Despre Frecvenţa de Rezonanţă Schumann a Pământului (Partea 1-a)

 (16 mai 2014)

Despre Frecvenţa de Rezonanţă Schumann

a Pământului

(Partea 1-a)

 

 

SUGESTIE : recomand, în cazul în care “condiţiile” vă permit, lectura relaxată a acestui triadic material (în 3 părţi) ascultând muzica “magică” a lui Saggio Maestro : “Inima Reiki” din “Magia lui Merlin”.

 

După cum am promis în postarea anterioară (“Primele repere despre Parametrii Pământului și ai Umanității”), revenim cu informaţii detaliate privind unii parametri fundamentali ai planetei, în acest caz cel referitor la Frecvenţa de rezonanţă Schumann a Pământului.

De asemenea, reamintim că, într-adevăr, azi, vineri (16 mai 2014) vom aduce o postare cu prezentarea şi ai altor parametri ai Pământului, care acum sunt într-o schimbare dramatică. Acest lucru se va realiza, însă, mai spre finalul zilei.

Deocamdată ne vom “distra” cu aspectele foarte interesante şi deosebit de importante ca aplicaţie în viaţa de zi cu zi ale frecvenţei de rezonanţă a planetei.

Şi, pentru că suntem la început de postare şi destul de “proaspeţi”, vom începe într-un ton ceva mai “serios” şi ştiinţific, prezentând date mai concrete despre ce anume reprezintă această “frecvenţă de rezonanţă” planetară.

Pentru aceasta, voi cita din cartea personală lansată pe 12.12.2012 şi de care am mai amintit pe acest blog, “Înălţarea în Lumină a Pământului după anul 2012. Vol. I : Actualizarea Profeţiilor”, unde am scris vreo două mici subcapitole în care prezint detaliat acest parametru.

  

  

Deci, vă las în “compania” acestor informaţii ceva mai ştiinţifice, dar pe care am căutat să fie cât mai “digerabile” şi suportabile chiar şi pentru firile mai artistice. Dacă tot “vă pică greu”, treceţi mai departe către aspectele mai metafizice…

Analog activităţii bioenergetice din corpul nostru, Pământul, fiind un organism de dimensiuni cosmice, prezintă şi el aceeaşi activitate bioelectrică. Să ne gândim numai la fulgerele care se manifestă în atmosfera terestră. Pe plan global, în fiecare moment de timp, se manifestă circa 1.000 de fulgere care reprezintă descărcări uriaşe de energie. Privite din punctul nostru de vedere, însă, la scara Pământului, ele pot fi asimilate impulsurilor care circulă prin nervii corpului nostru. Aceste fulgere constituie viaţa bioenergetică a Pământului care este alimentată din profunzimile ascunse ale acestuia. În mod natural, aşadar, câmpul bioenergetic al Pământului trebuie să aibă şi o frecvenţă de vibraţie corespunzătoare.

SCHUMANN a fost primul om de ştiinţă care a prezis existenţa acestui câmp bioenergetic al Pământului şi a calculat frecvenţa sa de vibraţie între anii 1952 - 1957, înainte de a putea fi măsurată efectiv.

Raţionamentul emis de el a fost următorul : Pământul se comportă ca un uriaş condensator electric. Atmosfera este un conductor slab şi dacă nu ar exista în permanenţă fulgere într-o parte sau alta a globului, sarcina sa s-ar difuza în cca. 10 minute. Aceste sarcini electrice permanente se manifestă într-o cavitate determinată de marginea Pământului şi partea inferioară a ionosferei la aproximativ 55 km înălţime. Sarcina totală care există în această cavitate este de 500.000 Coulombi.

Această sarcină se află într-o redistribuire constantă datorită fulgerelor. Mai mult, fiecare fulger care se manifestă în atmosfera terestră dă naştere unei unde cvasi-staţionare care se manifestă ca un fel de ECOU ELECTROMAGNETIC.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul sunetului emis de un clopot, care nu este altceva decât un ecou datorat lovirii marginii sale exterioare. Dacă această margine exterioară ar fi lovită mai des, atunci s-ar constata că în fundal se manifestă şi rămâne la aceeaşi intensitate un anumit ecou.

