MarYan : Filmul „Câinele, cel mai bun prieten” („A dog’s purpose” – 2017) şi Re-încarnarea.

MarYan

Filmul

„Câinele, cel mai bun prieten”

(„A dog’s purpose” – 2017)

şi

Re-încarnarea

Iată că, după filme artistice şi documentare, serioase şi profunde, în ultimul articol  din această CATEGORIE am venit cu un film care la prima vedere, chiar a părut „ne-serios”, unora : „PK – Tipsy, extra-terestrul cherchelit” (asta până la vizionare, când în-cântarea a depăşit orice scepticism)...

...Ca acum să venim cu ceva şi mai provocator, pentru cei care nu au vizionat acest film propus pentru acest week-end : un film artistic despre un câine care îşi... povesteşte viaţa... adică vieţile sale !

Da, aţi citit bine : acest film artistic, ce pare a fi cât se poate de normal, la prima vedere (adică încadrat în „tipicul Hollywood-ian”), are o abordare cel puţin ne-convenţională, căci „povestea de viaţă” a eroului principal din film se întinde pe cel puţin 5 vieţi ale sale !

Pentru că filmele occidentale, create la Hollywood, au o abordare cât mai materialistă, în care perspectiva încarnării nu are ce căuta (este directivă precisă), şi pentru că era prezentat ca film artistic ce rulase şi la cinematografe, în acest an 2017 – vă mărturisesc că, la început, nu prea înţelegeam „metafora” pe care o prezenta filmul... însă, când am realizat că în mod clar filmul evidenţiază mai multe încarnări ale unui câine, surpriza şi uimirea (dar şi bucuria) au fost maxime !

Dacă până de curând acest concept era expus în filme de desene animate sau filme artistice de mâna a 2-a şi a 3-a, iată că acum, în prezentul lui 2017, apare un film artistic cu pretenţii regizorale şi de distribuţie care prezintă într-un mod cât se poate de firesc acest aspect natural al Vieţii în acest Univers : Evoluţia unei Fiinţe – fie ea umană, animală sau de alt regn – prin numeroase (ne-numărate) încarnări.

În acest caz, al filmului nostru, povestea surprinde, cum spuneam, aproximativ 5 încarnări ale eroului nostru canin (căruia îi putem spune, deja, Bailey), cel pe care îl frământă o întrebare filozofică fundamentală : Care este SCOPUL unui Câine ?

De aceea, filmul pivotează în jurul acestei serioase „chestiuni filozofice câineşti” („A dog’s purpose”), căreia, la final, îi şi găseşte un răspuns... poate cel mai simplu şi mai adevărat răspuns posibil...

 

Dar, înainte de a vedea filmul, haideţi să observăm şi câteva repere din „culisele” acestuia şi a cărţii după care a fost realizată ecranizarea :

Autorul Bruce CAMERON a început să scrie romanul („A dog’s purpose”), în anul 2012, după ce partenera sa de-atunci și-a pierdut câinele, aceasta fiind foarte îndurerată și greu de consolat.

El explică sursa de inspirație :

„Mergeam cu mașina pe coasta Californiei, pe autostrada 101, și chiar mă simțeam prost pentru ea. Și deodată, de parcă aș fi descărcat subiectul de pe internet, mi-a răsărit în minte o poveste despre un cățel care nu moare în adevăratul sens al cuvântului, ci renaște din nou și din nou, începând să se întrebe dacă nu cumva există un scop pentru care asta continuă să se întâmple.”

Pasagera pe care Cameron încerca să o consoleze avea să fie viitoarea sa nevastă – în prezent unul dintre scenariștii peliculei „Câinele, adevăratul meu prieten” – Cathryn Michon.

Michon își amintește cu drag acea zi : „Ne îndreptam spre Bay Area și ne-am oprit să ne luăm câte o cafea, iar când m-am întors la mașină, Bruce mi-a zis că vrea să-mi spună o poveste... care urma să fie viitoarea lui carte. A vorbit timp de 90 de minute încontinuu, iar la final ochii îmi înotau pur și simplu în lacrimi.”

