diagnostic blând şi meta-terapie
pentru corpul eteric (electro-magnetic)
PARTEA 1-a : De fapt, ce este „biorezonanţa magnetică” ?
Pe lângă
InstinctoTerapie (cel mai sigur instrument de comunicare cu Sufletul), eu consider
că demn de încredere, mult mai mult decât mulţi (super)bioterapeuţi, poate fi
ajutorul „impersonal” oferit de un deosebit instrument tehnic : Aparatul
de Biorezonanţă Magnetică.
Ca şi cu Hrana Vie,
ideea de biorezonanţă deja „a prins” destul de mult, devenind tot mai mult o modă, fiind
chiar „la
modă” să faci măcar o „scanare cu biorezonanţă”…
Însă, ca şi în cazul suplimentelor
alimentare de tot felul şi a atâtor diete şi dietoterapii, biorezonanţa este „executată” la normă, de cele
mai multe ori „pe muteşte”, fără ca pacientul
să fi înţeles mare lucru – doar că are sau nu cutare
problemă şi, mai ales, care şi câte
produse (de la anumite firme) trebuie să cumpere...
Însă, de ce pacientul
ar avea sau nu o afecţiune, şi, mai ales, DE
CE i se recomandă imperativ tot felul de terapii medicamentoase (pe bază de
suplimente alimentare) sau diete „de ultimă oră” – aceasta
reprezintă un interesant mister pentru el…
Aşa că, în ultimă
instanţă, pacientul acceptă, ca mulţi alţii, că „aşa a zis domnu’ doctor ! ”…
Eu cred că tot ce ţine de actul medical
poate fi cel puţin Explicat, pentru a Implica „pacientul“ prin forul său
interior în Actul Suveran şi Suprem de DECIZIE, iniţiat prin procesul de ALEGERE.
Biorezonanţa magnetică
este fundamental o procedură realizată cu ajutorul unui aparat ce implică
fenomenul universal (valabil) al REZONANŢEI (ceva mai „tehnic” exprimat
şi explicat în Partea a 2-a a acestui
subiect).
Dincolo de terminologia
specifică ce este expusă cu mare acurateţe dar şi preţiozitate în materialele de
prezentare ale acestei proceduri medicale (ideea că reprezintă un sistem
de analiză non-lineară), eu insist ca fiinţa de lângă mine – zisul pacient – să înţeleagă despre ce este vorba, conştientizând procesul şi
observând procedura, facilitându-se, în acest fel, memorizarea prin vizualizare.
Altfel spus, yantra (imaginea) văzută face mai
mult decât o mie de mantre (cuvinte)
auzite !
Cel mai simplu de
înţeles, cred eu, este atunci când îi explic omului de alături (cel consultat prin
scanare cu biorezonanţă) că aparatul de biorezonanţă
magnetică colectează informaţia unică
existentă în aura fiecărei fiinţe, prin emisia acelei nesemnificative „undă
de şoc” entropic (entropia fiind dez-ordinea – în fapt, o
ordine ascunsă, implicită).
Deja apar termeni mai
tehnici, însă lucrurile pot fi simplificate şi mai mult : este ca şi cum am arunca o mică pietricică pe suprafaţa
liniştită a unui lac.
Obstacolele întâlnite
în cale vor REVERBERA, trimiţând înapoi undele de
răspuns (valurile reflectate).
Acesta este efectiv
principiul RADAR-ului, care este cât se poate de acceptat – şi
acelaşi lucru se petrece la nivelul câmpului informaţional uman.
În acelaşi fel,
procesul de scanare prin biorezonanţă a aurei îl putem vedea exact ca şi procedura
de CĂUTARE AUTOMATĂ A CANALELOR („posturilor”) de radio sau televiziune de către aparatele
specializate.
Pentru că toate
frecvenţele specifice sunt memorate în softul aparatului (boli, simptome,
microorganisme, alergeni, puncte de acupunctură ş.a.), scanarea automată ne
evidenţiază GRADUL DE SUPRAPUNERE a
ceea ce aparatul a găsit cu frecvenţele
standard din memoria acestuia.