Rezonanţa Schumann este chiar acest ecou şi a putut fi calculată matematic la 7,83 Hz (în anii 1952-1957), conform formulei f = c / pi x D, unde c este viteza luminii iar D diametrul Pământului.

Studiul practic a arătat cum câmpul electromagnetic al Pământului vibrează pe mai multe frecvenţe de vibraţie care sunt aproximativ armonici ale acestei frecvenţe fundamentale. Valorile acestor armonici se aflau situate între 6 şi 50 de Hz. Toate aceste unde au fost denumite rezonanţe Schumann după savantul care le-a prezis şi calculat pentru prima dată.

Frecvenţele Schumann variază în funcţie de următorii factori :

- intensitatea şi configuraţia câmpului magnetic al Pământului ;

- compoziţia şi proprietăţile atmosferei ;

- proprietăţile ionosferei.

Indiferent cum variază acest spectru de frecvenţe, 7,83 Hz era frecvenţa fundamentală, care avea ponderea cea mai mare.

Cea de-a doua armonică avea valoarea maximă undeva în jurul a 15 Hz (+/- 0,5 Hz), armonicele a treia, a patra şi a cincea se situau undeva în jurul valorilor de 20, 26 şi 33 Hz, iar intensităţile acestora erau variabile în funcţie de factorii sus menţionaţi. Armonicele a şasea şi a şaptea a căror intensitate este suficientă pentru a fi luate în considerare, erau de 39 şi 45 Hz.

Aşadar, acest spectru de vibraţii ilustrează viaţa energetică a Pământului. Cum poate fi acest lucru util pentru fiinţele umane ?

Vechea frecvenţă de 7,83 Hz se încadra în gama undelor alfa, specifice meditaţiei, ceea ce permitea în trecut o comuniune mai uşoară cu fiinţa Pământului doar în starea de meditaţie.

Aceste cunoştinţe suplimentare au permis cercetătorilor să afle motivul eficienţei unor anumite dansuri exorcizante din tradiţiile unor triburi africane. Prin introducerea în aceste dansuri a unor ritmuri corelate cu frecvenţele Schumann, dansatorii puteau trezi energiile pure ale Pământului pe care apoi le canalizau după dorinţă.

Acum, dincolo de aceste scurte şi esenţiale explicaţii ştiinţifice, este important să înţelegem că frecvenţa Schumann nu este DOAR ecoul din ionosferă, determinat de redistribuirea constantă a sarcinilor electrice prin fulgere. Există şi acest aspect (de aceea l-am şi expus aici), însă este strict un efect.

Pe parcursul cărţii am subliniat de mai multe ori că ""ECOUL REFLECTĂ EGO-UL", adică mediul exterior al manifestării reflectă ceea ce se întâmplă în "mediul interior", în profunzimile oricărei fiinţe.

Şi totuşi, frecvenţa Schumann este în schimbare. Deşi mulţi spun că modificarea ei este o altă "teorie conspiraţionistă", când persoane cu pretenţii spirituale şi "adânci abordări ştiinţifice" declară ritos că această creştere a frecvenţei Schumann "este pur şi simplu o prostie", poate că voi nu mai ştiţi ce să credeţi...

Dar ce spuneţi de un argument... politic : acum câţiva ani, fostul secretar ONU Kofi Annan a trimis scrisori şefilor de state exprimându-şi îngrijorarea pentru această "creştere a frecvenţei Schumann a Pământului" şi că ei nu ştiu cum anume să gestioneze acest lucru...

Dacă vi se pare prea puţin credibilă această informaţie, atunci ce părere aveţi despre scurtarea perioadei în care se propagă însuşi... ecoul !

Dacă tot vorbim de rezonanţa Schumann ca despre "un ecou electromagnetic al planetei", atunci haideţi să vedem ce s-a întâmplat cu propagarea ECO-ului : dacă acum peste 40 de ani (prin 1970) propagarea ecoului (de la emisia sunetului până la întoarcerea la emiţător) dura cam 2 secunde, după douăzeci de ani (prin anii 1990) intervalul scăzuse la 1,95 secunde, acum vreo 17 ani (anii 1995) la 1,87 secunde, ca acum vreo 10 ani, prin anii 2000, intervalul de întoarcere scăzuse până la 1,7 secunde.

