MarYan : VACCINĂRILE şi EFECTELE lor DEZASTRUOASE - Partea 1-a -

MarYan

VACCINĂRILE şi EFECTELE lor
 DEZASTRUOASE

- Partea 1-a -

 

 

Acum iniţiem un subiect la fel de „sensibil” şi cu risc crescut de percepţii negative, precum cele legate de „dezvăluirile” privitoare la cabală şi toţi slujitorii ei.

Acest subiect – VACCINURI, MICROBI şi ANTIBIOTICE – mi-a fost sugerat cumva în urma discuţiilor la consultaţiile medicale prin biorezonanţă magnetică, în urma cărora am realizat că, deşi informaţia alternativă reală pare mult mai liberă şi adânc intrată în conştiinţa mult mai multor oameni, încă sunt multe alte persoane, mai ales mămici sau viitoare mămici, care încă nu înţeleg importanţa „protecţiei în faţa agresiunii vaccinurilor”.

Tocmai de aceea am simţit nevoia ca, printre atâtea articole urgente ale „Actualităţii Cosmice Planetare şi Umane”, să introduc şi această serie care poate ajuta pe multe mămici să se orienteze, în mod cât mai documentat, în privinţa deciziei de vaccinare a „puilor” aduşi pe lume sau care deja au câţiva anişori.

Deşi puterea acestor fiinţe minunate, venite în ultimii ani, a crescut simţitor, la fel a crescut şi intensitatea agresivităţii substanţelor şi „entităţilor” introduse în vaccinuri.

Noi nu dorim să strigăm în gura mare „STOP VACCINURILOR!”, cum se strigă pe diverse forumuri de informare, în care informaţia ştiinţifică precisă şi clară precum cristalul este înlocuită cu îndemnuri pasionale care doar tulbură apele interioare ale conştiinţelor.

Ceea ce dorim cu adevărat este ca informaţia pe care o prezentăm să fie receptată în mod cât mai deschis de cei care trebuie să ia decizii pentru cei mici – părinţii – doar permiţând informaţiei să se exprime cât mai liber şi plenar...

De aceea, pornim acest subiect vast şi foarte important în eliberarea de „programarea virală” indusă de „Concernul Pharma” prin vaccinurile create special în acest sens, prin prezentarea unor părţi din acest subiect pe care l-am expus în cartea pe care am editat-o încă din 2003, „Tratat pentru Alimentaţia Naturală a OM-ului. O re-introducere în Medicina pentru Viaţă” – lucrare care chiar zilele acestea o reeditez, după aproape 11 ani de la prima ediţie şi după multe solicitări în acest sens...

 

VACCINUL :

protecţia faţă de boală sau FAVORIZAREA acesteia ?

Interogaţia din titlul acestui subiect poate părea cel puţin ciudată, având în vedere ceea ce se ştie uzual despre vaccinuri, dar mai ales având în vedere ceea ce este prezentat ca informaţie medicală generală sau de specialitate.

Dacă în privinţa medicamentelor alopate, informaţiile din subcapitolele anterioare (N.MY: ale „Tratatului...”) deja nu par să mai reprezinte o noutate absolută (semnale de alarmă fiind trase de mulţi alţii, chiar şi din lumea medicală), în privinţa vaccinurilor pare să existe o „unanimitate” de păreri : efectele secundare ale vaccinurilor există, dar fără acestea chiar nu se poate concepe starea de sănătate modernă !

Astfel, se consideră că acestea sunt indispensabile în menţinerea sub control a multor boli infecţioase, unele de o gravitate foarte mare ; de asemenea, fără vaccinurile epocii moderne, chiar boli infecţioase grave precum poliomielita şi variola n-ar fi putut fi eradicate, sau măcar controlate…

Aceasta este „dogma” medicală, adică informaţia pe care o ştie orice medic de bună credinţă, specialist sau nu în epidemiologie.

Ceea ce se ştie mai puţin, se referă la : calităţile reale ale vaccinurilor, la modul real de preparare al acestora, la efectele profunde, întinse pe ani şi zeci de ani (nu doar efectele momentane, specifice medicamentelor alopate), dar mai ales la indispensabilitatea (necesitatea absolută) acestora.

