe străzi, indică tuturor că «Big Brother stă cu ochii pe tine», în engleză «Big Brother is watching you».

Inițial a fost publicat de Martin Secker and Warburg, Londra, în 1949. Prima ediție broșată (paperback) a apărut la Penguin Books, Harmondsworth, în 1954. De atunci s-a re-tipărit de 26 de ori.

Romanul lui George Orwell, editat în 1949, receptat de foarte mulți – încă de pe atunci – ca un semnal de alarmă, rămâne și acum departe de a fi doar o distopie învechită.

Există voci care afirmă că, odată cu trecerea anilor, el devine tot mai actual.“

„Primul capitol începe cu portretul Fratelui cel Mare care «stă cu ochii pe tine» – expresie a cărui dublu sens e lesne de sesizat : Fratele cel Mare te protejează, se interesează mereu (îi pasă) de soarta ta, însă, în același timp, tu nu poți face nimic fără ca el să nu știe: te supraveghează clipă de clipă.

În afară de afișele imense prezente pe toate blocurile, clădirile instituțiilor, panourile, mai există și tele-ecranele, care neîncetat transmit și receptează simultan sunete și imagini. În fiecare încăpere – inclusiv în camerele apartamentelor – există câte un tele-ecran, care poate fi dat mai încet, dar niciodată oprit.

Nu doar prin mijloace tehnologice însă, ci și în mod direct, prin membrii unor instituții specializate, are loc supravegherea: patrulele de poliție, zburând în elicoptere la mică înălțime «îşi bagă nasul prin casele oamenilor», și, mult mai de temut : Poliţia Gândirii.

Așa cum se întâmplă și în «Ferma animalelor» (editată cu trei ani mai devreme, în 1946) valorile sunt răsturnate :

Războiul este Pace.

Libertatea este Sclavie.

Ignoranţa este Putere.

(vezi A. Huxley – «A Brave New World» soma – pastilele pentru visare, uitare)

Paralela cu Huxley poate continua și cu referire la modul în care se încearcă eliminarea sentimentelor – cel puțin a celor pozitive.

(Unul dintre numeroasele exemple ar fi acela că Orwell vorbește despre «Liga Tineretului Anti-sex», iar în romanul lui Huxley – apărut zece ani mai târziu, în 1958 – copiii nu se nășteau pe cale naturală, ci prin clonare)“

„Pentru un mai bun control al minții (celorlalți) până și limba este modificată, engleza (căci pe teritoriul Londrei este plasată acțiunea) fiind înlocuită cu NouVorba.

Dacă avem sau nu acces la concepte în lipsa unor cuvinte sau expresii care să le denumească, aceasta este o problemă încă dezbătută în cadrul psihologiei, filozofiei minții și filozofiei limbajului (ultimele două aflate în strânsă legătură), însă poziția lui Orwell este evidentă : el pornește de la presupoziția care infirmă ipoteza posibilității de a gândi în lipsa cuvintelor corespunzătoare :

«Nu vezi frumusețea desființării cuvintelor ? Tu nu știai că Nouvorba este singura limbă din lume al cărei vocabular scade în fiecare an ?! […]

Nu înțelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gândire?! Până la sfârșit, o să facem crimăgânditul literalmente imposibil, pentru că n-or să mai existe cuvinte în care să-l exprimi.

Fiecare concept care ar putea fi necesar vreodată orișicui va fi exprimat printr-un singur cuvânt, cu sens strict definit și cu toate celelalte sensuri secundare șterse și uitate. […]

Cum crezi tu c-ai mai putea avea o lozincă „Libertatea este sclavie“, când însuși conceptul de libertate va fi abolit ?» (G. Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru, pp. 74, 75)

În plus, stereotipia – nu unul dintre exemplele cele mai relevante : toate produsele de larg consum se numesc Victoria (Denumirea e înlocuită de Huxley cu numele Ford) – cărţile proaste (scrise de maşini), filmele de aceeaşi factură, au rolul de a menţine nivelul de educaţie şi de inteligenţă cât mai scăzute în rândul claselor de mijloc.“

„În capitolul următor întâlnim una dintre frazele cheie ale cărții – una dintre ideile care fundamentează teoria lui Orwell cu privire la puterea extraordinară a regimurilor totalitare :

„Cine controlează trecutul controlează viitorul.

Cine controlează prezentul controlează trecutul”.

În funcție de interesele Partidului, orice urmă a vreunui eveniment, lucru (articol de ziar, carte, etc.) ori persoană poate lua calea «găurilor de memorie», ajungând scrum, şi fiind cu desăvârşire uitat (sau înlocuit – cum se întâmplă în cazul dușmanului, respectiv aliatului de război al Oceaniei : rolul era schimbat odată la câţiva ani între Eurasia și Estasia , dar totul ca și cum alianța, respectiv adversitatea, ar fi durat de o veșnicie, fiind neschimbate și imposibil de schimbat vreodată).

