vineri, 23 octombrie 2015

Valentin VASILESCU : 2 articole despre Cum au ajuns aeronavele de luptă ruseşti în Siria, nedepistate de nimeni ? - şi Despre crearea de către Rusia în Siria, a unor zone “impenetrabile” pentru NATO (Generalul Philip Breedlove).



2 articole despre

Cum au ajuns aeronavele de luptă ruseşti în Siria,
nedepistate de nimeni ?

şi

Despre crearea de către Rusia în Siria,
a unor zone “impenetrabile” pentru NATO
(Generalul Philip Breedlove)





Nota MarYan :

Aceste două articole (şi altele care vor veni) pe care acum le propunem spre lectură, din „Ziarul de Gardă” (produs al media-alternative ce aparţine fostului comandant adjunct al Aeroportului Internaţional Otopeni), nu reprezintă (doar) un fel de „Jurnal de Război”, cu detalii corespunzătoare, despre situaţia din Siria şi nivelul „ostilităţilor” de acolo – aparent, doar o „chestiune” pentru băieţii pasionaţi de războaie şi de cariera militară – ci, aceste articole vom vedea cum par a face parte dintr-un puzzle mult mai mare şi mai complex...

Această postare şi cea care va urma vor pregăti terenul pentru următoarea noastră PoVeste care se va strădui să evidenţieze puternica legătură existentă între ceea ce se întâmplă, în prezent, în Zona Siria-Irak şi „dezvăluirile” tehnologice uimitoare care „sunt pe ţeavă” dinspre Fundaţia KESHE...

Aşadar, iată aceste prime două articole :



Valentin VASILESCU
1. Cum au ajuns aeronavele de luptă ruseşti în Siria,
nedepistate de nimeni ?

28 septembrie 2015





Presa internaţională a constatat cu surprindere “teleportarea” a 28 de avioane şi elicoptere de luptă ruseşti pe aeroportul internaţional din Latakia (Siria) – descoperirea fiind făcută doar după studierea imaginilor obţinute din satelit.

Cele mai multe aparate aparţinând bazelor aeriene 387 şi 368 Budyonnovsk din Caucaz : 12 avioane Su-25SM şi 16 elicoptere de atac şi transport Mi-24PN, Mi-35M , Mi-8AMTSh.

Cum au ajuns aceste avioane acolo ?



Nimeni n-a detectat pe radar zborul acestor aeronave pâna la aterizarea în Siria, deşi traiectul lor a trecut pe deasupra Mării Caspice şi prin nordul Irakului, zonă controlată de avioanele de alarmare timpurie AWACS americane.

Armata SUA are dislocate aparate AWACS la Baza aeriană INCIRLIK din estul Turciei şi în Bahrain.

Aceste avioane care au o rază de descoperire de 500 km coordonând zborurile de bombardament împotriva ISIS, ale coaliţiei conduse de SUA, în nordul, vestul şi centrul Irakului.


Abia după apariţia în presă a imaginilor de satelit, pe 20 septembrie 2015, s-a trezit şi ISRAELUL să trimită două avioane mini-AWACS, de tip Gulfstream G550 în misiuni de patrulare pe coasta libaneză a Mării Mediterana – Israelul anticipând în trecut toate mişcările în spaţiul aerian al Orientului Mijlociu.



FoxNews.com a informat că pe 24 septembrie 2015, piloţii ruşi au executat primele zboruri de aclimatizare de pe aeroportul Latakia, fiind escortaţi de avioane MiG-29 siriene. Piloţii ruşi au survolat zonele ocupate de ISIS dar nu au executat lovituri aeriene.


Aviaţia israeliană a trimis din nou un avion Gulfstream G550, să patruleze între Liban şi Cipru, deasupra Mării Mediterana, nereuşind nici de această dată ca să obţină vreo informaţie utilă prin cercetarea radio-electronică.



Misterul invizibilităţii ruseşti se explică prin acroşarea de către avioanele Su-24, Su-25, Su-27 de containere ECM de tip SAP-518/ SPS-171 şi de către elicopterele Mi-8AMTSh a echipamentului de contramăsuri electronice de tip Richag-AV, ambele cu o rază de acţiune de 400 km.