Este ca şi cum aparatul
ne arată cât de mult SE
SUPRAPUNE „poza” găsită (în aura pacientului) cu „poza standard” (de 100%) a frecvenţei
respective – zisa boală, microorganism, alergen etc.
Astfel, putem avea o
suprapunere aproape perfectă a frecvenţelor (intensitate mare a bolii), deci şi
a celor două „poze” (postul radio/TV se prinde aproape perfect) sau, dimpotrivă, abia se prefigurează.
În al doilea caz, „pozele”
sunt mai depărtate, cu coeficienţi măriţi, crescând distanţa între frecvenţa
(slabă) descoperită şi frecvenţa standard a „bolii” (început de boală sau
apare situaţia de genul „este la uşă, pregătită să intre”).
Iată cum aceste aparate
ne precizează nu doar evidenţa unei probleme (ex.: bronşită acută cu tuse,
colecistită acută sau
„pietre la rinichi” cu dureri violente –
aspecte oricum evidente simptomatologic) cât, mai ales, prefigurează
apropierea iminentă a unor mari sau mici dezechilibre.
În acelaşi timp, la fel
de important este ceea ce APARATUL
„NU GĂSEŞTE”...
Paradoxal ? Deloc.
Pentru acest caz aduc
mereu în conversaţie imaginea cu „CERUL, PĂMÂNTUL
şi FURTUNA”.
Astfel, avem TREI
FAZE ALE VREMII :
- În FAZA 1-a, cerul iniţial senin începe
să fie acoperit de nori care, treptat, devin tot mai groşi şi negri. Însă, cât
de urât arată aceştia, dacă ploaia sau chiar furtuna nu se declanşează, pe
Pământ totul pare în regulă, micile fiinţe de la suprafaţa sa habar neavând ce
furtună /uragan se pregăteşte.
- FAZA a 2-a este momentul ploii/furtunii
propriu-zise când aceasta şi aparentul haos pe care îl provoacă este observat
atât în cer, prin prezenţa norilor, cât şi pe pământ, prin bălţile pe care le
generează...
- În FAZA a 3-a ploaia a încetat, sus este frumos şi senin, Curcubeul
deja a înseninat culoarea Cerului, în timp ce pe Pământ este „dezastru” :
uriaşe bălţi, până la adevărate „mlaştini”, au distrus multe din construcţiile
micilor insecte pe terenul care acum pare un „teritoriu ca după război” (deşi
acum, pentru păsări, cerul limpede şi senin este un adevărat rai)...
POEZIE ? Nu numai, căci aici este o imagine foarte
asemănătoare a ceea ce se întâmplă cu corpul
fizic („Pământul”) şi cel energetic
(„Cerul”) în caz de boală
(„Furtuna”) :
- Deci, în FAZA 1-a a bolii, aceasta, ca şi
frecvenţă diz-armonioasă, apare întâi în aură, în corpul energetic/eteric, sub
forma „norilor de pe cer” (forme-gând dezechilibrate), în timp ce în corpul
fizic (pe Pământ) totul pare în regulă – deşi pot apărea stări ciudate,
junghiuri şi alte presiuni care nu pot fi explicate şi nici evidenţiate prin
vreo analiză de laborator ; nu se vede nicio afectare a vreunui organ fizic
(faza de „Ipohondrie”...).
- FAZA a 2-a este cea mai simplă şi
evidentă, când boala apare fizic (ploaia/furtuna pe Pământ) în timp ce norii se
văd încă negri, pe cer (frecvenţele de boală încă se regăsesc în câmpul
energetic).
- La final, în FAZA a 3-a, pământul musteşte de apă, este
mocirlos (boala explodează în corpul fizic, toxicitatea căutând porţi de
eliminare) în timp ce „Cerul senin” ne arată că în câmpul energetic nu mai este
urmă de frecvenţe de patologie, deşi omul nostru nu mai poate de dureri
fizice...
