(Articolul anterior : 5. „MASA de CRĂCIUN” şi „MASA de REVELION”)
6.
BRADUL de CRĂCIUN
Tradiţia „Bradului de Crăciun” are conotaţie, iarăşi, în primul rând
religioasă.
Primele informaţii despre acesta ar avea
legătură cu „Sfântul BONIFACIU”, un
călugăr din Anglia secolului al VII-lea, care ar fi salvat un copil de la un sacrificiu ritualic (iarăşi,
uimitor, apare imaginea sacrificiului ritualic
al copiilor, pe la anii 600 d.Ch. – şocant, totuşi!), lovind cu pumnul un
alt copac, care s-ar fi prăbuşit şi pe locul acestuia ar fi apărut în mod
miraculos un mic „brăduţ”.
Astfel, în scurt timp, acesta ar fi devenit
pentru călugări şi „creştini” un simbol al „Sfintei Treimi” (datorită formei
sale triunghiulare).
Aparent „bizar”, în secolele trecute
brăduţii erau ţinuţi în casă... lipiţi de tavan, cu capul în jos !
Aceasta însemna că aceştia erau cel mult
doar mici brăduţi sau, mai uzual, doar crengi de brazi care, pe lângă rolul
simbolic (de a aminti de „Sfânta Treime”), aveau şi efect sanogen, de
„aeroionizare negativă”, prin ionii emişi de mugurii de brad şi răşina
acestuia, cu rol terapeutic marcant pentru căile respiratorii ale oamenilor din
secolele trecute, în care sănătatea era atât de precară şi de greu încercată...
De-abia după
anii 1500 d.Ch. au început să apară brazii „normali” prin casele occidentalilor
(în poziţia „normală”, cea cunoscută în prezent), împodobiţi cu globuri roşii şi
tot felul de alte ornamente.
Însă, de departe, cea mai interesantă
poveste este cea prezentată de prietenii de pe blogul „IEŞIREA DIN MATRIX”, în cadrul unor serii de articole despre „Povestea Crăciunului”, unde chiar de curând, aceştia au
prezentat povestea „ciupercuţei Amanita
Muscaria”, care face legătură între un anumit „Mit” (veţi vedea care), „Bradul
de Crăciun” şi recoltarea ciupercilor muscarinice de către şamanii din zonele nordice,
în special siberiene – pe care o voi expune în articolul următor.
Ceea ce este important pentru noi, la acest
subiect, se referă la GENOCIDUL
purtat în prezent împotriva brazilor, de la mulţimea de puieţi
sacrificaţi realmente „aiurea”, „gratuit”, până la falnicii brazi, unii chiar
uriaşi, care sunt efectiv UCIŞI pentru a împodobi pieţele centrale ale marilor
oraşe, timp de cel mult o lună – doar pentru „Sărbătorile de Iarnă”...
Mi-aduc aminte, acum, de comunicarea
realizată de o cunoştinţă-medium de care am mai amintit pe blog, ZODIVITA, care are abilitatea de a
comunica şi cu alte regnuri (atât animal, cât şi vegetal şi chiar mineral) şi
care acum vreo 10 ani a comunicat cu spiritul celui ce animase un brad uriaş care fusese tăiat în anii
1990 (parcă era prin anul 1998) din zona Tulgheş, de lângă Borsec, şi care fusese
adus „să înfrumuseţeze cu semeţia lui” Piaţa
Unirii din Bucureşti – şi care fusese văzut, atunci, ca fiind cel mai înalt dintre brazii aduşi în
oraşele din ţară, precum şi cel mai semeţ din regiunea de unde fusese tăiat...
Nu mai ştiu detaliile comunicării, însă am
reţinut şi am re-simţit DUREREA şi TRISTEŢEA celui ce comunica cu acel
medium român, pentru faptul de a fi fost „scos din planul fizic” pentru o
„plăcere estetică” de mai puţin de-o lună, în condiţiile în care acesta
specifica foarte clar că în felul acesta a
fost oprit să-şi mai îndeplinească „misiunea sa” de a susţine energetic toată zona
reţelei energetice a acelui munte (din zona Tulgheş-Borsec).
Tot aşa, persoanele senzitive pot re-simţi,
în aceste momente, energiile foarte „disfuncţionale” prezente (de la „rece ca
gheaţa” în corp, până la stări de tristeţe şi chiar depresie), aunci când trec
prin „pieţele” marilor oraşe, unde mii
şi mii de brăduţi tăiaţi stau aruncaţi printre tarabe, pentru a rotunji
afacerile diverşilor „pricepuţi”...
Aşadar, concluzia este foarte simplă : NU MAI UCIDEŢI BRAZII, oameni
buni !
În cel mai rău caz, folosiţi crengi ale brazilor mari, după ce aţi solicitat „acceptul”
acestora (DA, comunicaţi cu ei !) şi v-aţi
cerut iertare pentru reala agresiune fizică produsă asupra lor (dar, cel puţin, nu
îi mai ucideţi !)...
Însă, cea mai simplă şi eficientă schimbare
de atitudine se referă la refuzul de
a mai fi părtaşi la UCIDEREA ÎN MASĂ A BRAZILOR, fie achiziţionându-vă frumoşi brazi artificiali (oricum, mult
mai „arătoşi” decât „sfrijiţii” brăduţi ciopârţiţi din cine ştie ce pepiniere),
însoţiţi de mici crenguţe „pentru miros”, fie închiriind brăduţi vii, în ghiveci, care, după încheierea
„sărbătorilor”, sunt returnaţi pepinierei (cum se practică deja, tot mai des,
în Occident)...
În acest fel, ca şi în cazul porcilor şi al mieilor de Paşte (alt vast subiect...), voi veţi demonstra nu doar RESPECT FAŢĂ DE REGNUL ANIMAL ŞI VEGETAL,
ci, în primul şi în ultimul rând, RESPECT
FAŢĂ DE VIAŢĂ, ÎN GENERAL, dar, mai ales, RESPECT DE SINE, RESPECT FAŢĂ
DE VOI ÎNŞIVĂ ! ! !...
(Articolul
următor : 7. „MOŞ NICOLAE”, „MOŞ AJUN” şi „MOŞ CRĂCIUN”)
MarYan
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu