BenjaminFulford : Un ultimatum din Orient către Societatea Secretă a „Illuminati” (Partea 1-a)

Benjamin FULFORD

Un ultimatum din Orient

către Societatea Secretă a „Illuminati”

– Partea 1-a –

(Interviu realizat de Kerry Cassidy şi Bill Ryan

din „Proiectul Camelot”-Tokyo, Japonia)

Articol din „Nexus Magazine”, Anul V, Nr. 13

– Octombrie 2009 –

 

Nota MarYan :

După lansarea acestei Categorii-Subiect, referitoare la informaţiile oferite de Benjamin Fulford, prin prezentarea foarte pe scurt de către cei de la „Nexus Magazine” a vieţii şi activităţii acestuia, acum venim, aşa cum am promis, cu interviul acestora, în care veţi putea observa, foarte clar, cine este cu adevărat Benjamin Fulford.

Sunteţi mulţi cei care aţi venit în contact cu informaţiile sale, anii trecuţi sau doar în ultimele luni, şi nu prea ştiaţi „de unde să îl luaţi” pe acest adevărat „personaj aventuros”.

Acum, din descrierea introductivă din mesajul anterior şi mai ales din acest interviu, realizăm că Fulford, în esenţă, cel puţin în anii 2008-2009, când a avut loc interviul, respecta ideile fundamentale ale fostului „loc de muncă” de la Revista „Forbes”, specializată pe problematici financiare : anume, faptul că rezolvările sale fundamentale se reduceau la ideea „cine controlează banii, controlează totul”...

Şi în ultimele sale articole, din care am spicuit şi noi pe blog, vine cu acelaşi mesaj şi cu „rezolvarea” de bază : „salvaţi mediul înconjurător pentru a salva planeta!”

Acest mesaj este binevenit din punctul de vedere al unui ecologist, însă din perspectivă holistică, în care se iau în considerare în primul rând aspectele energetice şi spirituale ale Universului, este departe de Adevăr...

De aceea, COBRA, cu informările sale din interviurile realizate şi pe care le prezentăm şi noi pe blog, cât mai „in extenso”, este mult mai aproape de atingerea holistică a aspectelor ce ţin de Eliberarea Planetară.

Însă nu cred că are rost să comparăm „Purtătorul de cuvânt” al unei Mişcări de Rezistenţă (Cobra) ce-şi are sorgintea dintr-o civilizaţie extraterestră evoluată – Pleiade, cu un „Purtător de cuvânt” Occidental al unei Societăţi Secrete Orientale, bazată pe „gangsteri” sau cum s-or mai numi şi care, în esenţă, aduce informaţii de la nivelul mentalităţii pământene mai puţin evoluate, prin atitudinea „războinică” ce menţine, inevitabil, în banda de dualitate 3-4D.

Pe de altă parte, faţă de anii trecuţi, se simte în ultimele mesaje ale lui Fulford o evoluţie spectaculoasă faţă de mentalitatea anilor trecuţi. Şi este firesc să se petreacă aceasta, la fel ca şi cu ceilalţi membri ai acestor „Societăţi Secrete”, printre care şi „Familiile Dragon” (cu toţii beneficiind de frecvenţele vibratorii în creştere ale Planetei şi ale valurilor de energii tot mai înalte, venite prin Soarele nostru, RA, chiar din Centrul Galaxiei care, la rândul lor, provin din Marea Sursă a Soarelui Central al acestui Univers!).

Această evoluţie a acestor Familii Dragon a fost confirmată şi de către Cobra, prin  acceptarea de a-i vizita în această vară, în Taiwan, de unde a revenit, însă, cu „gustul amar” dat de existenţa, încă, a unor mari „fracturi” între diversele facţiuni care compun această „Societate Secretă Orientală”...

De aceea, în concluzie, punând „cap la cap” toate aceste aspecte, sugestia mea este să studiaţi şi mesajele care vin de la aceste organizaţii, prin Fulford.