Aţi înţeles mesajul ?
Acum, cred că este simplu să percepeţi de ce apar „ciudăţenii” la scanările prin
biorezonanţă : cazuri când omul vine cu boala „X” şi constată nedumerit nu
numai că aparatul nu găseşte urmă din
acea boală, dar, în schimb, descoperă boala „Y” mult mai gravă ca
intensitate ca prima pe care omul „o ştia”, precum şi „începuturi” de multe alte patologii de care nu avea habar
şi pe care medicina alopată le încadrează la „boli ale bătrâneţii”...
Aici sunt nevoit să amintesc de acei pacienţi care
plecau de la consultaţie (scanarea prin biorezonanţă) nedumeriţi în privinţa diagnosticelor puse în cazul unor organe
de la care nu primeau niciun semnal de disconfort (cu atât mai puţin vreo diagnosticare
la spital) şi pentru care primeau atenţionarea
mea şi sugestii de metode de prevenţie
pentru a îndepărta riscul „bolii” respective - şi care, după un timp,
reîntâlnindu-ne, recunoşteau uimiţi că au
ajuns la spital după câteva luni exact pentru problema pe care aparatul o
„văzuse” şi faţă de care ei dăduseră din umeri a totală neîncredere, dar mai
ales cu nepăsare (mergând pe aceeaşi cale, aceştia ajungeau exact acolo
unde „văzuse” aparatul că urmau să ajungă dacă nu schimbau nimic – la acel
dezechilibru, „boala” respectivă).
De aceea, în concluzie,
nu aparatul este „vinovat”
de „orbire” – deşi nu are precizie de 100%, având şi el imperfecţiunile sale
care ţin de bogăţia şi precizia bazei de date din memoria sa.
Calitatea informaţiei primite ţine, în primul rând,
de cunoaşterea şi intuiţia celui care lucrează cu aparatul, la care se adaugă
gradul de deschidere al celui consultat...
Pentru a vedea şi mai clar eficienţa în diagnosticare
al unui asemenea aparat, către final vă prezint o mică poveste din „folclorul”
aparatului la care m-am „perfecţionat” şi eu – OBERON-ul (modelul „METATRON”!).
Anume, inventatorul acestui model de tip rus, academicianul
NESTEROV, a fost invitat de către somităţi locale în ale psihiatriei, la o
clinică de neuropsihiatrie din Moscova, să-şi prezinte „marfa” sa, la un test :
i s-a prezentat un lot de câteva zeci de persoane, precizându-i-se că, dintre
aceştia, câţiva sunt bolnavi de
schizofrenie, „cu acte în regulă”, diagnosticaţi şi trataţi de ani de zile.
Şi, întrebarea evidentă : care sunt acei bolnavi ?
Urmarea : după o
jumătate de oră de scanare rapidă a tuturor persoanelor din acel grup,
Nesterov i-a indicat întocmai pe respectivii „nebuni” schizofrenici, cu precizie de 100% !
Povestea spune că profesorii universitari în ale
psihiatriei au rămas şocaţi, „nevenindu-le să creadă” : „domniilor lor” le trebuiseră ani de zile pentru a identifica
diagnosticul corect (cu mare responsabilitate) la cei „vinovaţi”, în timp
ce colegul ăsta ciudat, cu aparatul ăla şi mai ciudat, a reuşit într-o jumătate de oră ?
Cum de este posibil aşa ceva ?
Probabil că acei respectabili domni se mai întreabă
nedumeriţi încă şi în ziua de azi – asta, dacă nu au înţeles Principiul holistic
de funcţionare a Cosmosului, aplicat şi Universului uman - Fiinţei holistice
numită OM – având la bază acelaşi principiu de funcţionare ca şi pentru
aparatul de care vorbim aici : (BIO)REZONANŢA.
(continuare
în Partea a 2-a)
MarYan
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu