MarYan : CuVântul (PoVestea) Zilei : 158 pentru 25 iunie 2022 – Scurtă ANATOMIE şi FIZIOLOGIE a SOARELUI SOL/RA.

 

MarYan

 CuVântul (PoVestea) Zilei : 158

pentru

25 iunie 2022

 

Scurtă

ANATOMIE şi FIZIOLOGIE

a

SOARELUI SOL/RA

 

După cum am precizat în ultima poVeste (cea anterioară, din 24 iunie), pentru a avea o imagine şi mai clară a ceea ce ar putea să apară ca manifestări „apocaliptice“ (a la Cobra) pe planetă, este important de a ÎNŢELEGE cum funcţionează Universul – cel puţin cel din apropierea noastră...

...Începând cu SOARELE şi Sistemul nostru Solar care, după cum aţi văzut în poVeştile anterioare, pare a fi integrat în structurile galactice din apropierea noastră într-un mod pe care l-am creionat într-un stil (propabil găsit a fi de către voi) cel puţin „neconvenţional“.

Şi dacă voi credeţi că „ciudăţeniile“ au fost epuizate, haideţi să vedeţi cum surprizele sunt abia la început – continuând, iată, cu imaginile despre Soarele nostru, unul despre care credem că „ştim“ chestiunile esenţiale... căci, fiind „sub nasul nostru“ sau, mă rog, deasupra scăfârliilor (capetelor) noastre, zicem că ştim suficient de multe despre El, Soarele...

Dar, totuşi, curaj ! ca să cercetaţi şi o altă perspectivă :

„Primul aspect şi cel mai important se referă, ca în cazul oricărui sistem sau structuri, la înţelegerea felului în care este structurat CENTRUL acestuia, numit Sistem Solar. Toată lumea ştie acum, şi chiar îl vede, că centrul este SOARELE, cel care «ne dăruieşte necondiţionat Lumină şi căldură».

Întrebarea care se pune se referă la MODUL în care ne sunt oferite aceste Daruri...“

„Pentru a vedea cum stau toate acestea şi din altă perspectivă, haideţi să vedem împreună o serie de informaţii care au fost structurate pentru prima dată de către Dr. George Hunt Williamson şi apoi expuse în cartea sa, intitulată «Alte limbi, alte trupuri» («Other Tongues, Other Flesh»), apărută în SUA în anul 1959.

Menţionez că George Williamson a scris şi cartea «Lăcaşurile secrete ale Leului», cu informaţii extraordinare pentru nivelul anilor 1950 (ce co-incidenţă, imediat după intrarea sistemului solar în Centura Fotonică galactică!), aduse din manuscrise străvechi din mănăstiri ascunse din Peru (din zona unde a ajuns Şarpele de Lumină planetar Kundalini).

Ce pot preciza este că, studiind-o încă de prin anii 1990, în ultimii ani am realizat o serie de cercetări radiestezice din care a rezultat o serie de confirmări legate de arborele genealogic al re-încarnărilor anumitor personalităţi istorice prezentate în acea lucrare.

Altfel spus, se pare că Williamson «nu a fabulat», ci chiar a adus informaţii valoroase ţinute ascunse până la «Deschiderea lăcaşurilor Leului» (anii 1950), motiv pentru care a şi fost «suprimat» («accidentat»... cu clasica înscenare).

De aceea, informaţiile transmise de el în cartea «Alte limbi, alte trupuri» (şi preluate pe diverse situri non-conformiste, de genul www.lovendal.ro) sunt demne de luat în seamă, ca venind de la o «sursă credibilă».“

 

„Dacă am părăsi Pământul şi ne-am îndrepta spre Soare, în spaţiul cosmic, şi am măsura temperatura acelui spaţiu, am constata că este extrem de frig (-273,15 grade Celsius).

De ce nu este foarte cald ?, căci suntem învăţati că în Soare se găsesc temperaturi de milioane de grade, iar tot ce se apropie de Soare ar trebui să se topească... O fi datorită faptului că această căldură este produsă de reacţia dintre radiaţia Soarelui şi aura planetară electro-magnetică ?“

„De ce este întuneric şi frig când ne îndepărtăm de Pământ ?