Acestea nu reprezintă cea mai mare valoare de Adevăr Divin, însă oferă o „bucată” din Holograma Planetară, pentru a observa tendinţa de mişcare a energiilor în Zona Estică, odată cu aspiraţiile acestor organizaţii ale Familiilor Dragon care deţin, totuşi, o mare „putere pământeană”: accesul la Aurul Orientului, care ar reprezenta cam 85% din totalul aurului de pe Pământ – şi ale cărui detalii, foarte interesante, le vom expune în scurt timp, în 5 postări succesive.

 

 

INTERVIUL din Revista „NEXUS Magazine” :

Membri ai societăţii secrete occidentale a „Illuminati”, precum cei din familia Rockefeller şi Rothschild, au exercitat atât de mult control asupra unor economii din est, încât societăţile secrete din Orient i-au somat să se retragă fără luptă.

Kerry Cassidy (KC): Ai lucrat timp de şase ani la Forbes, din câte am înţeles.

Benjamin Fulford (BF): Da, aproape şase ani.

KC: Şi lucrezi de 20 de ani ca scriitor şi jurnalist în Japonia ?

BF: Mai mult de atât. Am venit aici în 1980, la Universitate.

KC: Ştiai în acel punct că vei face studii economice ?

BF: Vroiam doar să învăţ. Nu mă gândeam deloc la diplome sau servicii. De fapt, am urmat toate cursurile care erau predate. Am urmat cursurile de economie, sociologie, antropologie, matematică, biologie, toate.

În cele din urmă am obţinut o diplomă de la Universitatea British Columbia în „Studii Asiatice”, cu o specialitate în sfera problematicii chinezeşti. Am urmat cursurile Universităţii Sophia din Japonia pentru trei ani şi jumătate.

Am făcut aproape 8 ani de studii – mult mai mult decât îmi era necesar.

KC: Cum de ai învăţat limba japoneză ?

BF: Am urmat un curs intensiv la Universitatea British Columbia înainte de a veni aici. Apoi am petrecut 3 zile la o şcoală din Japonia şi mi-am zis : „Nu are niciun sens”.

M-am decis să mă angajez ca barman într-un bar condus de un gangster. Programul era de la 9 pm la 5 am. Era genul acela de loc în care mai aveau loc bătăi din când în când, iar clienţii erau goliţi şi de ultimul bănuţ – practic cel mai jalnic mediu pe care îl puteai găsi în Japonia.

Dar partea cea mai bună, legată de serviciul de barman, era că beţivii spun mereu acelaşi şi acelaşi lucru, astfel că, pană la urmă, înţelegi ce vor să spună şi înveţi limba !

KC: Deci scrii în japoneză ?

BF: Am scris până acum o mulţime de cărţi în japoneză, multe dintre ele best-seller-uri.

KC: Aha. Cărţile acestea sunt disponibile şi în engleză ?

BF: Nu, nu. Intenţionat am început să scriu în japoneză acum câţiva ani, după ce am plecat de la Forbes, deoarece ştiam că aveam de-a face cu ceva periculos şi nu înţelegeam foarte clar despre ce era vorba.

Îmi amintesc de exemplu că am fost atenţionat de către MakikoTanaka, fostul Ministru de Externe şi de fiica primului ministru Kakuei Tanaka, care a fost implicată în scandalul Lockheed. Mi-a spus : „Dacă începi să investighezi aceste lucruri, vei fi în cele din urmă ucis”.

Deci, ştiam că e vorba de ceva foarte periculos, însă nu înţelegeam exact despre ce era vorba. Astfel încât, cumva m-am retras şi am început să scriu în japoneză.

KC: Ce lucruri ai început să investighezi, de ai fost atenţionat ?

BF: Pe când lucram la Forbes, scrisesem deja mai multe articole despre Yakuza şi, prin urmare, am primit o mulţime de ameninţări cu moartea.

Şeful biroului Forbes de la Moscova, Paul Klebnikov, a fost împuşcat de 10 ori în faţa casei sale. A fost luat şi dus la spital, unde a fost urcat într-un lift. Liftul s-a oprit pentru 8 minute, timp în care acesta a murit.