Iată cum Natura ne povesteşte într-un mod foarte simplu ceea ce laboratoare ultradotate cu aparatură performantă ne ascund de zeci de ani (de aceea există, după cum aminteam în postarea anterioară, doar 4 staţii ştiinţifice în întreaga lume care "sunt autorizate" să prezinte public "măsurători" despre frecvenţa Schumann – dându-ne, în realitate, doar "poveşti de adormit copiii") : anume că ECOUL Inimii Pământului este într-o accelerare a vibraţiei.

Iar aspectul "subiectiv" cel mai dramatic este că TOŢI resimţim că "nu mai este timp", că s-a întâmplat ceva cu timpul - mai ales în momente de accelerare puternică a vortexurilor şi portalurilor planetare, datorate valurilor de impulsuri energetice “împinse” spre Pământ de Marile Inteligenţe Universale ; aceste fenomene au loc în aceste vremuri de "Transformări planetare" şi vor fi tot mai multe şi mai dese, când se produce o exacerbare a "contracţiei timpului", datorată creşterii frecvenţei de rezonanţă Schumann.

 

 

"TIMPUL ESTE O FORMĂ DE ENERGIE".

De aceea simţim că "se dilată" şi "se contractă", în funcţie de dinamica energiei temporale, dată de interacţiunea acesteia cu propria noastră energie.

Deşi poate vă va speria la început, haideţi să vedem împreună o ecuaţie absolut elementară, care promit "să nu vă dea bătăi de cap" (nu uitaţi, suntem împreună...), în care se poate vedea la modul direct şi foarte simplu relaţia dintre timp şi calitatea energiei.

În fizică se ştie că există o relaţie invers proporţională între timp ("perioadă", adică ciclu), notat cu T, şi calitatea energiei unui sistem, numită "frecvenţă de vibraţie" (intensitatea vibraţiei respective sau cât de tare "zbârnâie" energia respectivă, sau cu câte oscilaţii pe secundă se manifestă acea energie) şi notată cu f.

Matematic, aceasta se exprimă astfel (din fizica elementară de gimnaziu) :

f x T = 1 .

Aceasta am aplicat-o atât pentru momentul la care frecvenţa Schumann încă nu începuse să crească (anii 1950), cât şi pentru momentul scrierii cărții (decembrie 2012) :

        

f1 x T1 = f2 x T2 ,

unde T1 este timpul iniţial de 24 de ore al frecvenţei de rezonanţă f1 de 7,83 Hz (din anul 1950, când încă nu începuse să crească) iar f2 este frecvenţa de rezonanţă corespunzătoare momentului decembrie 2012, de... 14,0 Hz.

Din această elementară ecuaţie "de clasa a 5-a", rezultă “timpul real” al momentului decembrie 2012 :

T2 (2012) = f1 x T1 / f2 = 7,83Hz x 24h / 14,0Hz = 0,5592 x 24h = 13,42h

şi, de asemenea, “timpul real” al momentului actual (16 mai 2014), când frecvenţa de rezonanţă este de 14,4 Hz , astfel :

T2 (2014) = f1 x T1 / f2 = 7,83Hz x 24h / 14,4Hz = 0,5437 x 24h = 13,05h.

Acestea reprezintă VALORILE REALE, dragilor, ale celor 24 de ore cu care ne lăudam în 2012 şi acum, în mai 2014 - dar, atenţie, raportate la vremea de acum aprox. 65 de ani (anul 1950), când această frecvenţă încă nu începuse să crească...

Practic, noi folosim acum doar 13,05 ore (deci, 13 ore !) din cele 24 de ore de acum 64 de ani, ceea ce înseamnă exact 54,3% din acel timp.

Aşa că este cazul să nu vă mai miraţi atât de mult de "unde a dispărut timpul?", când aproape jumătate din acesta s-a... evaporat într-o simplă ecuaţie a "conspiraţiei frecvenţelor"...

(continuare în Partea a 2-a)

MarYan