Surprinzător, dar şi România a achiziţionat, în 1986 containere de bruiaj, dar cu o generaţie mai vechi, SPS-141... la care s-a renunţat odată cu aderarea la NATO !...


Anterior, drone (avioane de cercetare fără pilot) ruseşti de tip Pchela-1T, au efectuat zboruri de recunoaştere la est de provincia Latakia din Siria, indicând obiective ale ISIS care au fost neutralizate la sol de infanteria siriană, sprijinită de câteva transportoare blindate ruseşti BTR-82A.


Între timp, pe aeroportul din Latakia a mai fost fotografiat din satelit şi un avion rusesc Il-20 M1, şi el rămas nedepistat în zborul spre Siria.

Avionul este ELINT (“Electronic Intelligence”), dispune de diverse echipamente pentru interceptarea şi bruierea tuturor comunicaţiilor militare, radarelor şi telefoniei mobile, aparatură foto de înaltă rezoluţie (A-87P).

Radarul Kvalat-2 de la bord permite afişarea sub formă digitală a hărţii terenului, până la o distanţă de 300 km, sesizând în mod automat apariţia unor vehicule în mişcare, blindate, piese de artilerie sau a dislocării celor deja cunoscute, în altă locaţie...


Este de aşteptat ca avionul de cercetare cu patru motoare turbo-propulsoare Il-20 M1 să execute zilnic zboruri în spaţiul aerian sirian, el având autonomie de 8 ore, fără alimentare în aer – Il-20 M1 şi dronele Pchela-1T fiind doar două din piesele Mecanismului ISR (“Intelligence, Surveillance and Reconnaissance”) dislocat de Armata Rusă în Siria, în vederea declanşării unei posibile operaţii aero-terestre.
(N.MY.: Articolul a fost postat în data de 28 septembrie 2015, chiar în ajunul declanşării “oficiale” a Operaţiunilor Ruseşti în Siria, pe 30 septembrie 2015.)






Valentin VASILESCU
2. Generalul Philip BREEDLOVE :
RUSIA a creat în SIRIA
ZONE IMPENETRABILE pentru N.A.T.O.

22 octombrie 2015





Conform Washington Post, într-o conferinţă susţinută la Fundaţia Marshall, Comandantul militar al NATO a recunoscut public faptul că în Siria, ruşii au creat o “ZONĂ de EXCLUDERE”, impenetrabilă pentru toate mijloacele NATO (“Anti-Access/Area Denial” – “A2/AD bubble”).

Zona de excludere dispune şi de mijloace de ultimă generaţie AA, navale din estul Mării Mediterana (S-300 PM2) şi terestre (Pantsir-S1).

Aceasta ar cuprinde 30 % din teritoriul Siriei, în jurul guvernoratului Latakia, unde se află Baza aeriană rusească HMEYMIM.



Zona fiind “opacă” pentru toate mijloacele de cercetare terestre, navale, aeriene şi cosmice ale NATO, nu s-au putut determina caracteristicile noilor sisteme de descoperire şi dirijare a focului ruseşti, dislocate acolo.

Prin urmare, acestea nu pot fi anihilate prin bruiaj, ceea ce face ca tranzitul sau utilizarea spaţiului aerian, al acestei zone de excludere, de către orice putere regională sau mondială, să fie posibil DOAR CU ACCEPTUL RUSIEI.

Date fiind progresele incontestabile ale Rusiei, din ultimii ani, în domeniul echipamentelor radar, planificatorii militari americani bănuiesc că avioanele americane F-22, de generaţia a V-a, nu mai sunt ”invizibile” pentru ruşi.


Aşa s-ar explica faptul că, în ultimul an, Rusia a diminuat drastic finanţarea testării avionului Su T-50 de generaţia a V-a, aflat într-o fază avansată. Şi a refuzat să construiască o versiune de dublă comandă (pilot şi instructor), fără de care nu se poate face trecerea pe noul avion.