A nu se uita că în exploatările din atmosfera superioară a Pământului, la circa 100 de kilometri altitudine, s-a observat că este nevoie de lumină artificială ! De ce ar fi nevoie ? – pentru că, teoretic, ne-am afla mai aproape de Soare ! La 150 de kilometri deasupra Pământului este întuneric bine de tot şi cu cât ne îndepărtăm de Pământ, este şi mai întunecat.

De aceea, pare mult mai corectă afirmaţia că lumina nu vine direct de la Soare.“

„Cum de substanţele fierbinţi din Soare mai pot crea magnetism ?

Din moment ce planetele dezvoltă forţe magnetice, e normal să presupunem că şi corpul central care guvernează aceste planete (Soarele), are şi el o natură magnetică. Astfel, am putea spune că Soarele reprezintă «creierul magnetic» al întregului sistem solar.“

„Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă cred că Soarele este un gigantic cuptor atomic, care radiază o imensă cantitate de căldură. Se spune că temperatura la suprafaţa sa ar fi de câteva mii de grade, iar temperatura internă de milioane de grade. Totuşi, este inexplicabil cum gazele extrem de încălzite pot acţiona magnetic.

Şi asta, întrucât se cunoaşte din fizică : o substanţă îşi pierde magnetismul atunci când este încălzită. Din moment ce astronomii au stabilit că Soarele are efecte magnetice, aceasta înseamnă că există un conflict direct între natura Soarelui şi temperatura sugerată.

Acest conflict sugerează că Soarele nu este un corp cu gaze extrem de încălzite, ci mai degrabă un corp rece, aşa cum sugera şi astronomul Sir Williams Herschel (1738-1822).“

„Este Soarele sursa primară a căldurii ?

Stând la Soare, simţim căldură ; deci, presupunem că Soarele ar fi un corp care radiază căldură. Este ca şi cum am spune că un radio ar emite sunete... dar, nu este adevărat. Radioul este cel care recepţionează sunetele de la un transmiţător radio şi le distribuie mai departe ; nu radioul este sursa primară a sunetelor.“

 

„Cum de au supravieţuit 2 comete care au intrat în Soare, la temperaturi de 1 milion de grade Celsius ?

În 1543, o mare cometă s-a apropiat extrem de aproape de Soare ; la fel s-a întâmplat şi în 1882. Aceste comete au intrat în coroana Soarelui, care se prespune că ar avea o temperatură de 1 milion de grade.

Cometele au traversat coroana Soarelui şi au ieşit din ea, fără nicio schimbare de viteză sau direcţie.

Dacă Soarele este un corp radiant de căldură, de ce aceste comete nu s-au dezintegrat instantaneu când au intrat într-un «cuptor» de 1 milion de grade Celsius ?

La o asemenea temperatură, nimic nu ar mai fi supravieţuit !

Sau poate că Soarele nu este atât de fierbinte pe cât ni se spune...“

 

„Un alt mister al Soarelui este dat de Protuberanţele Solare, care ating viteze incredibile de 700 de kilometri pe secundă şi înălţimi de milioane de kilometri, sfidând legea gravitaţiei a lui Newton.

Dacă ar fi nori de hidrogen gazos şi fierbinte, aşa cum cred oamenii de ştiinţă, atunci ele nu ar putea să se înalţe atât de mult, prin ignorarea legii gravitaţiei...

Forţa protuberanţelor solare este similară cu forţa «aurorală» ce emană de la vânturile polare de pe Pământ. Forţa aurorală se numeşte «aurora borealis» în atmosfera nordică şi «aurora australis» în atmosfera sudică.

Numele de «luminile nordului» şi «luminile sudului» este dat aceluiaşi fenomen.

Această forţă a Pământului care e trimisă în atmosferă are caracteristicile forţei protuberanţelor solare. Deşi ea este emanată încontinuu de pe Pământ, ea este observată numai când condiţiile atmosferice sunt corespunzătoare.

(De fapt, această forţă emană DIN Pământ, mai precis dinspre Centrul Pământului, acolo unde se găseşte acelaşi tip de formaţiune ca şi cele aflate în centrul Galaxiei, a Soarelui nostru sau a oricărei stele, fie soare sau planetă : o Gaură Neagră, o «zonă a singularităţii», după fizicianul Haramein).“

 

„Forţele aurorale şi a protuberanţelor solare sunt identice.

Există o teorie, denumită «STRUCTURA EZOTERICĂ A SOARELUI» (ce poate fi văzută în figura cu «Structura ocultă a Soarelui») care spune că sub atmosfera groasă a Soarelui sunt ascunse 12 «planete interioare» care emană forţele aurorale, ce sunt cunoscute pe Soare ca forţe ale protuberanţelor solare.