Despre perioada de dinainte de revoluție – de dinainte de Era Fratelui cel Mare – nimeni nu are amintiri clare, şi nici nu poate şti cât e adevăr şi cât fantezie din ceea ce se scrie in manualele şi cărţile de istorie.

Este «ca o ecuaţie cu două necunoscute».

Exasperantă este și sărăcia, care generează mizerie și boală. Conducerea nu se află în imposibilitatea de a asigura un nivel de trai ceva mai ridicat, însă are tot interesul să nu o facă.“

„În finalul primei părți (dintre cele trei în care este structurat romanul) este descrisă o lungă plimbare pe care o face Winston prin cartierele prolilor – univers de care se simte tot mai atras de când și-a spus că aceștia ar fi singura speranță.

De reținut din acest pasaj sunt trei momente : În urma unei explozii datorate căderii unei rachete în imediata lui apropiere, Winston dă peste o mână retezată de la încheietură, pe care, fără să ezite, o împinge cu piciorul spre marginea străzii. Deși lucid într-o mai mare măsură decât mulți dintre cei printre care trăia, îşi pierduse şi el – ca urmare a peste treizeci de ani în care Regimul controla faptele, gândurile și sentimentele fiecăruia – aproape total sensibilitatea.

Atenția lui – ca și un scurt comentariu pe care îl face doar pentru sine – se îndreaptă asupra unui grup de trei bărbați care discutau cu înflăcărare despre Loterie. Cifrele de câștig declarate oficial – de altfel sume imense – nu erau niciodată cele reale, însă important era faptul că prolii aveau un motiv pentru a trăi ; mai exact, atenția le era oarecum distrasă de la mizeria și neajunsurile în care trăiau.

(Singurele distracții ale prolilor în afară de Loterie erau berea ieftină şi articole pornografice editate şi distribuite în acest scop de Partid.)“

„Partea a doua a cărții începe cu prefigurarea unei povești de dragoste dintre Winston și Julia, neînsemnat membru al Partidului Exterior – pe care el o suspecta inițial de spionaj din partea Poliției Gândirii – care-i strecoară, într-un context favorabil, un bilețel cu mesajul «Te iubesc» și cu care reușește chiar să stabilească o întâlnire într-un loc unde nu erau supravegheați.“

„(...) La scurt timp după, Julia și Winston sunt arestați de Poliția Gândirii (în spatele unui tablou din camera închiriată fiind amplasat un tele-ecran).

Winston este torturat luni întregi, cedează – deși nu foarte ușor – în fața torturilor, căzând și fizic și psihic. Anchetatorul principal este O’Brien însuși, care-i mărturisește că de şapte ani îl avea sub observaţie, că el însuşi împreună cu alţi câţiva membri ai Partidului Interior scriseseră cartea atribuită lui Emmanuel Goldstein, și că atât puterea, cât şi exercitarea puterii prin mijloace cât mai brutale constituie pentru Partid scopuri în sine.

De la simplul fapt de a mărturisi – sub tortură – crime reale și imaginare, cei arestați, fără excepție, ajung sa accepte la nivel raţional ideologia Partidului, iar în final, chiar şi sentimentele sunt iremediabil atrofiate ori modificate – devenind pe deplin ortodoxe.

Până la urmă, atât Winston cât și Julia sunt vindecaţi şi eliberaţi ; după un timp ei se și reîntâlnesc (de această dată întâmplător, însă fără a se mai ascunde, căci, odată ieșiți din Ministerul Iubirii, de pe mâna agenților Poliției Gândirii, ei nu mai prezintă nici un interes pentru Partid) însă dragostea lor unul pentru celălalt fusese distrusă definitiv.

Winston si Julia sunt psihic zdrobiţi, spălaţi pe creier, lobotomizaţi...

În ultima scenă, Winston joacă de unul singur una din interminabile partide de șah la de la Cafeneaua Castanilor, ultima escală pentru vinovaţii de crimă-gândit, înainte de „vaporizare”.