Amintesc faptul că, la presiunile SUA, spaţiul aerian al Greciei, Bulgariei şi Turciei a fost închis pentru avioanele militare ruseşti, astfel încât acestea să nu poată fi dislocate în Siria.

De aceea, bombardierele Su-24, Su-25, Su-34 fost obligate să se echipeze cu containerele de bruiaj SAP-518 / SPS-171, iar elicopterele Mi-8AMTSh cu containerul de bruiaj Richag-AV, fapt ce le-a permis ca să ajungă în Siria nedepistate de nimeni.

Rusia a decis să-şi aducă avioanele şi echipamentele în Siria, în deplin secret şi pentru că în ţările vecine Siriei, operau avioanele coaliţiei anti-ISIS conduse de SUA, iar americanii transmiteau rebelilor ”moderaţi” date obţinute de sistemul său de cercetare aerian şi cosmic – şi, pe baza acestor informaţii, rebelii înarmaţi şi susţinuţi de SUA, lansau atacuri prin surprindere, asupra bazei aeriene ruseşti Hmeymim din Siria, înainte ca dispozitivul aerian să fie constituit.


Cum SUA s-a opus din toate puterile unei prezenţe militare ruseşti în Siria, Statul Major al Armatei Ruse a fost obligat, mai întâi, să-şi creeze în Siria un redutabil Sistem Automatizat C4I (“Comandă, Control, Comunicaţii, Computere, Informaţii şi Inter-operabilitate”), cu ajutorul căruia a câştigat supremaţia în războiul radio-electronic (“Electronic warfare” – EW) dus împotriva sistemelor de cercetare terestre, aeriene şi cosmice americane, reuşind astfel, să contureze o Zonă de Excludere A2/AD bubble, a NATO, în Siria.


Elementul-cheie al acestui sistem îl constituie Sistemele KRASUKHA-4, care au bruiat non-stop radarele de supraveghere de pe sateliţii militari americani din Familia Lacrosse/Onyx, radarele militare bazate pe sol din statele vecine Siriei, cele aeriene de tip AWACS, E-8C şi cele montate pe avioane fără pilot americane RQ-4 Global Hawk, MQ-1 Predator, MQ-9 Reaper.

Alte tipuri de echipamentele moderne ruseşti, aduse în Siria, au generat contra-măsuri, inclusiv în spectrul vizibil, infraroşu sau Laser, împotriva mijloacelor de supraveghere electrono-optice aeriene sau cosmice (IMINT) ale americanilor.



Conform generalului Philip Breedlove, cea din Siria nu este singura Zonă de Excludere a NATO, creată de ruşi.

Astfel de zone funcţionează deja în Enclava KALININGRAD de la Marea Baltică şi pe Litoralul Rusesc al MĂRII NEGRE, care include şi CRIMEEA...




4 comentarii:

  1. NAMASTE ! DA,ERAM CONVINS ,CITIND DOAR CÎTEVA RÎNDURI DIN CEEA CE Dvs. POSTAŢI CĂ ACESTE AVIOANE ALE RUŞILOR DAR ŞI ALTE MANEVRE MILITARE EFECTUATE ÎN SIRIA SE LEAGĂ ŞI AU APLICAŢIE PRIN ADOPTAREA ÎNALTEI TEHNOLOGII KESHE. FIE CA GÎNDUL BUN ŞI INTENŢIA DE APLICARE A ACESTOR TEHNOLOGII SĂ FACĂ A LE ÎNMUIA POFTA "GARDIENILOR PĂMÎNTULUI" DE A MAI INTRA CU BOCANCII PE UNDE ŞI CÎND VOR EI !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca aveti o gura aurita!

      Ștergere
  2. probabil ca SU 24 doborat de F16 turcesc in Noiembrie 2015 nu avea echipamentul supersofisticat in dotare ca altfel cum l-a vazut turkul pe rus, doar intreb.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este evident că nu avea acel echipament special - de tip "Tehnologia Keshe" - în dotare.
      De altfel, acesta este pus doar în situaţii speciale, căci acel "coş" de sub burta avionului este, probabil, prea vizibil dacă este purtat tot timpul...

      Ștergere