Forţele protuberanţelor solare se manifestă în atmosfera planetelor interioare sau ascunse, apoi trec în câmpul lor electro-magnetic şi apoi se manifestă din nou în atmosfera Soarelui. Dar ce e cu protuberanţele gigantice care se observă în atmosfera superioară a Soarelui, de parcă ar apărea de nicăieri ?

Atunci când forţele aurorale ale planetelor exterioare (Pământ, Marte etc.) trec prin câmpul lor electro-magnetic, ele sunt atrase de Soare, unde se manifestă.

Astronomii se întreabă de ce petele solare apar la intervale mai mult sau mai puţin regulate de 11-11,5 ani, de ce primele pete ale unei noi serii apar la altitudini înalte şi de ce există o schimbare în polaritate a petelor solare pe cicluri alternative ?

Răspunsurile la aceste întrebări ar da o teorie completă a petelor solare, iar răspunsurile rezidă în faptul că planetele interioare sau cele ascunse creează aceste condiţii, prin perioadele lor de rotaţie şi revoluţie.“

„În acest fel, iată, în altă lumină apar observaţiile ştiinţifice ale lui Maurice Cotterell (precizez : matematician şi om de ştiinţă), care spunea că «rotaţia diferenţială a Soarelui (interacţiunea câmpurilor sale magnetice) determină eliberarea a 12 explozii diferite de radiaţii solare lunare, de-a lungul anului».“ 

„Pentru a contura o imagine şi mai precisă a interiorului Soarelui, este important să amintim şi de prezenţa Găurii Negre din Centrul acestuia. Este firesc să fie prezentă această structură (aşa cum am amintit ceva mai devreme).

Până la urmă, fiecare celulă a corpului uman, fiecare particulă a universului are propia sa «gaură neagră» sau «punct de singularitate», adică acea zonă de interfaţă (portal) prin care «comunicăm cu Dumnezeu», adică cu zone şi dimensiuni despre care nu dorim să intrăm acum în detalii (cu Centrul acestui Univers, cu Gaura albă a altui Univers «în oglindă» etc.).“

„Ceea ce doresc eu este ca voi să vă reamintiţi că «ceea ce este sus este şi jos» şi invers. De aceea sper că iarăşi nu vi se va părea hazardat să corelăm imaginea galaxiei cu cea a Soarelui nostru.

Dacă aspectul exterior al Soarelui RA reflectă apropape identic imaginea externă a Galaxiei, de ce nu ar fi acelaşi lucru şi în cazul interiorului galaxiei, adică a nucleului acesteia.

Şi acesta este o reflectare a Centrului Universului, unde este sediul Marelui Soare Central al Universului, ce are exact în centrul său geometric Marea Gaură Neagră a Universului (care conectează cu Marea Gaură Albă a Universului alternativ «în oglindă»).

Acelaşi lucru putem spune şi în privinţa Soarelui : în centrul său geometric există o «Mare GAURĂ NEAGRĂ» a acestuia, care este echilibrată atât de conexiunea cu GAURA ALBĂ corespondentă din Universul alternativ «în oglindă», cât şi de prezenţa acestor corpuri sau grupuri de structuri energetice.

Sau, altfel formulat, şi mai interesant : aşa cum Marele Soare Central al Galaxiei are în centrul său geometric o Mare Gaură Neagră şi este echilibrat de multitudinea de grupuri stelare de tip Quasar din nucleul său (zona aceea intens luminoasă şi inaccesibilă astronomilor, alcătuită din cel puţin 200 de grupuri stelare şi cel puţin câteva mii de quasari – da, aţi citit bine!), la fel şi sistemul solar are Soarele său, cu o Gaură Neagră în centru şi cu ajutoare (echivalentul quasarilor galactici) în apropierea sa.“

„Astfel, capătă sens şi alte descrieri ale unor texte ezoterice ce vorbesc de «Fiinţele solare» venite din Soare (dar nu fizice, ci cel puţin de densitatea a 6-a, deci aflate dincolo şi de Corpul christalin de Lumină), de «Tronul solar» situat pe «o lună ce se roteşte în jurul centrului Soarelui» unde se găseşte sediul «Guvernatorului Solar» al acestui Sistem Solar, precum şi de Gaura Neagră din centrul Soarelui, ca «Poartă» a zonei prin care pătrund fiinţele şi obiectele (mici sau mari, unele OZN-uri) din alte Sisteme sau Galaxii.“