În sfârşit, el se simte «complet vindecat», atunci când, în urma anunțării unei mari victorii pe frontul din Africa, realizează «ce ticăloșie făcuse, și ce pierdere fusese pentru el să nu înțeleagă atâta timp ! Ah, cu câtă încăpățânare s-a exilat de unul singur de la pieptul iubitor […] Dar gata, totul este bine acum, lupta s-a sfârşit. A câștigat bătălia cu el însuși. Îl iubeşte pe Fratele cel Mare !» (idem, pag. 365).“

 

Ca să vedeţi cât de actuală este poVestea acestui roman, iată că într-un foarte recent interviu al lui David Icke („Care sunt structurile de putere care guvernează lumea“), acesta, între multe idei expuse în stilul său propriu, face şi o referire directă tocmai la acest roman al lui Orwell :

„...Ceea ce am spus cu zeci de ani în urmă a fost că planul a fost – și acesta este motivul pentru care au introdus numeroasele modalități, numeroasele motive pentru a avea internet – pentru că au vrut să aibă în sfârșit o situație în care nimeni să nu vadă sau să audă vreodată ceva care nu a fost aprobat de guvern, mă refer la „1984“ pur şi simplu [1984 = Un roman distopic scris de George Orwell care descrie viața unui non-conformist într-un stat totalitar].

Și spre asta ne îndreptăm, adică avem o legislație în curs de adoptare în parlamentul britanic, numită „Online Safety Bill“, care este menită să elimine și mai mult fundamentul libertății de exprimare, iar legi similare se aplică în toată lumea.

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru - ne întoarcem la baza tuturor lucrurilor – este că autoritatea ne minte, ne minte la o scară care poate nu a mai fost văzută până acum. Și pentru că minte, nu tolerează să fie pusă la îndoială.

Așadar, întreaga idee a cenzurii este de a opri această analiză.“

 

Link către film :

https://filmehd.se/nineteen-eighty-four-1984-1984-filme-online.html

 

  

Acum, după ce v-aţi format deja o idee despre realitatea lui „1984“, sper, haideţi să vedem şi modul de „punere în scenă“ sau „Înscenarea“ („Wag the Dog“) a acestui propus viitor de Control şi manipulare teribile (puţin câte puţin, pe principiul „broaştei care fierbe“ crescându-i treptat şi uşurel temperatura apei, până se ajunge „pe nebăgate de seamă“ la temperatura de fierbere).

Şi, la fel ca şi în primul caz (film), haideţi să vedem cum este expus şi acesta (pe filme-carti.ro) :

„Wag the Dog (Inscenarea) este un film care te lasă pe gânduri : dacă tot ceea ce ni se petrece, dacă tot ceea ce ni se arată la televizor, dacă tot ceea ce nu putem controla, mai ales la nivelul Preşedinţiei sau a Guvernului, este doar o înscenare şi nu aflăm nimic real despre culisele conducerii statului ?

Totul este o imensă fraudă pentru ca noi să nu înţelegem ce se petrece în spatele uşilor închise?

După vizionarea lui Wag the Dog rămâi cu această impresie, că eşti manipulat şi nu ai nicio însemnătate pe harta celor care contează. Impresia nu este însă amară, pentru că suntem în prezenţa unei comedii de calitate, o satiră la adresa conducătorilor şi a televiziunilor din SUA, care se potriveşte de minune şi realizatorilor de emisiuni TV din prezentul românesc.

Pentru a muşamaliza o afacere sexuală de la Casa Albă, chiar în pragul noilor alegeri pentru Preşedinţie, unul dintre cei mai importanţi consilieri ai Preşedintelui SUA, Conrad Brean (Robert de Niro), este chemat pentru a rezolva situaţia prin orice mijloace şi a asigura astfel o campanie electorală liniştită.

Nimic nu este simplu, însă, contra-candidatul este pe pragul de a dezvălui sexgate-ul printr-un clip electoral foarte inspirat (care conţine, ce coincidenţă, şi melodia «Thank Heaven for Little Girls» din filmul «Gigi»), astfel încât sunt necesare forţe suplimentare şi idei născute din cenuşă. Pentru toată desfăşurarea de forţe, Conrad solicită ajutorului unui «năuc» producător de la Hollywood, Stanley Motss (interpretat de Dustin Hoffman).

 

Din colaborarea celor doi, trebuie să apară salvarea, ei trebuie să scrie scenariul, să regizeze şi să producă «un film» al manipulării opiniei publice.

Soluţia imediată este declanşarea unui război fictiv, dar cu implicaţii majore pe piaţa mass-media, contra teroriştilor albanezi (putea fi orice ţară în această situaţie, chiar şi România), găsiţi «vinovaţi» pentru încercarea de introducere a unei bombe pe teritoriul american.

Sunt mobilizate forţe impresionante, scenarişti, regizori, cântăreţi, actori pentru construirea în cel mai mic detaliu al acestui război : un cântec oficial, comunicate de presă şi discursuri ale preşedintelui, o tânără albaneză filmată în studio ca fiind refugiată din calea unui aparent război civil.