Conform creatorului poveștii, cea mai dificilă parte când a venit vorba de scris romanul a fost păstrarea unui stil cât mai simplu :

„Avem de-a face cu un câine, iar câinii nu vor gândi în metafore complicate. Un câine ar folosi mai mult substantive, prea puțin adverbele. Vocabularul său este limitat la aproximativ 40-50 de cuvinte, iar eu am vrut să scriu romanul din perspectiva unui câine adevărat, nu unul care ar înțelege engleza.”

Ținând cont de palmaresul regizorului Lasse Hallström în materie de filme inventive, care avea deja la activ un film produs de Amblin Entertainment (pe atunci DreamWorks), „Război în bucătărie”, decizia de a-i acorda acestuia libertatea de a adapta romanul a fost unanimă.

Regizorul spune că nu a fost atras din întâmplare de acest material : „Am făcut deja două filme despre câini – „Viața mea de câine” și „Hachiko : Povestea unui câine” – acesta este al treilea !

În timp ce Cameron și ceilalți scenariști au colaborat pentru crearea unor reguli potrivite poveștii – referitoare la gândurile pe care le-ar fi putut avea și procesa câinele -  Hallström a trebuit să se asigure că lucrurile vor avea o logică... într-un proces pe care unii l-ar putea considera ilogic.

„La urma urmei, singura regulă pe care o aveam era aceea conform căreia câinele nu putea să vorbească în fața camerei”, spune Hallström.

„Folosind narațiunea interioară, gândurile câinelui au anumite elemente umane, iar eu am devenit tot mai atras de ideea de reîncarnare, datorită acestui film. Dar dacă această posibilitate este reală sau nu... nu se știe. Ideea este să fii deschis în fața acestui concept magic, care arată că se întâmplă lucruri în univers pe care noi nu ni le putem explica încă.”

Aşadar, iată alte motive de meditaţie : cartea care stă la baza acestui film (pe care sperăm să-l vizionaţi cu drag şi cât mai relaxaţi), a fost scrisă de către acest recunoscut scriitor şi scenarist după ce i-a „răsărit în minte o poveste”, ca şi cum ar fi fost „descărcată de pe Internet”, în timp ce conducea maşina, ca apoi, la o escală, să o prezinte prietenei sale într-o expunere continuă de 90 de minute...

Iatîă cum se „scriu” unele cărţi, dragi prieteni, în care Sinele Superioare ale persoanei şi alte Fiinţe din Dimensiuni mai înalte lucrează intensiv în acele momente, când „autorul” este doar un simplu „scrib” care, mai modern, i se spune „channeler” (medium, canalizator)...

Dacă la aceste elemente extra-ordinare expuse în film, care au în centru conceptul de re-încarnare, adăugăm şi elementul de SIMPLITATE pe care regizorul îl expune în mod coerent şi la fel de simplu... alături de mesajul profund de la final, poate că atunci vom înţelege altfel atacurile din presă care au însoţit lansarea acestui film, în Ianuarie 2017, rapid demontate de către cei implicaţi în proiect.

Şi care a fost concluzia la care a ajuns Bailey, la finalul acestui (extra-ordinar) film ?

Vă lăsăm ca să-l descoperiţi singuri, acum la final creionând doar o para-frazare a acestuia, invitându-vă să ne imaginăm împreună un posibil răspuns la aceeaşi întrebare („Care este SCOPUL unui Înger?”) pe care şi l-ar pune „Ingerul Păzitor” al vreunei fiinţe umane încarnate :

„Dacă te conving să te laşi atins şi mângâiat (de aripile mele, angelice) şi IUBIT, atunci mi-am îndeplinit Scopul”...

VIZIONARE cât mai plăcută şi relaxată ! (şi poate cu o batistă pe lângă voi, ca prevenţie... :) :

Link-ul către film :

http://www.filmeonline.biz/a-dogs-purpose-cainele-adevaratul-meu-prieten-2017.html

MarYan