La toate aceste aspecte încercăm, foarte pe scurt, câteva precizări, fără multe comentarii proprii, lăsând citatele unor lucrări de specialitate „să vorbească”, pentru a nu fi acuzaţi ulterior de simple şi inoportune speculaţii.

Căutând cu atenţie, citind printre rânduri, sau prin rânduri mai puţin citate, vom descoperi fragmente de adevăruri, ce pot recunoaşte Adevărul !

Intrând direct în subiect, vom cita dintr-o lucrare deja amintită până acum (N.MY: în „Tratat...”), ,,Cartea completă de Medicină tradiţională Chineză”, în care autorul Daniel Reid, ca specialist cercetător în domeniul medical, abordează – chiar dacă succint, dar nu mai puţin relevant – şi domeniul vaccinurilor şi al efectelor secundare ale acestora :

În ziua de azi, practic tuturor copiilor din ţările occidentale li se administrează vaccinuri despre care medicii afirmă că îi protejează de poliomielită, difterie, pojar şi alte boli periculoase. Totuşi în cartea sa „Medical Nemesis”, Ivan Illich raportează :

,,Numărul deceselor cauzate de scarlatină, difterie, tuse convulsivă în rândul copiilor sub cincisprezece ani arată că aproape 90 de procente din scăderea generală a mortalităţii înregistrate între anii 1960 şi 1965, s-a produs înainte de introducerea antibioticelor...

De departe, cel mai important factor a fost rezistenţa superioară a organismului determinată de o mai bună nutriţie.”

Iar în ceea ce priveşte poliomielita, medicul Herbert Ratner raporta în revista ,,Copilul şi Familia”(1980, vol.19, nr.4) :

,,Este suficient să spunem că cele mai mari epidemii de poliomielită înregistrate după introducerea vaccinului Salk s-au declanşat la scurt timp după administrarea pe scară largă a acestui vaccin, fiind caracterizate printr-un debut neobişnuit de precoce din punctul de vedere al anotimpului.

Ca să numim câteva : epidemia din Massachussetts din 1955, epidemia din Chicago - 1956, epidemia din Des Moines - 1959.“

În decembrie 1983, în revista ,,Să trăim”, doctorul Robert Mendelsohn preciza :

,,Înainte de administrarea pe scară largă a vaccinului antirubeolic, circa 85% dintre adulţi deveneau imuni în mod natural la această boală pentru toată viaţa ; din cauza imunizării artificiale, marea majoritate a femeilor a pierdut această imunitate naturală.”

În săptămânalul “Magazin” din 13 noiembrie 1997, în articolul cu titlul „Pierderea părului – Vaccinul Hepatitei B” este prezentat “cazul” unui vaccin antihepatitic B :

Pierderea părului poate avea drept cauză un vaccin, mai ales la femei şi atunci când a fost administrat unul împotriva hepatitei B, se susţine într-un raport publicat de curând.

Cercetătorii de la „Departamentul Alimentaţiei şi Medicamentelor” din SUA au declarat că au investigat fişe medicale după ce în 1994 au primit o plângere de la o femeie a cărei fetiţă în vârstă de un an şi-a pierdut aproape tot părul într-o perioadă de zece zile după ce a beneficiat de o a doua doză de vaccin împotriva hepatitei B.

Din cele 60 de plângeri primite până acum cercetătorii au reuşit să evalueze amploarea fenomenului, descoperind, astfel că, în majoritatea cazurilor, persoanele care şi-au pierdut părul erau femei şi toate beneficiaseră de acest vaccin.

Pentru a înţelege mai bine contextul actual al afluxului de vaccinuri – se pare identic cu „mareea medicamentoasă” a medicamentelor alopate – este poate util să ne reamintim cerinţele actuale (N.MY: acestea se referă la ceea ce era valabil în anul redactării lucrării, 2003) ale specialiştilor epidemiologi în privinţa administrării vaccinurilor, începând încă din momentul naşterii.

