MarYan : CuVântul (PoVestea) Zilei : 135 pentru 2 iunie 2022 – Eterna PoVeste a CuVântul(ui) care Zideşte.

 

MarYan

 CuVântul (PoVestea) Zilei : 135

pentru

2 iunie 2022

 

Eterna PoVeste

a

CuVântul(ui) care Zideşte

 

 

 

Alergăm...

 

Fugim continuu, oră de oră, zi după zi... după noi, de Noi (înşine).

A DEVENIT SPORTUL nostru favorit (personal).

 

Am obosit să ne mai oprim şi să privim în urmă la DE CE ?-ul care ne-ar putea ţintui şi afecta „performanţa“ personală, „recordurile de viteză“ şi „timpii de parcurs“ către (iluzoria) Linia de Sosire a unei Curse fără Sfârşit (precum poVestea).

Este atât de evident când Totul este atât de Simplu.

Cică „nevoia de bani“ ne aleargă fără nicio pauză, zisa „sănătate“ nu stă nici asta prea grozav, iar despre „fericire“ (sau ce-o fi chestia asta, că de Bucurie nu mai îndrăznim să ne amintim) ce să mai vorbim... pare a fi precum Floarea de Colţ, din vârf de munte...

Dacă ne oferim curajul şi marea îndrăzneală să ne oprim măcar pentru o Clipă (din aia efemeră, nu neapărat Eternă) şi să privim în Oglindă (chiar şi fizică, nu neapărat în cea a Sufletului), oare ce vom vedea ? Pe CINE şi CE vom zări ?

 

Aveţi „îndrăzneala“ aceasta ?

Ăsta da curaj, mult mai puternic şi autentic decât toate vitejiile Războinicilor de pe orice Câmp de Luptă de pe orice hartă geo-politică... când Harta propriei Realităţi conDuce către altă REALITATE, una de care am fugit prea mult, de prea mult timp...

Şi nu mă refer la Noi, ci la Tine, la Eu-l (mintos) care face orice, dar orice ca să evite asta. Cu orice preţ, prin orice distracţie, chiar de duce la distrucţie...

 

Este Iunie (2022), a fost şi Ziua Copilului, poate astăzi celebrăm şi Ziua Mamei/Tatălui Divin, cei ce, Răbdători, aşteaptă să ne re-amintim de ei, de „ăi bătrâni“... de fapt, de Noi înşine.

 

Cine sunt eu ?

Eu Sunt Cea/Cel Ce Sunt.

 

Sună atât de (ciudat de) Simplu, şi atât de Ziditor.

Căci acesta este CuVântul, cel autentic. Doar El ne poate (re)construi Paradisul pierdut (din noi), Oraşul Christalin de Lumină (şi Iubire) pe care l-am lăsat când am aterizat în această Lume care, iată, doar ştie să ne înveţe cel mai bine CUM să fugim... după bani, avere şi putere, fără stres, fără durere – doar să fugim... de noi înşine.

Da, „afaceri ca de obicei“ pentru „cine adună mai mult într-un timp cât mai scurt“.

Mai ţineţi minte ? Am tot citit (şi re-amintit), ca apoi să închidem Cartea, să lăsăm CuVântul între zidurile acelei Cărţi şi o luăm din nou la Fugă, în-colonaţi în aceeaşi cursă ne-bună fără de sfârşit.

 

Şi totuşi, Vremurile au sosit.

Valul chiar este pe drum (Cale). Urmează să radă totul din calea sa, inclusiv miza (fără Sens) a acestei Curse fără de Sfârşit.

 

Iar atunci, cu siguranţă că (ne) vom întreba şi Noi (pe noi) :

DE CE ? „Cui Prodest, Domine ?“ Cui foloseşte, Doamne ?

 

Chiar dacă nu am reuşit nici măcar acum să vă opresc, doar pentru o clipă efemeră, nici măcar să încetiniţi din cursa nebunească în care aţi intrat (căci ovaţiile din tribune sunt tot mai intense, hologramele sunt tot mai realiste şi viu colorate)...

...Tot v-aţi întors privirea (interioară) către Strigătul ce CuVântează, continuu şi fără oprire :

EU SUNT. EU SUNT. EU SUNT...

Atât... Atât de Simplu.

 

Cum strigam şi ieri : Bucurie !, OM bun, când Sensul redescoperă lipsa de Scop şi Graţia de a Trăi !

În rest, Vremurile se încing tot mai tare, iar Furtuna (perfectă) îşi creşte intensitatea.

Detalii (tehnice)... da, există, însă altă dată.

 

BUCURIE, LUMINĂ, PACE şi IUBIRE.

Simplu.

 

MarYan