KC: În ce an s-a petrecut acest lucru ?

BF: Acum cinci sau şase ani, cred.

În acea perioadă, anumite persoane de la ziarul Osaka şi de la televiziunea CBS au venit la mine şi mi-au spus că şeful sindicatului crimei Goto se afla la Spitalul Universităţii Berkeley – UCLA, pentru un transplant de ficat. Acest lucru a ridicat o mulțime de întrebări interesante : Ce face în SUA un gangster atât de celebru ? Şi de ce un asemenea individ de 70 de ani este pus în vârful unei lungi liste de persoane aflate în aşteptarea unui ficat disponibil, pentru un transplant ?

Aşa că am început să mă gândesc : „Ei bine, poate că lucrează cumva pentru CIA sau ceva de genul acesta.” Şi aveam de gând să scriu lucrul acesta în Forbes.

Însă, înainte de asta, am vorbit cu o sursă de-a mea, un gangster mai în vârstă şi i-am povestit totul. Acesta mi-a zis : „Hei, dacă scrii despre astea, vei ajunge hrană pentru peşti.” „Poftim? Nu răspund niciodată la ameninţări” i-am spus. „Sunt un bine cunoscut jurnalist. Dacă mă vei ucide, vei avea o mulţime de probleme.” „Nu te vom ucide, doar vom face în aşa fel încât să dispari. Spune noapte bună prietenei tale. Nu o vei mai vedea niciodată.”

Şi apoi mi-a spus numele câtorva jurnalişti care au dispărut.

KC: Oh, Doamne !

BF: Şi mi-am amintit. A existat, de exemplu, un individ, care a scris despre modul în care secta religioasă Aum Shinrikyo importa amfetamine din Coreea de Nord şi le vindea către organizaţia Goto. A dispărut după ce a scris câteva articole despre acest subiect.

KC: A fost vreodată descoperit ?

BF: Nu. O mulţime de asemenea jurnalişti au dispărut. Şi o mulţime de jurnalişti japonezi mi-au spus : „Singurul motiv pentru care tu eşti încă în viaţă este pentru că eşti alb. Dacă noi am fi încercat să scriem ce ai scris tu, am fi fost deja morţi.”

Deci, ştiam că am de-a face cu indivizi periculoşi. Apropo, acel gangster pe care-l contactasem, când i-am spus despre transplantul de ficat, mi-a spus : „Uite, nu voi mai putea să vorbesc cu tine niciodată dacă vei scrie acest articol.”

Şi m-am gândit : „OK, acest individ este o sursă valoroasă şi mi-a oferit o mulţime de informaţii importante până acum. Nu vreau să pierd această legatură doar din cauza unui articol”.

Aşa că m-am decis să nu mai scriu acel articol.
  

 

Scandaluri bancare.

KC: Haide să discutăm despre asocierea pe care ai avut-o cu Yakuza, pe de-o parte, şi cu societatea secretă chineză...

BF: Bine. Pe măsură ce am început să înţeleg cum stau lucrurile în realitate, viziunea mea asupra evenimentelor a devenit foarte diferită, deoarece puteam acum să fuzionez cele două lumi – lumea conspiraţiilor şi lumea publicaţiei Wall Street Journal – într-una singură.

Am avut posibilitatea de a-l intervieva pe Heizo Takenaka (fostul Ministru de Finanţe al Japoniei) anul trecut (N.MY.: 2008), în primăvară, şi l-am confruntat cu o serie de dovezi.

În 2003, în luna februarie cred, a declarat revistei Newsweek că nicio bancă nu este prea mare pentru a se prăbuşi. A impus nişte reguli economice care au forţat companiile să îşi vândă pachetele de acţiuni. Băncile erau obişnuite să deţină acţiuni ale companiilor şi companiile acţiuni ale băncilor, astfel încât nimeni din exterior să nu poată să vină şi să încerce o preluare în forţă.