Iată, într-un articol de presă din Februarie 2003, „Copilul trebuie să aibă carnet de vaccinări”, se precizează :

Copiii până la 14 ani trebuie să aibă, obligatoriu, carnete de vaccinări. Acestea permit o evidenţă clară a celor 7 vaccinuri obligatorii administrate copilului (împotriva : hepatitei B, tuberculozei, poliomielitei, rujeolei, difteriei, tusei convulsive şi tetanosului), începând de la naştere până la vârsta de 14 ani.

Calendarul acestor vaccinări este următorul :

- prima vaccinare se efectuează la 24 de ore de la naştere, în maternitate (vaccin antihepatita B) ;

- după 4-5 zile, urmează vaccinarea antituberculoasă (tot în maternitate), vaccinarea antipoliomielitică, antitetanică / antipertussis, antidifterică ;

- la 12 luni se efectuează vaccinarea antipoliomielitică şi şi antidifterică, antitetanică / antipertussis ;

- între 12-15 luni se administrează vaccinul antirujeolic ;

- între 30-35 de luni, copilul va primi vaccinul antidifteric, antitetanic / antipertussis ;

- la 7 ani se efectuează vaccinarea antituberculoasă şi antidifterică / antitetanică ;

- la 9 ani este administrat vaccinul antipoliomielitic şi vaccinul antihepatita B ;

- la 14 ani se efectuează vaccinarea antituberculoasă şi antidifterică / antitetanică.

Chiar şi pentru un părinte de copil mic, pe care îl duce conştiincios la policlinică, pentru vaccinare, această interminabilă listă a vaccinărilor poate fi cel puţin impresionantă, dar mai ales uimitoare.

Puse cap la cap, toate aceste vaccinări cerute obligatoriu, sub sancţiunea legii, par a fi cel puţin numeroase, dacă nu chiar stufoase…

(N.MY: Aceasta era valabil în anul 2003, între timp presiunea a mai scăzut puţin : în prezentul lui 2014, dacă un copil aduce la şcoală o declaraţie semnată de părinte cum că refuză vaccinarea, acesta „scapă”...)

Acest aspect este intens dezbătut în acelaşi cotidian din Aprilie 2003, în articolul intitulat „Vaccinurile, arme cu două tăişuri?”.

Alarmaţi de creşterea bruscă, în acea perioadă, a cazurilor de reacţii adverse la vacinurile administrate elevilor din şcolile generale, cu zeci şi sute de cazuri, unele ajunse în stare gravă la spital, autorii articolului-interviu au solicitat opinia, referitoare la vaccinuri, a mai multor medici şi specialişti din domeniul epidemiologiei („…dacă vaccinurile fac mai mult rău decât bine?”) :

În ultimele două săptămâni mai multe cazuri de reacţii adverse apărute după administrarea vaccinurilor diftero-tetanic şi rubeolic la câteva zeci de şcolari din Hapria, jud. Alba, Valea Călugărească, jud. Prahova şi Micşeni, jud. Botoşani (din cei 14 elevi de clasa a VIII-a a şcolii generale din localitate, 11 au fost internaţi la Spitalul de boli contagioase din Botoşani, în urma reacţiilor adverse ale vaccinului administrat : vărsături, vertijuri, dureri musculare, leşin etc.) au pus problema firească, a calităţii şi efectelor acestor vaccinuri, obţinute, de regulă, chiar din tulpinile viruşilor ce provoacă boala respectivă.

Pe de altă parte, schema de vaccinare aplicată prin Planul Naţional de Imunizări, ce prevede nu mai puţin de 13 vaccinuri administrate în şase injectări copiilor în primul an de viaţă şi 19 vaccinuri celor de până la 14 ani, are darul de a nelinişti, prin numărul lor, pe orice părinte.

Problema vaccinurilor, strâns legată de cea a viruşurilor din care se obţin tocmai pentru a-i combate, a suscitat interes în toată lumea pe parcursul ultimei jumătăţi de secol.

Dovedindu-se eficiente, fără discuţie (N.MY: Oare chiar aşa?), în campaniile mondiale de eradicare a unor boli ca variola, poliomielita, pojarul, oreionul, rubeola, hepatita B sau tusea convulsivă, ele au stârnit controverse prin reacţiile adverse pe care aceste instrumente, teoretic binefăcătoare, de apărare a sănătăţii, le pot genera, de la alergii cutanate, astmă sau artrită, la scleroză multiplă şi paralizii.

