MarYan : PoVestea ZILEI (18) pentru 18 iunie 2015 – SOLSTIŢIUL DE VARĂ (II) : duminică, 21 iunie 2015, ora 19.38.

MarYan

PoVestea ZILEI (18)

(pentru)

18 iunie 2015

– SOLSTIŢIUL DE VARĂ (II) :

duminică, 21 iunie 2015, ora 19.38 –

După ce în PoVestea de ieri am deschis subiectul Solstiţiului de Vară – care va avea loc duminică, 21 iunie, la ora 19.38, ora României – la modul general, atingând mai degrabă o perspectivă a sa mai „ezoterică”, acum haideţi să încercăm, foarte pe scurt, să explicăm dinamica mişcărilor care au loc şi care determină acest moment – care, după cum am descoperit ieri, este celebrat la propriu în zona sub-pământeană a AGARTHEI, prin Festivităţi (FESTIVALURI) care durează chiar „ca-n poveşti”, adică 3 zile...

...Şi, cum momentul Solstiţiului reprezintă „epicentrul” sărbătorii, putem să remarcăm cum această serbare-celebrare va începe, practic, de sâmbătă dimineaţă !

Aşadar, deşi poate că aţi studiat din astronomie sau chiar din materialul pus la dispoziţie în PoVestea de ieri, aparţinând Observatorului Astronomic din Bucureşti, acum noi ne străduim, ca de obicei, în cuvinte cât mai simple, să aducem către înţelegerea generală aceste Procese (Cosmice) care, la prima vedere, par a fi „complicate”.

Pentru cazul nostru, al Solstiţiului, fie de vară sau de iarnă, înţelegerea a ceea ce reprezintă acesta rezidă, după cum aminteam ieri, chiar din numele acestui fenomen : Sol-Sti-ţiu, adică Soarele („Sol”) „Stă”...

„Soarele stă” este o expresie care exprimă o aparenţă, evident, căci nimeni şi nimic nu stă pe loc în Univers şi chiar în întregul Cosmos ! ! !

Însă, privit de pe Pământ, zi de zi, dintr-un acelaşi punct de observaţie, se va putea observa că, la momentul Solstiţiului, Soarele pare că „stă” pe cer (faţă de Orizont), situându-se în cel mai înalt Punct al Orizontului – şi, din acel moment, cercetat în fiecare zi DIN ACELAŞI PUNCT, se observă cum pare a „coborî” (zi de zi) când orbita sa zilnică intersectează axa perpendiculară ce uneşte Punctul maxim cu Orizontul.

Apoi urmează o scădere a acestei „maxime” pe Cerul zilei, până la Solstiţiul de iarnă, când, iarăşi, Soarele pare că „Stă”, pentru ca, apoi, să reia mişcarea (vizuală) ”urcătoare” pe bolta cerească.
 

Acest fenomen vizual este determinat de faptul că Pământul nostru drag se mişcă pe orbita sa în aceeaşi poziţie înclinată, cu Axa Planetară înclinată la 22 de grade şi 27 de minute (aproximativ).

De aceea, în acest moment, al Solstiţiului de Vară, Emisfera Nordică este, practic, cea mai apropiată de Soare, faţă de Emisfera Sudică, aflată la cea mai mare depărtare şi iluminare... iar, la Solstiţiul de iarnă, este exact invers – de aceea, când la noi este iarnă, în emisfera sudică (de exemplu, Australia), este vară, căci ei sunt „cei mai aproape” de Soare, prin această înclinare a Corpului Planetar al Geei.

Tot din aceeaşi perspectivă, la Echinocţii, deci când Planeta este situată la 90 de grade pe orbită, faţă de această poziţie a Solstiţiului, zilele sunt egale cu nopţile, căci, indiferent de gradul de înclinare, faţa situată către Soare este egal luminată şi încălzită în ambele emisfere, care se situează la aceeaşi distanţă faţă de Soare.

Sper că ne-am re-amintit împreună mai bine această dinamică a mişcării Planetei în jurul Soarelui, care determină aceste evenimente ce iniţiază anotimpurile.

Aceasta este perspectiva vizuală asupra procesului, căci din punct de vedere astronomic, aceasta înseamnă „ZIUA cea mai Lungă şi Noaptea cea mai Scurtă” – pentru Emisfera noastră, Nordică, situată cea mai aproape de Soare, şi invers pentru emisfera Sudică, unde acum este plină iarnă... brrr...

Acest lucru ne duce cu gândul la ideea de „mai multă Lumină pe Planetă”, cel puţin în Emisfera Nordică, cu potenţial mai mare în re-amintirea noastră de rostul nostru pe aici şi de nevoia de a Lucra cu Lumina, noi, cei care SUNTEM LUMINA !

Acest moment este, alături de celelalte trei, unul din reperele mişcării mecanice a Planetei în jurul Soarelui. De aceea este re-marcat şi folosit ca ocazie pentru manifestări ale Bucuriei – la fel ca şi Revelionul, ca moment al unui Nou AN, fiind celebrat începutul fecărui anotimp sau „sfert de an”...

De aceea, momentul în sine nu este „generator de energii speciale”, în mod deosebit (deşi apare în configuraţie un unghi de 90 de grade cu un anume „efect de formă”), cât este folosit ca punct de reper de către „Măreţiile Cosmosului” pentru a declanşa Evenimente şi a direcţiona Energii speciale şi specifice momentului, către Pământ.

De aceea, şi ADAMA, în mesajul său pe care tocmai l-am postat, despre Centura Fotonică şi cele 12 Vortexuri, precizează că „Valuri de Lumină dinspre Centura de Fotoni au fost eliberate pe Pământ la diferite intervale, în fiecare an timp de mulţi ani, în special în perioadele de Echinocţiu şi Solstiţiu”...

Sper că am început cu toţii să avem o imagine mai clară a ceea ce înseamnă un Solstiţiu şi Echinocţiu, atât din perspectivă astronomică, cât şi „ezoterică”.

Şi, în esenţă, cel mai important este să ne re-amintim că şi în acest caz situaţia este ca în Astrologie şi mai ales ca în Numerologie (şi, în general, ca în orice „Ştiinţă a Cunoaşterii”) : Astrele, Numerele şi orice alte „structuri ale cunoaşterii” AU EXACT PUTEREA PE CARE NOI LE-O ACORDĂM !

Dacă noi CREDEM în acestea, fie într-un sens sau în celălalt, atunci ele, minunate OGLINZI, vor reflecta întocmai aceste Credinţe ale noastre.

Aşa că, DE CE SĂ NU OFERIM ŞI ACESTEI OGLINZI COSMICE (SOLSTIŢIU DE VARĂ) IMAGINI DE BUCURIE ŞI ÎNCÂNTARE PENTRU ACEST MOMENT DE (CONTINUU) ACUM ?...

Chiar nu este greu, SE POATE !

Cu acelaşi drag,

MarYan