PoVestea ZILEI (15)
(pentru)
15 iunie 2015
– Despre EMINESCU şi
„Valuri masive de Energie care se apropie”
(III) –
Continuând TEMA noastră, a Energiilor Cosmice care pătrund acum pe
Planetă – expuse, după cum am precizat în PoVestirile anterioare, de către Sanat KUMARA prin Jenny Schiltz şi traduse de Monica Poka – în această zi încercăm să observăm ce înseamnă acest „aflux de
energie” şi dintr-o altă perspectivă, nu doar de „I.T.”-ist (cum am făcut
ieri), ci de „genetician”.
Haideţi să vedem ce ne transmite, în câteva
scurte fragmente, Sanat Kumara, din această perspectivă :
„CODURILE
DE LUMINĂ care inundă Planeta vin
din Sistemele Stelare LYRAN și
ANDROMEDAN.
Aceste coduri care intră vă activează ADN-ul străvechi și vă ajută să
ștergeți orice urmă a ADN-ului care nu mai este folositor pe Planeta
voastră. Acest lucru se petrece în intervale, astfel încât corpul vostru să se
poată ajusta, încet, la schimbările care au loc.
Fiecare dintre aceste coduri va afecta fiecare persoană în mod diferit,
pentru că unii vor simți momente de
binecuvântare ca și cum s-ar întoarce
acasă,
pentru că, de fapt, acolo și sunteți.
Pentru alţii, aceste schimbări în structura lor
îi poate face să se simtă deosebit de inconfortabil.
În ceea ce privește corpul
vostru uman, când noi descărcări de coduri sunt disponibile, singurul
mod în care voi le puteți recepționa este să vă fi curățat suficientă densitate din toate straturile
corpului vostru.
Dacă nu este suficient spațiu disponibil, atunci Universul lucrează ca să arate ce trebuie schimbat, fie gândurile
voastre, situațiile voastre,
credințele voastre.
După ce ați eliberat suficient spațiu, începeți
să primiți codurile de lumină.
Unii dintre voi le simt prin chakra voastră coroană.
Odată ce codurile au fost complet descărcate,
este necesar ca ele să fie procesate și asimilate
în forma voastră. Acest lucru le va provoca unora dintre voi stări
de epuizare și de activare în oricare dintre
zonele care sunt vizate.
Codurile care sunt concepute pentru a aduce
unitate și sentimente de conectivitate vor viza inima și chakrele mai înalte ale inimii.”
Aceste imagini expuse de Sanat Kumara – „Regele Lumii” sau Logosul Planetar (cel care „răspunde” şi
gestionează evenimentele care se petrec pe Pământ, şi al cărui sediu pare a fi
undeva în interiorul Pământului – Agartha-Shamballa)
– conturează din altă perspectivă (cum spuneam, genetică) ideea care este
evidenţiată şi în celelalte materiale, dar şi în atâtea altele : valurile de energii care deja au
pătruns pe Pământ şi mai ales cele care vor pătrunde în scurt timp sunt din ce în ce mai intense, având
rolul de a reaşeza structurile
interioare ale fiinţelor care populează Pământul, atât la nivel strict
energetic, cât şi informaţional-genetic, cu efecte directe asupra structurilor
psiho-mentale şi emoţionale ale acestora (gânduri, emoţii, stări psihice, atitudini, intenţii etc.).
Desigur că toate acestea le citiţi şi iar le
citiţi de atâta vreme, încât deseori ajungem să remarcăm că, într-adevăr, „Nimic nou sub Soare”...
Şi aşa pare a fi, aşa că şi noi, acum, nu
facem decât să ne re-amintim împreună
aceste atât de Simple adevăruri care mai apropie, măcar şi cu un „milimetru
de Lumină”, de Adevărul Divin, care este în fiecare scris, inclusiv la nivel de
ADN...