La toate aceste probleme se pot adăuga cele legate de transportul şi stocarea defectuoasă a vaccinurilor şi, deloc de neglijat, administrarea lor incorectă, mai ales prin necunoaşterea antecedentelor, „istoriei” medicale a fiecărui copil.

În acest sens, pornind de la cazurile semnalate în România, am întrebat mai multe personalităţi din domeniul medical şi ştiinţific dacă, la urma urmei, vaccinurile fac mai mult rău decât bine :

Prof. dr. Andrei Aubert Combiescu, fost director al Institutului de Seruri şi Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino” :

„Există o întreagă literatură împotriva vaccinurilor, creată de mulţi medici homeopaţi sau de membri ai unor secte religioase, dar adevărul e că vaccinurile au rezolvat multe probleme create altădată de afecţiuni grave.

Acele conservante, mai bine zis prezervante, din vaccinuri pot fi antiseptice sau antibacteriene.

E forţat să le comparaţi cu E-urile din alimente, dar, chiar şi aşa, ştiţi că unele din ele fac chiar bine” (!).

 

Prof. dr. Petre Calistru, directorul Spitalului Clinic de boli infecţioase şi tropicale „Victor Babeş” :

„Sunt doar trei cazuri în care pot apărea probleme :

- Când vaccinul are o problemă, dar asta se-ntâmplă extrem de rar şi doar la cel făcut pe bază de agent viu atenuat.

- Când există deficienţe în lanţul frigorific de transport şi depozitare (trebuie ţinute la 4 grade, ca la frigider).

- Când apar reacţii paradoxale, de tip alergic, la substanţele conservante din vaccin. Dar asta se specifică pe prospectul produsului şi poţi controla.”

(Fost) Ministru al Sănătăţii şi Familiei, dr. Daniela Bartoş :

„Reacţiile adverse sunt prevăzute pe prospectul produsului şi sunt aceleaşi ca întotdeauna, ele nedepăşind limitele prevăzute de prospect.”

Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Institutului de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş” :

„Există standarde internaţionale ale apariţiei de reacţii adverse, de la 1 caz la 100.000 de vaccinaţi, la 1 caz la 1.000.000 vaccinaţi.”

(Aici este de amintit situaţia din cursul lunilor martie-aprilie 2003, când, în urma operaţiei de polipi şi a anesteziei realizate, doi pacienţi din Arad şi Sibiu, dintre care unul tânăr, viguros, sportiv, decedează, la interval de două săptămâni unul de celălalt. Deşi, se precizează în literatura de specialitate, riscul decesului în urma operaţiei de polipi este de unul la 1.000.000 de cazuri…)

„Dacă e o problemă cu vaccinul, se opreşte vaccinarea, se verifică lotul. Dar acesta este un risc asumat de autorităţi.

România este parte a programului OMS de eradicare a unor boli. Vaccinarea nu este negociabilă.

Sigur că sunt şi riscuri, dar rezultatul general şi pe termen lung este benefic.

Aşa, de pildă, variola… Vaccinul putea da reacţii cutanate multiple, forme disimulate de vaccină, o boală asemănătoare variolei. Dar uite că ea a fost eradicată, în 1980.

Vaccinurile nu sunt nici periculoase şi nici prea multe. Că unul poate genera, la nu ştiu cine, scleroză în plăci, să zicem, acesta-i riscul.”   (!)

(N.MY: Prin afirmațiile sale, „doctorul” Adrian Streinu-Cercel pare a fi cu adevărat „strein” de Medicina pentru Viaţă...)
 

Dr. Maria Chirilă, specialist în imunologie şi alergologie („Să dai polivaccinuri copiilor sub un an este o agresiune la care sistemul lor imunitar nu poate să facă faţă”) :

„Nimeni nu se opune principiului vaccinării. Problema este cum se face vaccinarea la ora actuală. Sistemul ce funcţiona până în 1991, verificat timp de 40 de ani, era foarte bun.

Mai puţine vaccinări, la intervale mai mari de timp şi nimeni nu avea necazuri.