Takenaka a forţat aceste companii să îşi vândă cota parte pe care o deţineau. Apoi a afirmat că nicio bancă nu este prea mare pentru a se prăbuşi şi toată lumea a crezut că aceasta înseamnă că acţiunile de la bănci nu vor mai valora nimic.

Deci, ceea ce s-a întâmplat a fost că preţul acţiunilor băncilor a devenit o povară în 2003. Şi dacă vă uitaţi la cine a cumpărat aceste acţiuni, veţi vedea că au fost cumpărate de către bănci străine : State Street Bank, Chase Manhattan, Citibank.

Cu alte cuvinte, un grup de instituţii care sunt controlate de aceste „fundaţii caritabile”, care sunt la rândul lor controlate fie de familia Rothschild, fie de familia Rockefeller, în principal de Rockefelleri.

Folosesc cuvântul „Rockefelleri” ca şi abreviere pentru acest grup de familii aristocratice, partea americană versus partea europeană.

De exemplu, cei din familia Bush fac parte din ea.

KC: Corect.

BF: Astfel că poţi să îi descoperi în documentele financiare. Ceea ce s-a întâmplat a fost că preşedintele Băncii Resona nu a vrut să cedeze partea lui, spre deosebire de alte bănci care s-au supus toate. A spus : „Hei, nu sunt în faliment”.

Curând, contabilul băncii Resona a murit în nişte circumstanţe misterioase. A fost ceva de genul unei sinucideri sau a unei crime.

Brusc, documentele financiare arătau că sunt în faliment. În acel moment, sistemul politic ce era la putere spunea : „Dacă ai 100.000 $ sau 200.000 $, cumpără acţiuni Resona. Va fi o bună afacere.”

Apoi a existat un profesor la Universitatea Waseda, pe nume Uekusa, care a început să zică : „Hei, ceva nu e în regulă cu Resona”. A fost arestat în Yokohama, deoarece se uitase sub fusta unei fete cu o oglindă... În realitate, nu s-a depus nicio plângere, dar asta nu mai contează. A fost dat afară din Universitate şi i s-a desfiinţat emisiunea de la televiziune.

În acea perioadă, şi eu mă aflam pe lista neagră. Anterior eram invitat la o serie de emisiuni TV. Însă acum spuneau : „Vă aflaţi pe lista neagră, domnule Fulford. Nu vă mai putem introduce în nicio emisiune”.
  

KC: De  ce ?

BF: Deoarece, la fel ca şi alţii, am început să vorbesc despre aceste aşa-zise reforme economice. Şi ei nu doreau ca oamenii să afle ce se petrece, de fapt.

Oricum, un domn Ohta, de la departamentul impozitelor a început şi el să investigheze Resona pentru evaziune fiscală şi lucruri de genul acesta. A fost arestat şi el în Yokohama, deoarece se uitase cu o oglinda sub fusta unei fete...

Apoi, domnul Suzuki de la publicaţia Asahi a scris un articol pe 17 decembrie, acum doi ani, în care spunea ca Resona făcea de 10 ori mai multe donaţii partidului de la putere decât alte bănci şi că exista o suspiciune de tranzacţii ilegale. Se presupunea că articolul era doar o parte dintr-o investigaţie mai lungă. În acea noapte i-au găsit corpul în Yokohama Bay.

Înţelegi ?

Astfel că l-am confruntat pe domnul Takenaka cu toate aceste informaţii. Am o înregistrare video cu toate acestea. Nu am dat-o publicităţii, deoarece domnul Takenaka a început să îmi spună că a fost forţat să facă toate acestea deoarece SUA a ameninţat că, în caz contrar, va ataca Japonia cu sistemul HAARP.

KC: Şi care ar fi fost impactul asupra Japoniei ? Spune-ne ce au însemnat toate acestea, pentru Japonia.

BF: Cutremure. Vom discuta despre lucrurile astea mai mult, deoarece, ştiu, pare că intrăm în lucruri esoterice. Este aproape copleşitor, ştii ? Adică, am avut o mulţime de probleme când am încercat să înţeleg lucrurile astea...