...Şi dacă tot suntem la capitolul
„scrieri”, haideţi să ne re-amintim, măcar pentru o clipă, şi de deosebitul ei
sărbătorit al acestei zile, „poetul nepereche” Mihai EMINESCU.
Despre autorul „LUCEAFĂRUL”-ui pare că s-au scris atâtea, încât orice ai mai adăuga
este de prisos...
Însă, din perspectiva blogului nostru, atât
de „neconvenţional”, când mă gândesc la Eminescu nu pot să nu-mi amintesc de
cât de multe a oferit el acestei zone geografice, România, câtă pasiune,
dragoste şi dor a pus pentru acest tărâm pe care îl visa a fi refăcut sub
„zodia” DACIEI Mari – şi ce „a
primit în schimb”, cel puţin în perioada cât a vieţuit : de la nemulţumiri
şi critici pe toate tipurile de tonalităţi, până la hăituială, tortură fizică şi psihică îndelungată, ajungând până la otrăvire lentă cu mercur şi asasinat direct –
care, ulterior, a fost, ca de obicei, atât de bine disimulat şi îmbrăcat sub
forma nevinovatei „erori medicale de diagnostic”...
Din această perspectivă, Eminescu ar putea
sta alături de Gheorghe Doja (martirul răscoalei ţărăneşti de
la 1514) şi Horia, Cloşca şi Crişan,
ca Erou şi Mucenic al Neamului
acesta românesc (atât de nerecunoscător şi mai ales neglijent până la
dispreţuitor cu prea multe din valorile sale reale...).
...Şi, cum puteau Aceia ca să-l reducă mai bine la tăcere, decât făcând cam cum au
făcut cu ISUS: „trâmbiţându-i” atât de des cuvintele şi parafrazându-i atât de
întortochiat ideile (la şcoală!), încât, ajungând la propriu şi la figurat „ca
o poezie”, acestea nu mai pot fi percepute, studiate şi cercetate de către
oameni ; este suficient că sunt memorate şi redate precum „banda de
magnetofon”, fără a mai fi atenţi la SEMNIFICAŢIA
CuVintelor dăruite cu drag...
De aceea, acum, la finalul acestei PoVeşti
nu atât de „zglobii”, ca de obicei (căci noi, românii, astăzi, co-memorăm
„Drama lui Eminescu”!), şi până la „Luna
Nouă” de mâine, 16 iunie, de la ora 17.05), vă întreb dacă, re-amintindu-vă
de poeziile „marelui Eminescu”, memorate la şcoală (pentru note...), percepeţi sensul profund al acestora ?...
...Ca exemplu, re-amintindu-ne de „La
STEAUA” acestuia (scrisă în decembrie
1886 !), puteţi sesiza, pe lângă Sens-ibil-itate, şi adâncul său nivel de Cunoaştere, şi nu doar metafizică, ci
chiar şi ştiinţific-cosmologică ? :
La
steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate
de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana
stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot
astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
...Tot astfel, fie ca şi noi „să fim urmăriţi”
de aceeaşi LUMINĂ, de data aceasta a
unui Nestins Amor, a Iubirii Ne-condiţionate – Lumină care, pentru a (ne) ajunge,
nu are nevoie de mii de „Ani-Lumină”, ci doar de-o Clipă (Eternă) a „Bătăii de
aripi” a Îngerului Divin...
...Cu IUBIRE,
MarYan
Îţi mulţumesc că ai publicat integral poezia " La steaua". Îmi este foarte dragă, dar din păcate opera marelui poet nu se prea mai studiază la şcoală, deşi această poezie ar trebui analizată la fizică, împreună cu unele strofe din povestea Luceafărul, dar vremurile se (mai) schimbă.
RăspundețiȘtergereCu mare drag,
Florentyin
Ce sa comentezi cand il ai in inima pe Mihai ? Mintea pamanteana nu va gasi ,niciodata cuvintele potrivite sa exprime trairile intense din fiinta noastra.
RăspundețiȘtergere