 

Da, într-adevăr, acum „am profitat“ de această ocazie (a expunerii modului de structurare şi funcţionare a Soarelui, aspecte ce ar putea explica ceea ce emite acesta în moduri „explozive“, inclusiv „inversarea polilor săi magnetici la fiecare 11 ani“), venind cu informaţii ezoterice, poate „de tip S.F.“, şi care, după 10 ani de la expunerea lor pentru prima dată în lucrarea personală amintită („Înălţarea în Lumină a Pământului după anul 2012. Vol. 1 : Actualizarea profeţiilor“), iată că încă pot fi privite „pe diagonală“, cruciş sau chiorâş... adică ciudat !

Da, dragi prieteni, Vremurile nu sunt doar provocatoare... sau poate că tocmai de aceea sunt aşa, tot mai tare (şi mai tare), pentru Trezire ! Şi iată, puteţi vedea cum Trezirea are multe Nivele de acţiune, iar Extinderea Cunoaşterii pentru Expansiunea Conştiinţei implică perceperea multor faţete şi realităţi incluse în REALITATEA mai complexă de tip cel puţin GALACTIC(Ă)...

Aşadar, în sinteză : avem un SISTEM SOLAR alcătuit din... 12 PLANETE Exterioare (asta nu am mai apucat să o citez din carte, poate data viitoare), plus una mobilă (NIBIRU, ce aparţine Sistemului Soare RA – Sirius A, prin „transhumanţa“ periodică a acestui hoinar într-un ciclu de 3.600 de ani), care, iată din citatele de mai sus, observăm că este completat de „imaginea în oglindă“ a 12 structuri interioare Soarelui – de sub „suprafaţa (plasmatică a) Soarelui“ – ce ar putea fi un fel de „planetoizi“ (plasmatici?), ca vagă exprimare în lipsa unor reprezentări mai clare, deocamdată, care se rotesc în jurul Planetei centrale Solare, cea care ar avea în centrul său Marea Gaură Neagră Solară.

Din această cauză, AXA MAGNETICĂ PRINCIPALĂ a Soarelui se pare că nu se schimbă odată la 11 ani (cu o revenire completă la 22 de ani, cum se ştia în general, de la ştiinţa pământeană), ci are un alt interval de schimbare, mult mai mare, care ar putea fi proporţional cu valoarea deja cunoscută de 25.920 de ani (prin cercetări radiestezice, deocamdată concluziile au fost că, deşi Ciclul Magnetic Solar nu are nicidecum doar 22 de ani, nu pare a avea totuşi aceeaşi valoare „magică“ descoperită la alte Cicluri mai mari, de 25.920 de ani... dar cercetările ulterioare ne vor ajuta să conturăm o imagine mai clară).

De asemenea, precizăm din nou că, deşi valoarea Ciclului Magnetic Solar ar fi diferită de acel interval „repetitiv“ de 25.920 de ani, totuşi apare un element comun cu celelalte Cicluri expuse : şi acest Ciclu Solar magnetic pare a fi la o fază terminală, evidenţiată prin pregătirea unui nou Moment de Inversare a Polilor Magnetici Solari (probabil, ai Planetei din centrul Soarelui, care reprezintă altceva decât periodicele alternanţe ale polarităţii Suprafeţei plasmatice solare la fiecare 11 ani).

Iată că, pe măsură ce intrăm în tot mai multe detalii, totul pare tot mai „aiuritor“...

...Dar este doar o părere, credeţi-mă, căci Totul „are sens“, într-un Mecanism Cosmic de o perfecţiune pe care abia acum începem să o percepem (atingem) uşor, indiferent de nivelul la care ne situăm, inclusiv în cazul minunatului nostru Soare numit de egipteni RA şi de ezoterişti SOL care, iată, încă îşi păstrează destule surprize pentru noi, dincolo de „cortina sa plasmatică“ (suprafaţa solară).

 

Acum, în fine, poate că suntem ceva mai pregătiţi pentru o imagine mai complexă care să lămurească gradul de probabilitate a unei noi Apocalipse Pământene.

Detaliile – într-o poVeste viitoare...

Cu aceeaşi Relaxată Bucurie,

 

MarYan