După ce  l-am intervievat pe Takenaka, am primit un email de la cineva de la Banca Japoneză de Dezvoltare, care este un discipol al domnului Takenaka. Mi-a spus: „Domnul Takenaka ar dori să vă întâlniţi cu cineva”. Mai am încă o copie a email-ului original.

Şi, astfel, am mers într-o cameră de la Hotelul Shinjuku şi m-am întâlnit cu un om purtând un chimono frumos de mătase. Am o fotografie cu el şi am şi o înregistrare a conversaţiei... Mi-a spus că este un ninja, ceea ce înseamnă un asasin japonez profesionist... Arăta foarte diferit de japonezii obişnuiţi. Era un membru al Sanka, oamenii munţilor. Aceştia sunt folosiţi de Trupele Speciale Japoneze.

Mi-a spus: „Domnule Fulford, dacă vrei să fii un jurnalist care să demaşte diverse lucruri, continuă şi fă lucrul acesta, dar vei muri la vârsta de 46 de ani. Sau poţi deveni Ministrul de Finanţe al Japoniei”.

Deci îmi oferea să aleg, între a muri sau a fi Ministrul de Finanţe al Japoniei.

Oricum, credeam că nu am de ales. Citisem despre planurile de reducere a populaţiei, aşa că l-am întrebat dacă sunt adevărate. Mi-a spus : „Da. În scopul de a proteja mediul înconjurător, trebuie să reducem populaţia planetei la 2 miliarde. Şi prin războaie nu reuşim acest lucru, aşa că vom încerca să folosim bolile şi foametea.”

Deja aflasem despre SARS, o armă biologică care ucide doar asiaticii. „Vorbeşti de uciderea a patru miliarde de oameni!”

Deci îmi ofereau un serviciu. Mi-a spus : „Luăm bani de la japonezi, dar nu le luăm carnea de pe oase, doar îndepărtăm grăsimea”.

Aşa au descris situaţia : „Vom jefui banii acestor oameni, dar nu îi vom ucide”. Şi mi-a spus că populaţia Japoniei va fi redusă la 70 de milioane. Vor permite ca 70 de milioane de oameni să trăiască.

Îmi descria un genocid. Din nou vă spun, am toate aceste afirmaţii înregistrate pe o casetă şi pot demonstra că acest om mi-a fost trimis de Takenaka.

KC: Şi ce i-ai spus acestui individ ? Sunt curios.
  

BF: Ei bine, totul era mult prea copleşitor.

Nu i-am dat niciun răspuns clar, dar m-am gândit că nu am de ales decât să merg cu aceşti indivizi şi să încerc să fac ceva din interior, pentru a-i opri.

Dar cred că mulţi oameni din elită primesc într-o zi acelaşi tip de ultimatum – moartea sau cooperarea.

Aşa reușesc să controleze SUA şi să înrobească poporul american – prin capturarea elitelor şi cooperarea lor forţată, prin intermediul unei combinaţii de mită şi ameninţări.

KC: Când spui „ei”, cine sunt „ei”?

BF: Ei bine, sunt cei pe care tu i-ai numi Consiliul de Relaţii Externe, Bilderbergii.

Comisia Trilaterală nu are nicio putere. Comisia Trilaterală a fost înfiinţată de Rockefelleri, deoarece Bilderbergii erau prea rasişti pentru a accepta japonezi în mijlocul lor. Astfel că a fost creată ca un fel de forum pentru japonezi, să aibă şi ei unde vorbi.

La început, nişte japonezi de nivel foarte înalt s-au alăturat. Dar apoi au spus : „Ei bine, nu ne ascultă nimeni”.

Am vorbit cu mulţi membri ai Comisiei Trilaterale. La modul esenţial, japonezii au spus : „La naiba cu Comisia voastră Trilaterală, deoarece nici măcar nu vreţi să ne ascultaţi”.

Familiile deţin Federal Reserve Board ; ele deţin banii.

(continuare în Partea a 2-a)

SURSA : http://www.yogaesoteric.net/