De zece ani, însă, s-a trecut la o vaccinare masivă, care sfidează regulile de aur ale imunologiei. Să dai polivaccinuri în neştire copiilor de până la un an, este o agresiune la care sistemul lor imunitar nu poate să facă faţă.

De exemplu, se ştie că picai anul în Facultate (de Medicină) dacă nu respectai următorul principiu : n-ai voie să faci un vaccin după altul mai devreme de 30 de zile.

De ce astăzi se consideră că merge să faci antipolio combinat cu diftero-tetanicul sau antirujeolicul?

De ce se face vaccinul antihepatitic la naştere, când se ştie că e tocmai perioada de icter fiziologic, normală de altfel, în care ficatul bebeluşului este vulnerabil?

Ştiţi câţi copii vin la mine cu ciroze şi ictere la vârste foarte fragede?

De ce se fac vaccinuri la copii care au avut bolile respective şi la care vaccinarea poate produce dereglări imune?

De ce se fac la copiii mari vaccinări antioreion sau antirujeolic, când astea sunt boli normale ale copilăriei, nu sunt periculoase, în schimb pot fi expuşi, prin vaccinare, antigenului rujeolei, de exemplu, ce poate produce în viitor o afecţiune extrem de gravă, PES (panencefalita sclerozantă) ?

Nu suntem nici sectanţi, nici obsedaţi de a fi împotriva vaccinării, dar acesta e adevărul !

Vaccinurile sunt instrumente cu două tăişuri, unde sunt folosite virusuri atenuate, ce pot fi folosite ca arme biologice.

(N,MY: Vedeţi partea a 2-a a acestui articol şi vă veţi „minuna” despre ce poate înseamna acest lucru!)

Abuzul poate naşte monştri! Încearcă un copil să spună că este alergic, că este astmatic, degeaba! Trebuie vaccinat de-a valma!

Şi cazurile recente… Credeţi că n-a contat faptul că suntem în plin sezon de viroze? Credeţi că a ţinut cont cineva de asta până n-au leşinat acei copii?

Deci, eu nu pledez pentru nevaccinare, ci pentru renunţarea la avalanşa de vacinuri multivalente, făcute la intervale mici, ce dau peste cap organismul unui copil.”

 
Fără prea multe comentarii, doar să subliniem „mulţumirea” majorităţii specialiştilor intervievaţi că efectele secundare erau „conform prospectului”.

Deci, dacă acestea sunt amintite în prospectul vaccinului, totul este în regulă ?

Evident că nu, aşa cum nu este firească nici acceptarea chiar şi a unui singur caz de boală gravă declanşată de vaccin – sau de orice altă substanţă medicamentoasă, cu rol declarat terapeutic.

În acest caz, principiul hipocratic „Primum non nocere” („În primul rând să nu facă rău”) devine golit de sens şi vorbă în vânt…

În această privinţă, punctul de vedere bazat pe bun-simţ pare a fi evident : indiferent de părerea specialiştilor şi de cerinţele normelor de sănătate (valabile doar la un moment dat, posibil radical schimbate chiar de mâine…), decizia de apelare la medicament sau vaccin aparţine nu unor norme/reguli/legi, ci a fiecăruia din cei implicaţi, a fiecărei persoane cu adevărat responsabilă pentru sănătatea sa, a copiilor săi şi a întregii familii, inclusiv marea familie umană.

Aceste decizii se bazează, cum precizam, nu pe norme temporare, supuse judecăţii istoriei, ci pe cunoaşterea valorilor universale, imuabile, perene : principiile fundamentale ale viului, ce sprijină şi susţin Principiul Unic al Vieţii.

Exact acest lucru îl realizăm şi noi, acum : oferirea unor date cât mai precise, bazate pe realitate, simplitate, eliberate de interese financiare, orgolii profesionale sau obligaţii tradiţionale !

Se doreşte a se oferi o informaţie cât mai impersonală, pentru o decizie cât mai liberă, a fiecăruia dintre cei implicaţi în ACTUL (Medical al) VIEŢII, în care TOŢI suntem responsabili !…

(continuare în Partea a 2-a)

MarYan