În cele 12 zile până la alegeri, dinamica scenariului este alertă, pentru că nici adversarii nu stau cu mâinile în sân şi reuşesc «să încheie» războiul şi să contra-atace.

Cei doi interpreţi principali – Robert De Niro şi Dustin Hoffman, împreună cu un scenariu bine închegat şi pus la punct, fac toată savoarea filmului.

Consilierul Brean este omul din umbră, cel care orchestrează şi gândeşte toate amănuntele unei preşedinţii complicate, cea a Statelor Unite ale Americii, şi care are grijă ca nimic să nu apară pe un post de televiziune fără a fi mai înainte controlat de oamenii săi.

Producătorul Motss este o persoană care are tot ce îşi doreşte, cu excepţia recunoaşterii profesionale, suferind de drama producătorilor de film, care nu sunt niciodată în prim-plan faţă de actori sau regizori. Pentru el, «producţia» unei minciuni este şansa carierei şi nu vrea să o piardă.

Este un film despre manipulare, despre minciuna la rang înalt, despre uşurinţa cu care o anumită parte a puterii poate schimba consecinţele unor acte prin simpla regizare a unor fapte mincinoase, cu aparenţă de adevăr.

Cât despre dreptate şi adevăr, ele nu sunt în slujba publicului, ci a puterii şi chiar a presei. Şi să nu uităm moto-ul filmului, care dă şi titlul filmului «Wag the Dog» :

«De ce dă câinele din coadă ? Pentru că este mai deştept decât coada. În cazul în care coada ar fi fost mai deşteaptă, ea ar fi mişcat câinele.»“

 

Trailer film : https://www.youtube.com/watch?v=CNo0BicRM8k&t=2s

 

În contextul acestui film din 1997, poate că veţi putea vedea şi „citi“ cu alţi ochi Războiul din Ucraina, unul care este ÎN PRIMUL RÂND mediatic – în care nu neg şi elementul fizic, concret, cu răniţi şi, mai ales, cu morţi (cu un raport de mortalitate ruşi / ucraineni de aprox. 1 / 8, pare-se, conform cu ultimele cercetări...), în care informaţiile şi imaginile care se transmit pentru întregul „Lagăr Occidental“ sunt scrise şi create special de către Controlorii (Câinii :) Războiului...

De fapt, sper ca în scurt timp să ajung „la zi“ cu „Vremurile Tulburi“ în care expun situaţia din Ucraina – în care „masacre“ de anul trecut, gen Bucha, Mariupol şi multe altele asemănătoare au fost, în realitate, doar „masacre televizate“, filmate cu figuranţi şi apoi „vândute“ întregii lumi ca poVeşti veridice – exact, dar fix exact ca în acest film...

De aceea, Zely et comp. au avut, în mod evident de unde să se inspire, căci echipa acestui actor(aş) erotogen a cuprins toată pleiada de „competenţi“ ai Hollywood-ului, absolut necesari pentru scrierea, regizarea şi mai ales filmarea acestei naraţiuni devenite Planetare...

 

Link-uri către film :

https://veziseriale.org/filme/wag-the-dog-inscenarea-1997/

 

Dar, dincolo de această poVeste de moment, chestiunea esenţială rămâne poVestea-avertisment a lui Orwell, expusă încă din 1948 în romanul său „1984“ (poate observaţi inversarea ultimelor două cifre ale anului de creaţie a romanului !) : către ce tip de societate ne îndreptăm ?

Iar dacă până la Anul Zero (al Plandemiei) din 2020 poate că încă mai existau dubii, acum chestiunea pare a fi cât se poate de limpede : a sosit Momentul Zero, cel numit „care pe care“ : ori noi (cei vreo 8 miliarde de umani tereştri), ori ei (cei zero virgulă zero zero... şi ceva la sută [0,00...x], extrem de puţini !), mai mult sau mai puţin tereştri şi fizici...

Următorii doi ani vor fi cu adevărat decisivi, pentru a vedea pe ce Linie Temporală ne instalăm cu nava noastră Planetară, în funcţie de deciziile colective, cele care, în cea mai mare parte, deja au fost luate de umanii treziţi.

Ce va urma ? 1984 sau Epoca de Aur a Umanităţii Eliberate ?

Poate că, până la urmă, Mesagerii au avut dreptate, că doar Valul Evenimentului va face Curăţenia generală... val care, în continuare, este aproape, atât de aproape... dar fără a avea o dată anume, precisă, aşa cum visează mintea ahtiată de numere şi alte chestii concrete.

Altfel spus : să luăm la cunoştinţă, dar să mergem înainte cu şi ÎN Viziunea noastră : LUMINĂ, PACE, ARMONIE şi, mai ales, IUBIRE (fiecare după cum poate şi înţelege).

SUCCES !

 

MarYan